Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Pascal Obispo – La Prétention De Rien

...

Trei recomandări

Trei recomandări

Mar 23, 2012

Dacă Lara Fabian e foarte cunoscută în lumea francofoniei, includ și România sufocată de muzică în limba engleză (și nu doar de muzică…), franceza încă mai poate fi folosită pentru a transimte emoții. Trei recomandări pentru astăzi: Pascal Obispo, Julie Zenatti și Helene Segara. Urmăriți videoclipurile pe care le-am gasit pe youtube și o să vă...

125 de ani

Statuia Libertății a împlinit vineri 125 de ani. Arata destul de tinerică, aș zice… O să intre într-un proces de renovare, așa că, dacă v-ați planificat o excursie la New York, să o scoateți de pe lista obiectivelor. Pentru cel puțin un an de-acum încolo. Eu zic să mai așteptați, poate o să fie gata și Freedom Tower… Video: Reuters. Sursa foto:...

Webhelp

Va aduceti aminte de Webhelp? Erau anii de inceput ai Internetului (asa cum il stim astazi). Dar ideea din spatele acestui serviciu era cautarea prin paginile web folosind… oameni! Adica Human Assisted Internet Search! Mi-am adus aminte de chestia asta citind pe blogul lui Zoso un articol destul de… funny (hai sa nu fim rai, da?), dar si comentariile de acolo. Pe atunci erau sub 1 miliard de pagini web, Yahoo era stapanul absolut al cautarilor pe net, urmaritorii lui fiind Lycos, WebCrawler, Altavista, HotBot… Google era si atunci puternic, dar nu se gandea sa-l detroneze pe Yahoo. Dar ce facea acest WebHelp? Ei bine, el facea diferenta fata de toate celelalte motoare de cautare. Existau angajati cu care se putea conversa “live”, incercand sa iti ofere un raspuns cat mai exact la intrebarile tale. Un call-center, dar fara telefon! Cred ca era gratuit, cel putin la inceput. In prezent, am inteles ca trebuie sa platesti pentru asta. Si mi-am mai adus aminte de ceva: Netscape Navigator. Unul din primele browsere… “Official support ended on March 1st,...

Pas cu pas!

Am (mai) pierdut o calificare. Asa cum spuneam intr-un articol anterior, asta nu e o drama. Nu putem sa tintim tot timpul sus, mai ales cand nu avem motive sa o facem. Si mai spuneam ceva zilele trecute: vreau sa mai si laud, nu doar sa critic. Si ziua de ieri mi-a oferit aceasta sansa! 1. Stadionul Arena Nationala (sau National Arena, pentru populatia anglofila a Romaniei). Sincer, cand am vazut primele cadre cu stadionul, cele filmate din elicopter, nu mi-a venit sa cred ca avem asa ceva in Romania. N-am ajuns sa-l vad “live”, dar am vazut destule poze si sunt convins ca nu-i nimic photoshop-at. E un stadion absolut fabulos. Imi place. Il astept si pe cel din Cluj, astept si altele, ca pe semne ale normalitatii. 2. Chiriches si Luchin De primul am auzit in meciul cu Luxemburg. Si asta pentru ca, intr-un comentariu, am auzit ceva despre Pandurii. Cum n-am nicio echipa favorita in Liga 1, Pandurii Tirgu-Jiu a ramas echipa mea de suflet (mergeam la meciurile lor din clasele primare!). Deh, patriotism local, ce sa fac… mai cad si eu in pacate din astea. De Luchin am auzit doar ieri. Si l-am google-it acum. E timisorean. Cei doi sunt cele mai mari castiguri ale nationalei dupa meciul de ieri. Fara fite in cap, fara tatuaje, fara freze extravagante. Dar cu un tupeu (in sensul bun al cuvantului) extraordinar in meciul de ieri. N-a contat, nicio secunda, ca in fata lor au avut un nume mare din fotbalul mondial. N-a contat ca atacul caruia i-au tinut, cu succes, piept valora (dar numai si numai ca pret de transfer!!!) de vreo suta de ori mai mult! Nu tin minte sa fi gresit la vreo faza!   Vlad Chiriches n-are inca 22 de ani. Ii face in toamna. Si am inteles ca pleaca la Steaua. Luchin e putin mai copt, are 25. Piturca a riscat, fara indoiala, aducandu-i la lot. Au avut si sansa, titularii fiind accidentati.  Acum trebuie sa mai gaseasca mijlocasi si atacanti. Aparare avem! De Banel, nu mai are rost sa zic nimic. El ramane un simbol pentru mine! Modest, luptator, alearga pana isi scuipa plamanii. Si daca greseste,...

Vreau sa cred

M-am nascut si am crescut intr-o zona in care aproape totul depindea de minerit. In Gorj, exploatarile au fost de suprafata (cele mai importante) si minerii erau mult mai putini decat in alte zone (se foloseau excavatoare  imense – ceva de genul asta si benzi transportoare). Pentru a ajunge la zacamantul de lignit sunt necesare lucrari de decopertare a zonei si apoi, din separarea carbunelui -> milioane de mc de steril.  Steril depozitat (aruncat) direct in natura.  Stiti cum arata o zona din asta? Pur si simplu, i se modifica relieful! Ei bine, eu n-am vazut nici un fir de iarba plantat acolo de cineva de la Exploatarile Miniere Rovinari. Si mai rau, din cauza lipsei vegetatiei de pe dealurile astea, orice vant mai puternic invaluie Rovinariul intr-un nor de praf  (cateodata ajunge si pana in partea de sud a Tirgu-Jiului). Contrastul e ceea ce am vazut acum aproape douazeci de ani in Franta, in Territoire de Belfort (zona e denumita Les mille etangs – Zona celor o mie de iazuri).  Fostele cariere de marna, nisip si pietris, sunt reabilitate si integrate in natura si au devenit acum zone agrement! Urmele s-au acoperit perfect, lacurile  sunt populate cu peste, zona inconjuratoare e impadurita. Totul a fost dat inapoi naturii. Daca nu ne-ar fi povestit ghidul istoria locurilor pe care le vedeam, nu ne-am fi dat seama ca sunt lacuri artificiale! Cand am scris articoulul de ieri, stiam de planurile de reabilitare  a viitoarei exploatari Rosia Montana doar de la TV. Intre timp, am intrat pe site-ul lor si le-am studiat. Nu sunt o utopie. Stiu asta pentru ca am vazut ca se poate: am evoluat atat in ceea ce priveste tehnologia de extractie, cat si cea de reabilitare. Mai e nevoie doar de fonduri.  Si atunci, se poate! Sau, cel putin, eu vreau sa cred ca se poate! Foto: aici si aici....

Pagina 1 din 2
1
2