Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Apple TV

Auzisem vag de Apple TV. Si, ca sa nu ma dau mare, am fost convins ca-i ceva canal TV over Internet Protocol. Astazi, citind despre iOS 5 (l-am instalat azi-noapte, nu m-am prea jucat cu el – yeah, right, mai am 35% din baterie de la 100%, pe la 9AM) si iCloud, am gasit si asta: AppleTV.  Nu sunt (neaparat) un sclav al televizorului, dar, de cand cu diagonalele astea imense, cu tehnologia LCD, LED, HD, Dolby Digital si asa mai departe, e pacat sa nu te uiti la unele filme sau emisiuni. Astazi, chiar daca tehnologia a ajuns foarte departe, ramane in continuare prohibitiva prin pret! Si parca n-as cheltui cat pentru un Logan pe niste aparate prin casa. Asta a fost o introducere prin care vroiam sa va zic ca mi-ar placea un media-center sau ceva similar, dar complet wireless! Adica boxe fara fire, tv-tuner HD la fel, DVD/BlueRay player… toate, daca se poate, fara fire! Imi ajung cablurile de curent! Poate unele dintre cabluri nu se pot scoate. HDMI, sa zicem ca ar trebui sa ramana. Si atunci, solutia e sa ai cat mai putine aparate in casa.  Iar daca preturile la Apple TV sunt aceleasi si in Romania, chiar ma bate gandul sa imi iau unul. Nu cred ca 5 dolari, cat ar costa inchirierea unui film, mi-ar dauna atat de grav bugetului! La cinema, tot pe acolo iesi. Mai mult, imi eliberez o groaza de spatiu, ocupat actualmente cu DVD-uri. Ca sa nu vorbesc de preturile absolut uriase la discurile BluRay! Si am o luna sa ma uit la orice am inchiriat… Eu cred ca...

Spam-ul nu stie carte…

Nu prea dau atentie spam-ului din comentarii. Intru, parcurg rapid ce e pe acolo (verific limba in care s-au postat) si sterg. Ma amuz un pic, dar cam atat. Ei bine, azi mi-am dat seama ca exista si ironie in modul in care spam-ul e distribuit pe articole. La un articol al carui titlu nu prea poate fi inteles decat de romani (chiar si tradus, nu “face sens” in nicio alta limba), vine un spam (in engleza) cerandu-mi voie sa copieze din textul meu. Eu zic ca ar fi frumos sa imi dau acordul. Sa puna ce o vrea el de...

De la dial-up la… cine mai stie?

Primul meu contact cu internetul a avut loc prin anul 1996. In toamna, dupa admiterea la facultate. Cum nu prea eram un petrecaret, imi petreceam multe seri intr-un club de net, singurul pe vremea aceea din complexul studentesc, in defavoarea discotecilor sau cluburilor. Nu m-a deranjat prea mult asta, mai ales ca incepusem sa descopar fascinanta lume a world wide web-ului. Dar si Windows 3.11, Office (nu mai retin cum se numea pe atunci), Netscape Navigator, client de mail sub MS-DOS, mIRC… Colegii mei nu prea stiau despre ce vorbesc. Nu era primul contact cu calculatorul, nici macar cu PC-ul. Dar era ceva cu totul si cu totul diferit. Imi aduc aminte ca, intr-o sambata, am facut o noapte alba in clubul ala, jumatate din timp navigand pe net, iar restul noptii jucand Dune (jocul conversational). Preferam sa imi cheltuiesc asa banii. Nu stiu ce fel de conexiune aveau acolo dar mergea atat de greu… Sau poate asa se miscau pe atunci paginile web. Si la facultate aveam un laborator nou-nout. Si calculatoarele de acolo erau legate la net, dar nu ne lasau sa stam toata ziua pe ele. Aveau deja Windows 95 si se miscau mult mai bine… M-am jucat odata cu NetSend-ul si am dat un mesaj in toata reteaua, ceva in genul: “Greva Generala!”. Bineinteles ca am primit un mesaj inapoi de la administratorul de retea. Spre norocul meu, era si el pus pe glume si mi-a raspuns in acelasi ton. Pe atunci nici nu se punea problema sa ai net in camin, de-abia spre finalul studiilor caminele celor de la Politehnica au fost bagate in retea. Nu mai intru in detalii despre internetul de la primul meu angajator. Si acolo era dial-up, la inceput. Dar lucrurile au evoluat rapid si prima solutie profesionista a fost cea de la Connex. Tot de la ei am avut si eu primul internet acasa: XNet Dial-up Free. Nu prea ai cum sa faci vreo comparatie cu ceea ce inseamna astazi serviciile de internet. Nici macar cu cele prin GSM (nu 3G!). Se deconecta, se incarcau paginile de parca erau clepsidre! Dar am primit un de la lucru un telefon (Hyundai) care avea modem incorporat. Mult mai bun...

Cenzura

Eu nu-mi cenzurez gandurile. Limbajul, poate. Incerc sa evit, indiferent de mediu (online sau nu), vulgaritatile gratuite. Nu aduc vreo plus-valoare nici unui text si nici unui dialog si atunci le suprim fara prea multe remuscari. Dar opinia nu o voi cenzura vreodata. Sunt multe lucruri ce imi atrag atentia in ultimul timp in spatiul virtual. La inceput eram mai atent (deh, credeam ca-s vreo noutate, ca in online si mai ales pe Twitter se vorbeste la un alt nivel). Dar acum sunt prea multe, mult prea multe discutii de genul: “Esti prost pentru ca nu zici ca mine”, “Esti retardat pentru ca nu vezi la fel ca si mine chestia asta”, “Esti prost pentru ca nu esti EU!”. Nu sunt partinitor si mi-e absolut egal cine e A si cine e B, atat timp cat nu cunosc personal pe cineva si nu mi-e prieten (slabe sanse sa se intample asa ceva). Dar si in aceste conditii, n-as merge pana in panzele albe cu sustinerea doar de dragul… cui? Si daca un prieten greseste, i-o spun in fata ca doar n-o cadea cerul! Unde s-a pierdut dialogul in toata treaba asta? Unde anume s-a schimbat ceva in felul in care percepem ce spun ceilalti. Unde anume gresesc ca iti fac o observatie de bun simt si iti spun ca ai cam intins coarda. Sau unde anume sunt prost cand iti spun ca, din punctul meu de observatie, nu prea se vede bine ceea ce ai facut tu? De cand a devenit o “lez-maiestate” sa iti exprimi indoiala sau contradictia? Pe cand “Crimethink”? Esti criticat? Contraataca! Ai gresit si ti se atrage atentia? N-are importanta, repeta… Sunt din ce in ce mai putini cei care inca mai au raspunsuri de dat. Poate ca si eu gresesc. Dar un “argument invalid”, mai putin pertinent decat corectia mea, nu face altceva decat sa-mi demonstreze ca, in cazurile in care primesc un astfel de raspuns, am dreptate. Si asta se aplica in orice...

Webhelp

Va aduceti aminte de Webhelp? Erau anii de inceput ai Internetului (asa cum il stim astazi). Dar ideea din spatele acestui serviciu era cautarea prin paginile web folosind… oameni! Adica Human Assisted Internet Search! Mi-am adus aminte de chestia asta citind pe blogul lui Zoso un articol destul de… funny (hai sa nu fim rai, da?), dar si comentariile de acolo. Pe atunci erau sub 1 miliard de pagini web, Yahoo era stapanul absolut al cautarilor pe net, urmaritorii lui fiind Lycos, WebCrawler, Altavista, HotBot… Google era si atunci puternic, dar nu se gandea sa-l detroneze pe Yahoo. Dar ce facea acest WebHelp? Ei bine, el facea diferenta fata de toate celelalte motoare de cautare. Existau angajati cu care se putea conversa “live”, incercand sa iti ofere un raspuns cat mai exact la intrebarile tale. Un call-center, dar fara telefon! Cred ca era gratuit, cel putin la inceput. In prezent, am inteles ca trebuie sa platesti pentru asta. Si mi-am mai adus aminte de ceva: Netscape Navigator. Unul din primele browsere… “Official support ended on March 1st,...

Mobilitate

Dupa ce am citit “Lista lui Alin“, o sa incerc si eu sa imi aduc aminte de toate telefoanele pe care le-am folosit. 1. Ericsson 628. Cand l-am pornit pentru prima data si am vorbit la el, am zis ca-s in filmele americane. Aveam cordless acasa, dar sa ai mobil, era cu totul altceva! Mai ales in 1997. Telefonul avea un acumulator excelent, dar doar doua linii de ecran. I-am rupt antena dupa vreo trei luni (m-am asezat pe telefon), dar a ramas cel mai longeviv aparat detinut de mine! Spre final, nu il mai puteam incarca prin mufa normala a transformatorului, ii infigeam direct doua bolduri. Inca mai functiona, atunci cand l-am dat. 2. Mitsubishi Trium. Nu imi mai aduc aminte prea bine cum era. Avea ecranul mai mare, bateria mai slaba si antena retractabila. Un pic mai cizelat decat Ericsson, dar nu prea mult. 3. Motorola T19?. Ceva in genul ala din poza, dar nu e ala. Primul telefon cu joc pe el: Bricks! Un pas inainte si la design (nu mai avea antena!) si la display. Un minus la baterie. 4. Hyundai H150. Primul telefon cu net pe el! Il foloseam si ca modem, si pentru navigare (wap, normal). Robust, baterie buna 5. Hyundai Z510. Primul clamshell al meu. Si primul cu leduri de avertizare si ecran extern. Arata chiar bine. 6. Siemens M55. Primul telefon cu camera (atasabila), primul cu ecran color, primul cu jocuri interesante. Tastatura neobisnuita, transfer de date cu PC-ul. Design placut, baterie buna. 7. Hyundai Z710. Deja mult peste toate celelalte! Ecran color, apelare vocala. Ii lipsea doar browser-ul. 8. Samsung ZV40. Semana mult cu Hyundai Z710. Chiar foarte mult. Ma gandesc ca telefoanele Hyundai sunt facute pe platforme Samsung. Ca prea sunt identice. Ce avea in plus? O camera video/foto care se rotea! A… si browser web, client de email si stia apeluri video. Si primul cu microSD card. 9. Eten Glofiish X500+. Primul smartphone. Windows 6.0. Upgrade la 6.1, apoi la 6.5 si, in final, downgrade la 6.1. Inca se misca foarte bine iar GPS-ul e unul de exceptie (singurul motiv pentru care il mai tin). 10.Nokia 6500 slide. Primul telefon slide-down. Avea doua...

Pagina 10 din 12
«
9
10
11
»