Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

The Cable Guy

The Cable Guy

Jun 12, 2013

Eu am vreo 120-130 de canale pe cablu. Plus vreo 10 canale de radio, dar ele ies din orice calcul, nu am ascultat niciodată radio pe TV. De uitat, mă uit la maximum 10. Dar e maximum maximorum… ProTV,  B1 (da, băi, sunt băsist!), TVR – rar de tot, HBO – și mai rar. Probabil că mai dau un canal de sport (s-ar putea să nu fie mereu același, nu prea mă uit la siglă), unul de știri (Digi24 e chiar OK), ceva știri de la CNN sau BBC. Mai rar ajung pe francezi, dar astă pentru că nu am altceva în afara TV5, care e așa și așa.  (N.B. Vreau înapoi M6!!!)  Mai aterizez și pe National Geographic, că-i și HD. Și… cam atât. Restul canalelor se pierd în blackbox-ul de la RCS… Blackbox pentru care plătesc lunar vreo 10 lei. Plus abonamentul la cablu. Nu e o sumă care să te împovăreze, dar am sentimentul că o plătesc degeaba. Alta e problema mea. Am ajuns la tehnologia 4G. Nu știu dacă la mine acasă, în acest moment, e disponibilă, dar sunt convins că va ajunge și aici. Dar 3G și WiFi-ul sunt prezente peste tot în casă. Cu toate astea, cablul coaxial încă îmi mai străpunge pereții… O tehnologie veche de 130 de ani intră într-un televizor mai scump decât o mașină bună (da, am văzut un TV 4k la prețul de 79999 lei, redus de la 89999!). Nu, nu la mine, nu-s nebun să dau atât de mult pe un televizor! Dar chiar și așa… Același cablu intra și în televizorul bunicului meu. Într-un televizor pe lămpi, ceva în genul celui din poză, acum 50 de ani, când l-a cumpărat. Contează prea puțin că azi mai intră și într-un decodor, e irelevant, atât timp cât televizorul ar merge și în condițiile unei conexiuni directe. Am văzut că există și IPTV, dar nu cred că merge direct de pe televizor, fie el și smart TV. Iar widget-urile din astfel de televizoare sunt extrem de greu de folosit. Sau se mișcă televizoarele prea încet… nu știu. Ce aș vrea eu? Să intre totul în casă printr-un singur cablu! Dacă s-ar opri la ușa de...

Cățărători urbani în Moscova

Cățărători urbani în Moscova

Apr 3, 2013

Am citit pentru prima dată despre asta într-un ziar pe care l-am primit pe avion, în drum spre Moscova. Mai văzusem, sporadic, imagini și scurte filmulețe, dar nu prea le-am dat atenție.  Dar articolul respectiv m-a făcut curios și eram pornit să caut cât mai multe despre pasiunea aceasta ciudată și periculoasă a tinerilor (probabil adolescenți sau puțin trecuți peste). M-am luat, însă, cu altele și am uitat… Astăzi am dat peste un articolul similar (Climbing High in Dubai) în English Russia – un site de care nu mă mai satur și care oscilează între absurd și sublim – și am reluat căutările… Vă mai recomand un link: Telegraph.co.uk (de acolo sunt și imaginile de mai jos) Din păcate, nu le-am mai găsit pe cele din ziar. Diferența e enormă între cele de mai sus, care par mult prea retușate și făcute pentru media – dovada cea mai bună că sunt un fel de PR pentru Moscova e că la o căutare pe Google, apar doar aceste fotografii, și ce am văzut acolo, în ziar. Sunt poze făcute „la limită”, din mână, nu cu DSLR-uri, ci cu o cameră simplă, în genul celor care se montează pe mașină. E clar că și acelea sunt făcute pentru a fi arătate, dar parcă-mi place mai mult „amatorismul” (fotografic, evident… că dacă vorbim de alpinism…). A… și încă ceva. Am văzut live multe dintre clădiri din aceste fotografii. În unele am și urcat, altele le-am putut vedea doar de la bază. Sunt copleșitoare. Unele (cele vechi, staliniste) mai au, în plus, încă un atribut. Sunt și înfricoșătoare. Au o uzură fizică (la unele e evidentă) a elementelor metalice. Se poate vedea rugina. Cele noi, mult mai înalte, sunt sigure. Ba chiar extrem de sigure, dacă vorbim de posibilitățile de acces spre etajele superioare. Adică ar trebui să fie extrem de alunecos să poți să-i păcălești pe bodyguarzii care le păzesc. Vă recomand și următoarele: link1, link2 pentru o perspectivă mai realistă și mai puțin „cosmetizată” (nu că primele n-ar fi...

Trasabilitate

Trasabilitate

Mar 18, 2013

Conform DEX-Online: „TRASABILITÁTE, trasabilități, s. f. Caracteristica unui sistem de asigurare a calității de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unei entități (produs, proces sau serviciu) prin identificări înregistrate. – Din engl. traceability.” Despre Dole am auzit prima dată după 1989… La câțiva ani buni, chiar. Și nu știam prea multe. Poate doar că făceau compoturi foarte bune, mai ales din fructe exotice. Apoi am găsit primele fructe de la ei: cred că erau ananas și mango. Banane, mai puțin. Rămâneau în topul preferințelor cele de la Chiquita și Columbia (parcă așa se numeau… aveau o etichetă roșie), ca o mică nostalgie din timpurile în care le uscam pe ziare, undeva cât mai sus – pe șifonier, că acolo era cel mai cald. Dar, inerent, am schimbat și marca preferată, găsindu-le tot mai greu pe cele două de mai sus. Și nu-s rele deloc nici Dole. Am luat în weekend. Și mi-a atras atenția un cod de pe eticheta lipită pe fruct. De fapt, sunt două chestii pe eticheta aceea. Un cod și un link: http://www.dole.eu/dole-earth/farmcode.html E ca în imaginea de mai jos: Dați un click+zoom dacă nu se vede… Mă gândesc că toată treaba asta a plecat de la psihoza produselor „bio” și „eco” din ultimul timp. Sincer, nu mă încadrez la targetul direct al acestor campanii, dar mi-a plăcut ce am găsit pe site-ul Dole. Poți, prin intermediul codului, să descoperi „locul de naștere” al bananei pe care o mănânci (al lotului întreg, nu-i vorba de cod individual). Interacțiune și informație. E prima dată când văd așa ceva, raportat la zona (și nu vorbesc de cea geografică) din care produsul face parte. E interesant, chiar foarte interesant. Și puteți să vă plimbați pe acolo chiar și fără cod. Sursa foto: aici și...

Sunt nesimțit!

Sunt nesimțit!

Feb 8, 2013

Am văzut/auzit prea multă lume plângându-se că am ajuns la limita suportabilității nesimțirii altora. E peste tot în jurul nostru. Și, uneori, o fotografie (o poză, că nu are rost să căutăm arta) spune totul. Hai să adunăm totul într-un loc. Material găsim pe toate drumurile (din păcate). Așa că… I-am dat drumul: suntnesimtit.ro. O să mai am, probabil, destul de mult de lucru… Dar, pentru moment, e bun și așa. Sper. Vedeți acolo ce și cum. Sursa foto: aici.    ...

Permis de port cuvânt

Permis de port cuvânt

Dec 3, 2012

Să fie de vină lipsa de inspirație? Să fie mai simplu să scrii un articol cerut de piața? (Dacă și aici vorbim de piață… deh.) Să fie doar pentru că-i la modă să faci pe rebelul? Sau care să fie explicația? Că eu nu văd alta… Nu văd de ce ai alege să hulești (e prea dur cuvântul?) tot ce prinzi. Să iei la mișto absolut tot. Să duci în derizoriu. Nu-ți pasă de Ziua Națională? Tot ce se poate. Nici mie! Dar nu mă vezi (citești/auzi) spunând asta. Nu mă vezi aruncând cu noroi în țara asta, așa nefericită cum e ea. Nici punându-i r-uri în plus în nume, cu evident sens peiorativ. Nici bătându-mi joc de tricolor sau de imn… Nu-ți pasă de credința altora? Se poate. Nici musulmanilor nu le pasă. Nici scientologilor. Nici multor altora. Dar parcă m-am săturat să te tot aud (bineînțeles, tu vorbind de sus, de foarte sus) cât sunt de proști cei care cred. Parcă-mi ajunge și nu mai suport zeflemeaua si sarcasmul tău atunci când vine vorba de nefericiții care îndură frigul, așteptând să atingă moaștele. Nu am cum să mă pun în locul acelor sărmani, nu știu și nici nu îmi doresc să aflu ce e în sufletul lor. Cu atât mai puțin, să-mi bat joc de ei! Cum poți tu să-i judeci? Cu ce drept? Nu-ți pasă de Crăciun, de muzica specifică perioadei (săracul Fuego, mie chiar îmi pare rău de el și nu sunt în niciun fel ironic, la fel cum îmi pare rău și de Hrușcă), de cum arată orașul, de filmele date la televizor? Surpriză! Nu suntem doar noi niște înapoiați! Ai auzit de Advent? Ai văzut Viena de Crăciun? Ai văzut Munchenul în perioada asta? Ar cam trebui, atunci…  Mi-aduc aminte cu câtă înverșunare încerca învățătoarea mea (da, chiar îmi aduc aminte!) să ne îndepărteze de religie și de biserică. Dar pe ea o înțeleg (acum). Nu ești departe. Poate doar cronologic. Tot rău fac și cei care încearcă astăzi să îi apropie la fel de forțat. Nu, nu asta e calea! Nimănui – sau nimănui cu un minimum de bun-simț – nu ar trebui să-i treacă prin cap că ce...

Black Friday, criza de pe hârtie și lupii moraliști

Black Friday, criza de pe hârtie și lupii moraliști

Nov 23, 2012

România pare să fie cea mai bună exemplificare a paradoxului. Criza se adâncește, devine publică prin ce ne spune și Institutul de Statistică, lucrurile nu sunt prea roz nici în Europa, dar la noi se cumpără bunuri de larg consum mai acerb ca niciodată. Site-urile magazinelor on-line cad unul după altul ca într-un joc de domino, magazinele reale sunt pline ochi, parcările mallurilor sunt neîncăpătoare. Vânzările surprind până și pe cel mai optimist comerciant. Și, cu toate astea, lumea se plânge de viața grea. Poate ținta acestui tip de manifestare nu îi include pe cei care au probleme. Dar, chiar și fără să fiu vreun analist, nu pot să nu îmi închipui că există o congruență a celor două mulțimi. Sunt convins de asta… La fel de convins sunt că multă lume a cumpărat lucruri inutile, la fel cu cei care cumpărau câte cinci tigăi doar pentru că erau reduse. Asta spune multe despre comportamentul românilor. De fapt, aici chiar e loc de o generalizare: comportamentul oamenilor, în general. Nu-mi ies din minte imaginile de la CNN in care se smulg de pe rafturi haine care nici măcar nu sunt pe măsura potrivită, pe același unic considerent: prețul redus. Declanșator incredibil acest cuvânt: „reducere”… Face ravagii în mintea consumatorului. Nu am fi deloc drepți să acuzăm românii că sunt în vreun fel sau altul pentru astfel de zile. Poate că ei au chiar circumstanțe atenuante: penuria de bunuri de larg consum până acum două decenii, lipsa acută a banilor și, din păcate, a speranței. Românii cumpără acum pentru că nu știu dacă vor mai putea cumpăra mâine. Nu e drept și nu e uman să îi arătăm cu degetul și să-i luăm la țintă cu miștourile noastre. Poate televizorul ăla LED pe care și-a dat ultimii bani e singura lui bucurie. Iar noi i-o umbrim cu nesimțire. Până la urmă sunt banii lui, indiferent de alegerea făcută, e alegerea lui. La fel cum nu e drept (sau corect, mai bine zis) să propovăduieși tot anul cumpătarea și astăzi să te lauzi cu toate chestiile pe care ți le-ai luat tu sau să spamezi cu linkuri către produse aflate în promoție. „Practice what you preach!” nu...

Pagina 2 din 12
1
2
3
10
»