Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Passbook

Passbook

Nov 12, 2012

După update-ul la iOS6, mi se părea cea mai inutilă aplicație de pe iPhone. Click-click și nimic. Lenea sau/și lipsa curiozității nu m-au făcut să merg mai departe și să caut ce anume face aplicația (dincolo de ceea ce era evident din descriere). Mai mult ca sigur că-i plin de explicații pe net. Dar asta-i experiența personală, așa că…  Sâmbătă a trebuit să îmi fac “online check-in” (îl fac tot timpul așa, ca să câștig timp dimineața, la aeroport și pentru că așa am posibilitatea să îmi aleg locul în avion). Îl fac de pe telefon (din aplicația Lufthansa), că-i foarte simplu și, din trei câmpuri câmpuri completate și câteva click-uri, ai terminat. Ei bine, de data asta, dupe ce am terminat de completat tot, a apărut un buton pe care nu-l mai văzusem: „Add to Passbook”. Un click în plus și nu a mai fost nevoie să trimit varianta electronică a biletului către email sau SMS. Și îl ai acolo, indiferent dacă ai sau nu net în roaming. Singura problemă… nu poți să-l faci decât cu 24 de ore înainte. De fapt, nu-i singura. Cea mai mare problemă e că n-ai altă aplicație care să-ți permită să mai faci și altceva cu Passbook. Deși modalități de utilizare ar fi cu carul… Sursa foto:...

Costuri

Costuri

Nov 4, 2012

Când eram în liceu, îmi cumpăram casete dintr-un mic magazin (de fapt, era doar un chioșc dintr-un magazin mai mare) din Tîrgu-Jiu. Pe atunci nu știam mare lucru despre drepturile de autor. Nici nu erau prea multe legi, așa că se pirata undeva pe la 101%. („Lucrasem” chiar și la un studiou de înregistrări. Mult spus „studiou”, acolo se copia la greu muzică.) Cumpăram casete cărora le spuneam „originale” doar pentru că aveau o coperta copiată pe un copiator de calitate, poate chiar realizată într-o tipografie. Știam că nu sunt chiar originale. Pentru că nu aveau versurile înăuntru, dar și pentru că plasticul casetei era unul normal, alb sau negru, neinscripționat. Erau produse în Polonia, din ce mai țin eu minte. Și, în primul an de facultate, aveam să îmi dau seama că diferența stă mai ales în preț. Am cumpărat prima caseta cu adevărat originală (coloana sonoră din „The X-Files”) cu aproape toată bursa mea de pe o lună. Casete… că discuri, nu prea erau. De fapt, poate erau, dar cum nu aveam CD-player, nu le căutam. Am trecut la discuri abia atunci când am avut un player pe mașină. Cred că și acelea erau piratate, mai puțin cele cu muzică românească, pe care holograma ORDA cred că era cea originală. E evident că nu poți să găsești totul în magazine, așa că fișierele mp3 au rămas la putere. Nu-i un autodenunț, cred că a fost o normalitate. Nu am nici cea mai mică umbră de îndoială că până și cel mai vajnic apărător al legilor drepturilor de autor a avut măcar un fișier de acest gen, care să nu fie cumpărat, ci doar dat jos de undeva de pe net. Cu mici excepții, cam orice fișier mp3 pe care l-am avut stocat pe calculator/telefon sau orice altceva, a venit prin peer-to-peer. Adică… Dar acum există alternative. Și există la prețuri acceptabile (prin comparație, o seară în oraș e mult, mult mai scumpă). Nu vreau să fac reclamă produsului scos pe piață cu puțin timp în urmă de către Zonga + Vodafone, dar când găsești muzică de prin alte țări, de care nu prea știe nimeni, dar pe care eu îi caut pentru că...

Thank you, United States of America!

Thank you, United States of America!

Sep 11, 2012

Când e vorba de americani, aud de prea multe ori concluzii trase brutal și care nu mai lasă loc de întoarcere. Sunt cei mai proști, merită să fie împușcați, că prea sunt figuranți și se consideră jandarmul mondial, că de la ei vine criza, că prea se bagă în treburile altora… Fără să am complexe de superioritate, n-am cum să nu mă iau de astfel „concluzii”. Denotă superficialism, analiză rudimentară sau/și lipsă de informare. Plus o doză masivă de ipocrizie… Jumătate de Europa le-a mulțumit. Nu doar pentru debarcarea pe plajele din Normandia din 6 iunie 1944 și pentru  tot ce a urmat vreme de un an după aceea. Dar și pentru Planul Marshall, plan care a permis renașterea democrației și a bunăstării în partea de vest a continentului. I-am așteptat atât de mult și noi, de prin ’45, așa… Nu au venit atunci. Nu au venit nici mai târziu. Au venit dupa 1989, cu oarecare îndoieli. Chiar dacă i-a primit Constantinescu, nu Iliescu. În fine, să nu ne băgăm în politică. Că din ’45 și până astăzi, au mai debarcat pe alte zeci de plaje, e altceva. Dar, din nou nu văd nimic rău în asta. Cel puțin nu, atât timp cât pe pământ ferm erau deja rușii… Iar despre cât de puțină democrație și cât de rău e în State, mi se pare amuzant să vorbesc. Păcat că nu găsesc niște poze cu cozile interminabile din fața Ambasadei lor în București. Că sunt proști americanii, e o altă poveste. Cam cât de proști sunt, putem singuri să ne dăm seama. Nu-i niciun efort să ne închipuim lumea fără invențiile lor din ultimele secole. Mai citiți, dacă aveți impresia că noi sau rușii am fost primii care am descoperit focul. Și încercați să vă expuneți ideile fără internet, Microsoft, Cisco, IBM, Bill Moggridge. Și mai vorbim după aia… Iar dacă vă referiți la tinerii inculți și obezi, reamintiți-vă rezultatele de la bacalaureatul de anul acesta. Și fețele celor intervievați. Și apoi aruncați o privire prin locurile de joacă ale copiilor. Nu văd cu ce suntem noi mai deștepți. Sau vă credeți doar voi așa, cei care faceți afirmațiile astea? Superiori… Aha. Think twice! Și ca...

Dependenţă

Dependenţă

Sep 1, 2012

Nu ştiu cât o să mai treacă până vom avea toate gadget-urile astea subcutanat, alimentate direct din energia cinetică a corpului nostru, transmiţând informaţia direct catre terminaţiile nervoase, fără să mai fie nevoie să ne aruncăm ochii pe vreun display. Nu prea mult, sunt convins. Am văzut deja mâini bionice acţionate de impulsurile electrice transmise de creier. Până una alta, ceea ce observam ca inedit anul trecut (pe vremea asta, parcă… ce mai trece timpul), iată că devine tendinţă: ceasurile cu tehnologie Bluetooth. Deşi informaţia despre ele apare doar pe site-uri gen Engadget.com, nu-i greu să faci o previziune că într-un an, doi astfel de ceasuri vor fi la fel de comune ca şi cele care se sincronizeaza automat (radio-controlled). Şi probabil la fel de accesibile… Dacă ne uităm la producători, pentru moment nu sunt printre cei care fac ceasuri pentru ocupanţii Top 100 Forbes, dar regăsim şi Citizen printre ei. De fapt, modelul celor de la Citizen (foto 1) mi-a atras atenţia. Nu renunţă la design-ul clasic-sportiv bazat pe indicatoare şi poate chiar absenţa ecranului de tip LCD (n-am auzit de altfel de display la ceasuri, cel puţin până acum…) e cea care şochează. Integrezi cu iPhone4S sau mai sus (deci să înţeleg că Citizen are deja ceasul pregătit pentru iPhone5?), dar nu pui niciun display pe el. Mie îmi place ideea. Nu neaparat şi ceasul, înclin mai mult spre cele cu un design mai puţin sport… Ca să fiu sincer, nici nu l-aş refuza, daca mi l-ar da cineva, dar nici 500 de euro n-aş da pe el (dacă atât e peste ocean în dolari de-ai lor, aici o să fie cam aceeaşi sumă în euro – şi nu pentru că suntem noi, europenii, mai figuranţi, ci pentru că orice gadget are afişat preţul FĂRĂ  sales tax). Cică-i un tool pentru geek-şi care nu îi (ne?) deconspiră. Ai un mesaj nou, secundarul se mută la MSG, ai un apel ratat – CALL… Meeting în jumatate de oră? No problem! Că o să coste pe undeva cât smartphone-ul nu prea e de mirare, vorbim de Citizen, totuşi. Pe el nu-l pun pe Wishlist… sau îl pun pe versiunea de wishlist fără intenţie de cumpărare. În...

Voyo pentru iPad, plusuri și minusuri

Voyo pentru iPad, plusuri și minusuri

Aug 11, 2012

Voyo.ro.  Acum vreo trei luni, dacă nu mai mult, am zis să încerc și varianta asta, pe lângă televiziunea normală, prin cablu. Cum nu pot să fiu tot timpul în fața televizorului chiar în momentul difuzării, m-a încântat ideea de a putea vedea undeva online o reluare. Indiferent dacă vorbim de filme, de știri sau de o emisiune oarecare (ProTV are cel puțin două emisiuni extraordinare: „România, te iubesc!” și „După douăzeci de ani”). Nu l-am folosit până acum de mai mult de trei ori. Din lipsă de timp, dar mai ales de lene. De lene să îmi leg toate cablurile și toate mufele alea între calculator și televizor. De mult tot zic că aș face orice ca să nu mă mai încurc prin cabluri… (orice la un preț rezonabil). Așa că m-am bucurat alaltăieri când am văzut mesajul celor de la Voyo prin care mă anunțau că au scos versiunea pentru iPad. Numai că… merge aia pe iPad, dar nu mai merge cea pe MacBook. Ce or fi făcut, nu știu. Doar că acum nu mai e disponibil niciun conținut. Să revin la versiunea pentru iPad. Primul lucru pe care-l observi e că aplicația nu se întoarce odată cu răsturnarea tabletei! Adică imaginea rămâne fixă, pe portrait! La o dimensiune mai mică. Ăsta-i primul bug pe care trebuie să repare. Pai cine se uită la filme altfel decât landscape? Al doilea lucru făcut în grabă e search-ul incredibil de lent. Și pus destul de prost. Inițial nici nu l-am văzut. Cred că ar trebui pus direct în paginea „Home”, fără să fie necesar să-l cauți prin alte locuri. Searching for the „search” field… Dar cel mai supărător e că nu tot conținutul a fost portat către versiunea pentru tabletă… Sunt filme pe care nu le-am găsit (sau nu încă). Sper că nu sunt singurul care dă feedback și că lucrurile se vor îndrepta. Până atunci, revin la cablurile mele, bombănind în continuare. Plus? Faptul că există o astfel de versiune! Și încă o constatare: echipa de „support” (n-aș zice sprijin, sună ca naiba) e destul de promptă, dar răspunsurile sunt pe jumătate de ajutor. Poate citesc prea în fugă mesajele, habar nu am. Sau...

Două recomandări

Două recomandări

Aug 5, 2012

Pentru astăzi am două recomandări: una turistică și una IT (iniţial era o aplicaţie, dar între timp am mai descoperit una. Aşa că recomand web-site-ul în întregime). Cea turistică e mai mult una de weekend. Acum… poți să stai și o săptămână acolo, nu cred ca relaxarea te plictisește. Ramada Resort Aquaworld Budapesta. Hotelul e ireproșabil, personalul de acolo nu știe ce să mai facă să te simți bine, ai tot ce îți trebuie la un click (glumesc, la un cuvânt) distanță. Deși ești chiar la ieșirea din oraș (pe marginea M0), ai impresia că ești complet izolat de aglomerația nebună a marilor orașe. Nu se aude nimic, nimic. Verde de jur-împrejur, dealurile pline de luminițe (cred că iarna e mult mai frumos acolo, mai ales dacă e zăpadă).   Piscine pentru toate înălțimile,  vârste şi gusturi (apă caldă, rece), hidromasaj, jacuzzi, valuri – totul la discreție! Tobogane de apă – de la o pantă accesibilă bebelușilor până la Kamikaze. Ai și un bazin cu valuri pentru surfing, deși eu n-am văzut pe nimeni în picioare pe placă. Te dai cu preşul, cu balonul, cu balon dublu, fără nimic (dacă te ţine). Cum nu e la mai mult de 3 ore, hai… trei ore jumătate de Timişoara şi e foarte uşor de ajuns (nu treci decât prin două oraşe: Sânicolau şi Mako şi ai autostradă trei sferturi din drum), destinaţia e perfectă pentru cei care stau prost cu timpul, dar vor să se bucure de apă şi soare. Sau, pur şi simplu, caută relaxarea. Aplicaţiile vin de la Actualtools. Prima e foarte utilă celor care folosesc două sau mai multe monitoare simultan – Multiple Monitors. Eu eram tot timpul deranjat de faptul că trebuia să lărgesc taskbar-ul Windows ca să pot să văd numele măcar parţial al ferestrelor deschise. Acum am bara pe ambele ecrane, putând să o configurez pe cea din ecranul secundar aşa cum vreau. Intre timp, tot de la Actualtools, am mai gasit si o aplicaţie pentru ecrane virtuale (Virtual Desktop) care e la fel de bună. Nu-i la fel de interesantă ca cea built-in din Ubuntu (nu are efectele vizuale), dar îţi eliberează nu doar taskbar-ul, ci şi ecranul. Dacă ar...

Pagina 3 din 12
«
2
3
4
10
»