Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Dublul standard ca mod de viață

Dublul standard ca mod de viață

Jan 10, 2017

Până prin 2015, indemnizația de creștere a copilului era 85% din media lunară a ultimelor douăsprezece luni, dar nu mai mult de 3400 lei. Apoi s-a luat hotărârea să se scoată plafonul de 3400 lei, dar, totuși, să existe o limită maximă. Nu cred că a trecut un an de la discuțiile despre asta. Undeva pe la începutul anului erau, mai mult ca sigur. Pe atunci discuțiile erau în felul următor: de ce să nu primească omul toată suma cuvenită, suma pentru care a cotizat în ultimul an, că cine-i statul să facă astfel de discriminări, de ce să oprească el din bani. Nu s-a mai plafonat. În condițiile în care reținerea era plafonată, da? Deci indemnizația provenind de la un buget de stat (nu am reușit să-l găsesc, dar cred că e vorba de Asigurări Sociale) nu e plafonată, dar reținerea e (baza de calcul pentru venituri mari și foarte mari e, de mult timp, cinci salarii medii brute pe economie). Nu vreau să fac presupuneri că se vor găsi (s-au găsit?) oameni care să jongleze cu cifrele și cu legea. Nu, prezumția de nevinovăție primează. Și nu despre asta e vorba.  Acum, noul guvern, care se bucură de o popularitate imensă (naiba știe dacă sunt ironic sau nu, poate cei care i-au votat chiar îi susțin), vrea să umble și la sursă. Forțat fiind, actualul guvern scoate plafonarea. Dar nu pentru că vrea, ci pentru că n-are ce face și caută bani oriunde. Trec peste orice calcul care ar demonstra cu ușurință că banii în plus la buget nu vor ajunge nici pentru poștașii care aduc pensiile și merg direct la subiect: dubla măsură e o prostie. Și în lege, și în orice altceva.  Mai ales în opiniile exprimate în social media. Fără să generalizez (așa că evit „toți”), mare parte din on-line-ul pe care îl urmăresc a sărit cu gura împotriva deciziilor de ambele dăți. Evident, nu-s afectați într-o și mai mare parte de deciziile de mai sus, dar asta nu-i împiedică să comenteze. De fapt, nu trebuie să ni se întâmple și nouă ca să avem dreptul să comentăm. E o țară liberă. Dar argumentele de la primele discuții devin contra-argumente...

Cine suntem?

Cine suntem?

Nov 10, 2013

Peste optzeci și cinci la sută dintre știrile peste care îmi arunc ochii sunt negative. Sau poate e prea mult spus „negative”. Unele au o doză involuntară de umor. Umor amar. Trist. Iar rândul de mai sus e cea mai bună justificare să arăți cu degetul. „Băi, ce proști sunt ăia!”, „Ia uită-te la fraierii ăștia!, „Ce țărani!”, „Țiganul, tot țigan!”… Și am reprodus (relativ) doar eufemismele. Apoi apare sentimentul ăla de superioriate: „Eu nu sunt așa, pfuai, păi eu sunt din alt film, eu sunt nu doar superior, sunt cel mai superior!” (da, cel mai…). Eu nu sunt rromân! Rr, gen. Sau, mai rău, „Băi, neamțul ar fi făcut sau ar fi dres!”, „Eh, dacă am fi fost [pune o națiune dezvoltată aici], eram departe…”. Și mă opresc aici, că mi se face puțin greață. Serios? Chiar așa să fie? Suntem altfel? Suntem mult mai deștepți? Mult mai educați? Mult mai diferiți? Mult mai buni? Eu îmi permit îndoieli, multe îndoieli în această privință. De ce? Să-i zicem scepticism. Să-i zicem că am văzut lucrurile la un nivel mult mai extins ca să îmi dau seama că nu în naționalitate sau cetățenie stau rădăcinile evoluției. Nu am pretenția că sunt un profet când spun asta, am doar pretenția că am văzut și trăit multe.  Hai să zicem că, măcar de la Est a Vest, am văzut toată Europa. Mai aveam două sute de kilometri și ajungeam în Asia, dar, de acolo de unde eram, puteam să simt vânturile înghețate ale Siberiei, chiar și în primăvară. Și le-am văzut nu doar ca și turist, le-am văzut locuind acolo și trăind (de luni până vineri) printre localnici. Printre oameni care-și trăiesc viața de zi cu zi fără să mă vadă altfel ca pe unul de-ai lor. Am simțit cotidianul dincolo de turism. New York – Autor: Jan Lotz Și oamenii sunt peste tot la fel. Cu bune, cu rele. Cu toate. Sunt oameni… Și stă în natura noastră să le avem pe toate. Într-o proporție mai mare sau mai mică, dualitatea se regăsește în noi toți. Am rămas surprins de gesturi pe care nu le credeam posibile, am descoperit că poți foarte ușor să arunci la coș...

Scurtissime (3)

Scurtissime (3)

Jun 21, 2013

M-am cam săturat să tot citesc cât de oripilați sunt unii că, vezi Doamne, aplaudă niște conaționali în avion. Da, băi, voi v-ați născut în Boeing 747-800, sus, la nivelul doi, First Class, și acolo toată lumea își savura trabucul și whiskeyul de doișpe ani într-o liniște perfectă, întreruptă doar de ariile sopranei Montserrat Caballe. Ipocrizie cât cuprinde. Desigur, ați zburat alături de toate națiile lumii și le-ați învățat comportamentul și așa ați realizat că doar românii aplaudă. Mda… Și dacă aplaudă, ce? Crezi că tu, pufnind pe nas și dându-ți aere, ești mai bun? (Evident, nu doar românii aplaudă…) În aceeași ordine de idei, șoferii de la noi nu-s chiar de cea mai joasă speță. Nu-i dau exemplu pe ruși, că ăia rup tot, dar sârbii sunt frații noștri gemeni în ale tupeului pe stradă. Avariile aprinse îți transmit mai bine decât un semn de circulație că acolo se parchează. Pentru 5-10 minute, e drept, dar se parchează. Apoi, miracol! Odată cu stingerea avariilor, locul de parcare dispare și el. Liniuțe fac și nemții (de fapt, le fac mult mai periculoase decât la noi, ei având și service-uri de tunning profesioniste, dar și drumuri mai bune), ba mai mult, au niște jocuri aproape de sinucidere. Cum ar fi: speed-up pe contra-sens, pe autostradă. Am fost o dată pe Aeroportul Băneasă. Terminalul F al aeroportului Sheremetevo e un concurent redutabil în competiția: „Cel mai murdar aeroport văzut de mine”. Am văzut și gara din Frankfurt am Main, mult mai murdare decât București Nord. Și un Zeil plin de bețivi, nespălați, cerșetori (Surpriză! Nu erau români, erau macedoneni.) și murdar ca naiba. Centrul Vechi (păcat că nu peste tot) îi poate da lecții. Nu văd sensul să merg mai departe cu alte exemple. Văd sensul să vă trimit elegant la originile voastre sensibile de ipocriți, că nu sunteți în stare să treceți peste niște stereotipuri (și idei preconcepute – greșite în prea multe puncte) când e vorba de țara din care veniți și de neamul din care vă trageți. Sau sunteți toți teleportați aici din altă galaxie? Bine că sunteți voi mai buni! Dacă acum două-trei săptămâni mă gândeam destul de serios să repornesc centrala,...

Ateism pentru trafic

Când eram mai mic, îmi plăcea să mă consider ateu. Și, ca să fiu sincer 100%, ziceam că-s comunist, pentru că pe ei îi asociam cu ateismul. Vorbesc de o perioadă în care mintea necoaptă putea fi modelată cu ușurință în orice fel… Eram în Școala Primară. Refuzam orice fel de legătură cu biserica. Cu religia. Țin minte (da, am o memorie foarte bună, îmi amintesc tot felul de chestii de la o vârstă chiar mai fragedă) că aveam prieteni și colegi de școală care mergeau în Noaptea de Înviere la biserică sau, de Crăciun, să colinde. Eu nu mergeam niciodată cu ei. Preferam să stau acasă. Dar asta se întâmpla într-un moment din viață când credința religioasă era împinsă în derizorat și când bisericile erau împinse și ele, la propriu, spre alte locuri. Sau măcar acelea care mai aveau o șansă în fața buldozerelor. Nu mi-am pus problema, pe atunci, de ce eram astfel educați. Așa erau vremurile. Ținea de conștiința fiecăruia (cadru didactic) să pună în practică (sau nu) directivele partidului. Nu cred că-i verifica cineva. Și chiar dacă ar fi fost „verificați” (turnați, evident), nu cred că i-ar fi tras la răspundere pentru lipsa de consecvență în inocularea materialismului științific. Cert e că, în unele cazuri (al meu, de exemplu), spălarea creierului a funcționat. Apoi a venit Revoluția. Deschiderea de care mintea mea avea nevoie. Constrângerile și cenzura, odată dispărute, ar fi trebuit să lase locul liberului arbitru și în alte minți. Și poate că asta s-a și întâmplat. Sau așa am crezut eu, în naivitatea mea. Că e destul să citești, să asculți mai mult, să vezi mai mult ca să iei o decizie doar a ta. Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba… Despre ceea ce crezi tu, ca individ. Nu vreau să judec ateismul. L-aș putea încadra la „credințe”. Până la urmă, chiar și un ateu crede în ceva. Crede în progres tehnic, în evoluție… Dar nu văd evoluție în multe, prea multe articolele scrise în ultimul timp și care se pretind a fi ateiste. Nu văd progres. Văd doar cuvinte aruncate. Inițial, aș fi vrut să scriu „în ură”. Dar nu e ură. E doar o goană. O...

Black Friday, criza de pe hârtie și lupii moraliști

Black Friday, criza de pe hârtie și lupii moraliști

Nov 23, 2012

România pare să fie cea mai bună exemplificare a paradoxului. Criza se adâncește, devine publică prin ce ne spune și Institutul de Statistică, lucrurile nu sunt prea roz nici în Europa, dar la noi se cumpără bunuri de larg consum mai acerb ca niciodată. Site-urile magazinelor on-line cad unul după altul ca într-un joc de domino, magazinele reale sunt pline ochi, parcările mallurilor sunt neîncăpătoare. Vânzările surprind până și pe cel mai optimist comerciant. Și, cu toate astea, lumea se plânge de viața grea. Poate ținta acestui tip de manifestare nu îi include pe cei care au probleme. Dar, chiar și fără să fiu vreun analist, nu pot să nu îmi închipui că există o congruență a celor două mulțimi. Sunt convins de asta… La fel de convins sunt că multă lume a cumpărat lucruri inutile, la fel cu cei care cumpărau câte cinci tigăi doar pentru că erau reduse. Asta spune multe despre comportamentul românilor. De fapt, aici chiar e loc de o generalizare: comportamentul oamenilor, în general. Nu-mi ies din minte imaginile de la CNN in care se smulg de pe rafturi haine care nici măcar nu sunt pe măsura potrivită, pe același unic considerent: prețul redus. Declanșator incredibil acest cuvânt: „reducere”… Face ravagii în mintea consumatorului. Nu am fi deloc drepți să acuzăm românii că sunt în vreun fel sau altul pentru astfel de zile. Poate că ei au chiar circumstanțe atenuante: penuria de bunuri de larg consum până acum două decenii, lipsa acută a banilor și, din păcate, a speranței. Românii cumpără acum pentru că nu știu dacă vor mai putea cumpăra mâine. Nu e drept și nu e uman să îi arătăm cu degetul și să-i luăm la țintă cu miștourile noastre. Poate televizorul ăla LED pe care și-a dat ultimii bani e singura lui bucurie. Iar noi i-o umbrim cu nesimțire. Până la urmă sunt banii lui, indiferent de alegerea făcută, e alegerea lui. La fel cum nu e drept (sau corect, mai bine zis) să propovăduieși tot anul cumpătarea și astăzi să te lauzi cu toate chestiile pe care ți le-ai luat tu sau să spamezi cu linkuri către produse aflate în promoție. „Practice what you preach!” nu...

Republica Ortodoxa Romania

Cum sunt mult mai interesat de aparitia iOS 5 (stati cu ochii pe net, maine: un nou update: Ubuntu 11.10) decat alt fel de stiri, n-am nicio idee daca s-a terminat cu procesiunea de la Iasi. Sincer, pana acum cativa ani nu stiam ce-s alea moaste. Nici acum nu sunt sigur ca am notiunea corecta. Dar asta e prea putin important. Important e ca Biserica Ortodoxa Romana, ramasa fara  acei oamenii care au suferit persecutii pentru credinta lor, murind prin puscariile comuniste, fara imaginea unor oameni cu adevarat aproape de spiritualitate, ramasa fara preoti cu teama de Dumnezeu si cu coloana vertebrala, poate fi comparata, fara prea mari eforturi de imaginatie, cu un partid politic. Promisiuni peste promisiuni, acerbe lupte pentru putere la nivelul ei cel mai inalt, coruptie, agresiuni indreptate impotriva “civililor”… Fete bisericesti implicate in scandaluri, betii, accidente rutiere, relatii homosexuale si/sau cazuri de pedofilie. Hai sa vedem unde, printre toate “calitatiile” de mai sus, regasim ceva sfant? Sau macar ascetic?  Unde mai regasim in biserica de azi, simbol al opulentei (Catedrala Mantuirii Neamului nu-i vreo casa pentru cei saraci), cuvantul biblic? Unde-i modestia pe care o propovaduiesc cand ei se imbraca in haine de mii de euro? Cum de nu le-a trecut prin cap sa faca din BOR un partid politic? Toti cei ce stau acum in frig si ploaie, cautand in van speranta, i-ar vota fara nicio ezitare. Doar sa zica numai popa la o slujba si stampila-i ca si pusa pe buletinul de vot. Nu m-ar mira absolut deloc daca ar castiga alegerile…  Sursa foto: aici....

Pagina 1 din 1
1