Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Iarba peste istorie

Am coborat aproape de capatul liniei tramvaiului 9, intr-un cartier nou la Cracoviei. Initial, am vrut sa merg sa vad doar casa in care a locuit Amon Goeth dar, atunci cand mi-am dat seama ca timpul imi permite, am mers mai departe pe strada Wiktor Heltman. Cred ca aceea casa era singura nerenovata de pe toata strada.  Am inteles ca nici Primaria Cracoviei si nici Ministerul Culturii nu au dorit sa investeasca sau sa preia aceea casa. Acum, proprietarul a scos-o la vanzare. Steven Spielberg a folosit-o drept model pentru decorul din Schindler’s List. Urmand indicatia unui panou: “DEAR VISITORS, YOU ARE ENTERING THE SITE OF THE FORMER CONCENTRATION CAMP ‘PLASZOW’. PLEASE RESPECT THE GRIEVOUS HISTORY OF THE SITE.” am mers mai departe, lasand in urma prezentul. Stiam locul de pe Google Maps, il cautasem inainte sa plec din Romania. Dar m-am gandit ce ceva nu e in regula cu harta, nu-mi arata nimic… Doar un camp verde. View Larger Map Cand am ajuns acolo, mi-am dat seama ca, de fapt, campul… e un deal. Niciun fel de alt indicator. Dar cum nu era decat un singur drum, am mers pe el. Nu sunt multe obiective la Plaszow. Din fostul lagar, n-a mai ramas nimic.   Cand Armata Rosie s-a apropiat de Cracovia, urmele crimelor au fost sterse. Definitiv. Din ceea ce am citit despre acest loc, nici macar la sosirea rusilor nu se mai putea recunoaste ceva. Totul fusese dinamitat, distrus, arat! Rusii au ajuns acolo dar n-au avut ce sa mai elibereze. Lipsa oricarei ruine, doar verdele acela omniprezent, padurea tanara ce acoperea o buna parte din acel loc… toate impreuna imi amplificau perceptiile. Mi se parea ca fiecare pas pe care il fac, il fac peste groapa comuna a mii de oameni. Imi pare rau ca n-am ajuns si la cariera de piatra, acolo inca mai poti vedea drumul facut din pietrele funerare aduse din vechiul cimitir evreiesc, sparte si folosite drept pavaj. Poate data viitoare. In jurul monumentului erau copii din Israel. Toti imbracati in alb si purtand pe umeri steagul tarii lor… Natura a acoperit scena tragediei. Timpul a facut, oare, acelasi lucru cu cicatricele din sufletul oamenilor?  ...

Ultima Thule

In mod normal, acest cuvant e defectiv de plural. Iar sensul o sa fie putin denaturat. Chiar daca una dintre tarile de care o sa vorbesc e denumita si “de Nord”… Republica Cuba si Republica Populara Democrata Coreeana. Acolo nu se intampla nimic. Pana cand? Atat de bine sa functioneze cenzura? Sau ne-am facut toti o impresie gresita despre ce inseamna o societate democratica… Nu, nu cred. Cred doar ca in cele doua tari (cel putin in RPDC) se moare de foame la propriu, nici vorba de twitter, facebook, internet, telefonie mobila. Sistemul opresiv a atins un maxim absolut. Coreea de Nord are prima armata din lume ca si numar de angajati permanenti si nu cred ca se mai indoieste cineva de motivul pentru care s-a ajuns aici. Amenintarea externa e doar asa, de fatada. Cuba, o tara la fel de saraca, beneficiaza de aceeasi reclama ca si statele Asiei de Sud-Est: turism sexual. In afara de asta, mai are rom, zahar si trabucuri. Atat. In rest, parca tara asta a oprit timpul in loc, undeva in anii ’60. Masinile care inca mai circula pe strada folosesc ceva amestec provenit din aceeasi trestie de zahar ca si combustibil si arata ca dintr-un film clasic. Exista resort-uri, dar sunt cu circuit inchis. Politie politica pe strazi, oameni suspiciosi peste tot. Ceva le leaga, insa. Au locuitori care isi iubesc, pana la adulatie, liderii. Nu ma poate convinge nimeni ca, intr-un reportaj realizat cu camera ascunsa, gestul de ridica osanale in fata tabloului defunctului Kim Ir Sen, e un simplu teatru sau e facut de teama. Cuba a stat cu sufletul la gura cand Fidel era adunat de pe jos de securistii lui sau a iesit in masa, pe strazi sa-l sprijine!  Cubanezii si coreenii sunt victimele unei operatii de lobotomie in masa. Dar, pe langa trecut, lor li s-a luat si dreptul de a mai spera la ceva mai bun, in viitor. Si sunt mult prea apasati de nevoile primare, ca sa mai aiba puterea sa isi ridice vocea si sa isi ceara drepturile. Mai e ceva de spus? Ma indoiesc. Aceste tari sunt condamnate, definitiv si irevocabil, sa ramana un...

Dachau

Inaugurarea oficiala a lagarului a avut loc in martie 1933, anul ascensiunii la putere a Partidului National Socialist. Nimic surprinzator, dupa numirea lui Adolf Hitler in postul de cancelar, in ianuarie,  si incendirea Reichstag-ului, in februarie. Cronologic, dar mai ales logic, acesta este urmatorul pas. Pentru inceput, sunt inchisi aici doar detinuti politici. Nu se iau in considerare criterii rasiale sau apartenenta la o minoritate (nationala, sociala, religioasa). Sunt toti cetateni germani. Cercul se va deschide, destul de repede, pentru toti ceilalti si, in 1938, dupa Reichskristallnacht, evreii reprezinta pana la o treime din populatia inchisa aici. Restul, inamici ai sistemului, din Germania sau din teritoriile ocupate. Inclusiv prizonieri de razboi. Inclusiv romani. A functionat 12 ani: peste 200.000 de detinuti au trecut prin lagar, peste 40.000 n-au mai plecat niciodata. Au ajuns in groapa comuna sau doar cenusa. In aprilie 1945, armata americana elibereaza aproximativ 32.000 detinuti, cati mai erau in acel moment, in Konzentrationslager (KZ) Dachau. Am vizitat KZ-Gedenkstätte Dachau (Memorialul Dachau) anul trecut. La plecare, n-am mai mers cu bus-ul, am mers pe drumul pe care erau “manati” prizonierii catre lagar: Path of Remembrance. Am trecut pe langa un sir de vile ce au fost folosite in timpul functionarii lagarului de conducatorii acestuia dar si de paznici. Astazi, sunt reconditionate si locuite… La nici 200 metri de fostul lagar. Viata si-a reluat, de mult, cursul normal. [Show as slideshow] Daca ajungeti in Munchen, sa treceti si prin Dachau. E doar la 20 de minute de mers cu S-Bahn-ul. Avem, inca, multe de invatat din greselile...

Die Endlösung

Solutia Finala. O sintagma devastatoare pentru Europa anilor ’40. Dar pe care o regasesc, intr-o forma sau alta, dar inca temperata, in atatea comentarii prin presa sau pe strada. Opinii de genul: “ne trebuie o mana de fier”, “hai sa-i alungam pe toti sau sa-i bagam in lagare”, “aia-s singurii vinovati”, se fac tot mai auzite. Nu conteaza cine sunt “vinovatii”: bancheri, tigani, infractori, politicieni, homosexuali… “Today I will once more be a prophet: If the international Jewish financiers in and outside Europe should succeed in plunging the nations once more into a world war, then the result will not be the Bolshevization of the earth, and thus the victory of Jewry, but the annihilation of the Jewish race in Europe!” Asa a inceput si Hitler, cu unele minoritati. Apoi, cuptoarele au inceput sa mearga 24/24, 7/7… Va simtiti suficient de “arieni” sa...

Nie wieder

  Aici a inceput...

Timpul trece, pietrele raman

Am citit intr-un ghid al Romei ca actuala situatie a Colosseumului (adica pe trei sfert-ruina) se trage si din furtul masiv de piatra/marmura/ce o mai fi fost pe acolo, in perioada Evului Mediu.  Furau oamenii sa-si faca una, alta: o casa, un gard. La Sarmizegetusa, am auzit aceeasi poveste la ghidul de acolo. Doar ca, la noi, povestea merge mai departe. Si in prezent. Sa stiti, asadar, ca atunci cand admirati frumoasele garduri ale locuitorilor din zona, aveti mari sanse sa priviti la doua milenii de istorie. Sursa foto...

Pagina 10 din 10
«
8
9
10