Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Nu toți suntem nemți

Nu toți suntem nemți

Apr 12, 2012

În trei ani de zile am ajuns cel puțin o dată pe an în măcar una dintre țările europene considerate „în pragul colapsului”: Grecia, Italia sau Spania. În plin sejur și nu numai. Și de fiecare dată m-am simțit extraordinar. Nu am mai văzut nicăieri oameni atât de relaxați. Și nici atât de zâmbitori (la acest capitol, poate rușii să mai poată concura; nu înțeleg ei de foarte multe ori ce le spui, dar zâmbesc). Dacă vrei să mănânci repede, mergi la fast-food. Altfel, masa devine un ritual. Nimeni nu se grăbește. Iar dacă ești turist, ar trebui să ai drept motto latinescul „Festina lente!”. Străzile lor sunt curate. Nu tot timpul, că-i greu să le păstrezi așa după ce mii de turiști uită de obiceiurile lor din țările de baștină. Dar cel puțin dimineața sunt impecabile. Mijloacele de transport în comun, la fel de curate, vin și pleacă la timp. Parcurile, îngrijite și aranjate. Plaja, în același ton. Se construiește, se repară, se recondiționează clădirile vechi. Ajungi să te întrebi unde naiba se ascunde criza? Sunt țări în care vin turiști din toată Europa. În special din țările care acum caută soluții pentru salvarea lor din criză prin impunerea unor soluții care poate ar merge. Dar nu pentru țările pe care Mediterana le scaldă. Am mai scris cu ceva timp în urmă că n-ai cum să-i scoți din ale lor pe riverani… Pur și simplu, n-ai cum! Și nici nu vreau! Lăsați Grecia, Italia și Spania așa cum sunt! Nu vreau să merg acolo și să dau de localnici care stau într-una cu ochii pe ceas, să trăiesc după reguli stricte și să mă simt ca în delegație! Decât să căutăm soluții, mai bine le mai dăm o speranță (sau un viitor) și ne facem în continuare concediile acolo. Și nu doar noi, românii… Ne-am bucurat vreme de jumătate de secol de soarele lor, de marea lor, de nisipul lor, de mâncarea lor. De spiritul lor. De ce ne-am dori să se schimbe...

Roma

Roma

Jan 20, 2012

...

Roma

Acum o saptamana decolam de pe Fiumicino… Cu ce ramai dupa ce ai umblat doua zile prin Roma? Nu cu prea multe. Timpul e scurt si il petreci mai mult umbland pe strazi, in transportul in comun si la cozi decat vazand ceva. Scurt! Mult prea scurt! Dar primul lucru pe care il pot spune e ca nu m-as muta niciodata acolo! In orice secunda, Timisoara (chiar si asa prafuita) castiga in fata capitalei Italiei daca iei in calcul criteriile mele. E mult prea aglomerat si prea zgomotos, prea mult trafic, prea multa mizerie. Constructii peste tot, multe schele, multe trotuare inchise din cauza sapaturilor pentru o noua linie de metrou (hai ca asta e scuzabila) si soferi nervosi Roma ramane un oras al celor ce iubesc istoria. Daca povestirile din clasele primare – ce faceam atunci nu se poate numi istorie – nu ma prea duceau cu gandul acolo, canalele de easy-learning ale Discovery m-au facut curios. Si Roma exceleaza la capitolul istorie mai mult decat orice alt oras vazut pana acum! Nu exista loc in care sa nu vezi macar o cladire mai veche de 100 de ani. Si un veac pentru Roma e ceva asa… un fel de “ieri”. Desi am mers pe ruta celor mai vizitate locuri – recomandate de carti, ghiduri si internet – si a trebuit sa vad totul alaturi de sute de alti turisti, nu m-a deranjat catusi de putin. Orice obiectiv este accesibil iar aglomeratia nu o simti decat atunci cand astepti la coada. Nu intru in detalii despre ceea ce am vazut (Colosseum, Forul Roman, Bazilica Sf. Petru, Pantheonul, Piazza di Spagna, Piazza di Popolo, Fontana di Trevi) pentru ca orice site specializat o va face infinit mai bine decat mine. Doar va recomand orasul. Din tot sufletul. Macar pentru mancare, daca nu aveti alte...

Cu trenul

Ca sa ajungi (direct) de la Roma la Terracina n-ai prea multe alternative.  Trenul (regional, de viteza) si un autobuz. Cum de autobuze am fost sfatuit sa ma feresc ca de dracu, am ales trenul. Sunt 100 km de drum. Deci, piece of cake! In mod normal. Doar ca, la ora plecarii trenului, parca jumatate din Roma a ales acelasi mijloc de deplasare!!! La ora 6 PM, toti cei care se intorc acasa (in suburbii) fac din trenurile regionale un calvar. Nu stiu sa fii mers vreodata in Romania in asa conditii. Lipiti unul de altul, exact ca si sardinele in conserva. Fara exagerare! Situatia revine la normal dupa primele doua statii. Lumea nu merge mai departe. Dar alea doua statii sunt de neuitat. PS: poza nu-i chiar intamplatoare. Cam multi indieni in Roma. De ce ne-o fi frica de chinezi, eu nu stiu! Cand Europa se umple de alte natii. Stau sa ma gandesc daca nu mai bine luam autobuzul.   Sursa foto: aici....

Nunta (aproape) pe plaja

Am zis intr-un post de ieri de o nunta. Am vazut, de fapt, doua mirese. Una in Terracina, la hotelul in care am stat eu si a doua in Piazza di Spagna, in Roma. Dar nu era cu nunta dupa ea. Oricum, nici la prima nu intru in detalii. Dar surprins de unele, le-as zice aici. Pana pe la 8 seara, totul cam ca pe la noi: restaurant aranjat dragut, pe o zona cu gazon niste mese. Afara,  bufet suedez (probabil ca si inauntru) si bere la un dozator tare simpatic, aveai impresia ca are peretii transparenti si ca e tot timpul plin cu bere. In schimb, seara au inchiriat piscina si sa te tii acolo de chef! Ce haine de gala, ce pantofi de fite! Toata lumea in costume de baie, desculti si cu pahare de plastic in mana (sa nu sparga ceva in care mai apoi sa-si taie tendoanele!). Ginerele avea o pelerina pe el de ziceai ca-i Batman iar mireasa era singura, parca, in costum alb. Ametiti doar atat cat trebuie ca sa se distreze – n-am vazut pe nimeni cazut pe jos de beat – mai vedeai din cand in cand invitati aruncandu-se in piscina dar nu sa se racoreasca. Nu se punea problema de racorit, nu erau mai mult de 20 grade Celsius. In aer si in apa. Au adus o brazilianca (si un brazilian, dar cum ala era imbracat, nu l-a prea bagat nimeni in seama) si a iesit chiar bine. Nu am realizat care erau nasii, socrii si daca ala n-avea pelerina si ea slip/sutien albe nu prea aveam cum sa imi dau seama nici cine-s mirii. La 12 fix s-a incheiat totul. Bine, ei programasera autobuze pentru invitati pe la 10, 10 jumatate. Dar n-a plecat niciunul. Si dupa ce soferii au asteptat cateva minute, au plecat fara pasageri. A… si ascultau, printre altele, Alexandra Stan. Si mirele era din Spania....

Nu doar Inna

Presimt ca uit daca nu o scriu acum… Prima data mi-a sunat cunoscut. Nu; cunoscut e cam mult spus avand in vedere ca stau cam prost la capitolul cultura muzicala contemporana. Imi suna cumva de pe la noi. Si asa era: Alexandra Stan – Mr. Saxo Beat. Surprinsa initial la o nunta (nu, eu n-am fost invitat) si apoi, dupa ce m-am dumirit ce e, am tot auzit-o. Si vazut-o, pe tot felul de canale de muzica de pe la italieni.  Poate o fi fost si inainte dar nu mi-am dat eu seama. Deci Ozone, Inna. Acum Alexandra Stan. Exportam si muzica pe langa Dacii, software si telefoane Nokia. Eu zic ca-i de bine.  ...

Pagina 1 din 2
1
2