Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Dragă Mamă, Dragă Tată,

Cuvânt înainte: Acesta e un text scris de cineva pe care l-am cunoscut exclusiv on-line. A mai scris aici acum ceva vreme și a făcut-o bine. Multă lume îl înjură prin Social Media pentru poziția lui critică, radicală și intransigentă vis-a-vis de derapajele internetului și nu numai. Nici eu nu am fost întotdeauna de acord cu el, dar asta nu are nicio relevanță aici. Ce a scris aici are! E avocat, dacă asta vă atrage și mai mult atenția. Citiți și dați mai departe!           „Practic avocatura de șapte ani. Au fost șapte ani caracterizați exclusiv de neîmpliniri și frustrări. Exclusiv! Banii pe care i-am făcut din avocatură anii ăștia mi-au asigurat un trai rezonabil, dar aș fi putut să obțin aceleași venituri și fără cinci ani terminați cu muncă și responsabilitate la prima facultate din țară și, mai ales, fără ăștia șapte ani ulteriori de efort fizic extraordinar: nu am niciun dubiu că aș fi obținut aceiași bani și într-un alt domeniu, în care nu există mizeria și chinul din avocatură. Dacă nu știați, în avocatură se muncește, în medie, 12 ore pe zi și aproape de fiecare dată „funcția” este, ca să folosesc termeni pe care îi știți, nu de execuție, ci de conducere, adică presupune că răspunzi în mod cert și rapid pentru munca pe care o faci: dacă lucrezi la o firmă de avocatură, ești dat afară sau penalizat financiar, iar dacă ești pe cont propriu – clientul caută să nu mai aibă treabă cu tine, se generează reputație proastă, te evită lumea etc. și… nu mai câștigi bani pentru mâncare, acoperiș deasupra capului, facturi etc.           Ați inițiat adesea discuții pe teme politice, dar toate au reprezentat încercări de a mă convinge de opiniile voastre și, eventual, că greșesc. Mi-am făcut timp să vă scriu asta (iar timpul înseamnă bani necâștigați, așa cum veți observa în cele ce urmează), pentru a avea măcar o amintire de la mine, dacă nu chiar un „reminder” (reminderul este amintirea aia care te atenționează din când în când).           De când am ales să lucrez pe cont propriu, m-am conectat direct la economia de piață. Direct!           Ca să...

Cușer, monșer!

Prolog: Departe de mine orice gând antisemit. Sau antireligios. Sau anti-orice! CÚȘER adj. invar. (Despre mâncăruri și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, excelent. – Cf. ebr.kâscher „curat, ritual”. (Conform DEX online) Am văzut o știre în dimineața asta despre un grup de evrei, deținuți în sistemul penitenciar din România (nu știu sigur dacă erau chiar israelieni sau doar cetățeni români) care m-a făcut să zâmbesc à la Harap Alb… Adică nu prea era râsul meu.  Respectivii dădeau în judecată Statul Român (prin Direcția Penitenciarelor, parte a Ministerului Justiției sau Afacerilor Interne, cred) pentru că nu li se asigura hrană cușer în pușcărie, în concordanță cu credința lor. Deci stai, cum vine asta? Ție ți se rupe de legea statului nostru (stat laic, până una-alta, da?) – că doar nu ești în închisoare pentru motive politice sau religioase, dar ai pretenția ca tu, cu drepturi civile suspendate ca urmare a faptelor tale, să primești un tratament în concordanță cu religia ta. Religie care nu se referă DOAR la ce bagi în gură, cumva am eu impresia că și faptele comise nu sunt chiar „cușer”… Nu știu care sunt șansele de reușită, dar cred că sunt, statul cam pierde pe bandă rulantă orice proces. Și dacă e așa, cum ar fi ca toți cetățenii, pe baza precedentului deja existent, să dea statul în judecată? Nu pentru hrană cușer, ci pentru hrană decentă. Elevii, studenții, bolnavii, bătrânii din azil… Sau din toate locurile în care statul ar trebui să asigure o masă cât de cât comestibilă celor care, nu ca în cazul deținuților care au săvârșit fapte împotriva statului român, nu doar că nu sunt certați cu legea, ba chiar poate sunt printre cei care încearcă să o impună… Sau printre cei care, într-un fel sau altul, lucrează pentru acest stat. Nu sunt de principiul că statul trebuie să facă tot, dar acolo unde e datoria lui să facă, ar fi bine să nu facă în bătaie de joc… Fie el, acel loc, o pușcărie sau o...

În folosul comunității

În folosul comunității

Apr 16, 2014

„Fostul premier italian Silvio Berlusconi a primit marti o masura de clementa din partea unui tribunal milanez, care i-a dat posibilitatea de a-si ispasi condamnarea la un an de inchisoare prestand servicii in folosul comunitatii, anunta AFP.  Berlusconi va ingriji persoane in varsta si persoane cu handicap “minim patru ore consecutive” si “cel putin o zi pe saptamana”, conform deciziei tribunalului.  Fundatia catolica Sacra Famiglia l-a primit cu bratele deschise pe Il Cavaliere. “Suntem deschisi pentru toti cei care doresc sa traiasca o experienta educationala de caritate. Centrul gazduieste 1.000 de pacienti cu handicap, bolnavi de Alzheimer si 200 de varstnici”, a declarat directorul institutiei catolice, Paolo Pigni.”  (via Hotnews) Așa aș vrea să-i văd pe toți ăștia pe care-i saltă DNA-ul pentru corupție, șpagă, foloase necuvenite de pe urma funcției pe care o au prin diverse instituții ale statului. Prestând în folosul comunității. Dar nu doar îngrijind bătrâni sau persoane cu handicap. Vreau să-i văd măturând străzile, spălându-le. Întreținând spațiile verzi. Adunând, cot la cot cu cei de la „Let’s do it, Romania!”, mizeriile lăsate de mitocanii ieșiți la iarbă verde. Igienizând albiile râurilor sufocate de PET-uri. Golind coșurile de gunoi din parcuri și de pe străzi. Vreau să-i văd plătind înapoi, chiar și doar așa, simbolic, banii ăia pe care i-au furat atâți ani la rând. Bani care ar fi trebuit să ajungă să acopere toate problemele de mai sus… Vreau să-i văd făcând asta opt ore pe zi, nu mai mult. Opt ore pe zi pentru tot restul vieții! În folosul comunității de care li se rupe lor cu atâtă dezinvoltură. Vreau să-i văd plătind, nu scriind pe bloguri din celule care arată mai bine decât locuințele multor amărâți care fac toată munca asta pe niște bani din care nici măcar să viseze nu-și permit… (Sursa foto:...

Mulțumim, Sectorul 6!

Mulțumim, Sectorul 6!

Jan 12, 2013

ANI – Agenția Națională de Integritate „În cadrul negocierilor pentru aderare, Uniunea Europeană a atras atenţia României asupra necesităţii de a crea un mecanism de verificare a declaraţiilor de avere, după cum este consemnat şi în documentul de poziţie comună al Uniunii pe domeniul justiţie şi afaceri interne. O poziţie similară a adoptat şi Grupul Statelor Anticorupţie al Consiliului Europei (GRECO). Una dintre recomandările GRECO, ca urmare a evaluării din 2005, se referea la necesitatea îmbunătăţirii mecanismului de verificare a averilor şi conflictelor de interese. Ca urmare a acestor recomandări, unul dintre obiectivele prevăzute în Strategia Naţională Anticorupţie 2005 – 2007, adoptată de Guvernul României prin Hotărârea 231-2005, a fost „Combaterea corupţiei prin mijloace administrative”. Conform planului de acţiune pentru implementarea Strategiei, una dintre măsurile aflate în sarcina Ministerului Justiţiei era revizuirea cadrului legislativ în sensul desemnării unei instituţii abilitate să verifice şi să controleze declaraţiile de avere, de interese, şi stările de incompatibilitate. În iulie 2006, proiectul de lege a fost aprobat de Guvern şi înaintat Parlamentului, însă adoptarea legii a fost mult întârziată. În urma remanierii guvernamentale din aprilie 2007, noul ministru al justiţiei a urmărit cu prioritate adoptarea legii, într-o formă conformă cu recomandările experţilor europeni privind independenţa şi eficienţa de care trebuie să beneficieze un asemenea organism. Legea ANI a fost adoptată de Senat în data de 9 mai, devenind legea nr. 144/2007.  România a devenit, astfel, prima ţară europeană care a creat o instituţie specializată în verificarea averilor, conflictelor de interese şi respectării regimului incompatibilităţilor. ANI este o instituţie independentă ce exercită un control administrativ pe bază de independenţă operaţională.” –  am reprodus de aici. Sublinierile îmi aparțin.  Camera Deputaților „Camera Deputaților din România este una din cele două camere a Parlamentului bicameral al României. La fel ca și cealaltă cameră, Senatul, Camera Deputaților este aleasă prin vot universal, liber, secret și direct de către cetățenii cu drept de vot ai României.” (Wikipedia) Două dintre instituțiile statului român. Una dintre ele are inițiativa legislativă (Camera Deputaților), cealălaltă (ANI) are grijă să se respecte legea și de către cei ajunși la un nivel înalt. Poate că într-un stat care funcționează normal, nici nu am avea nevoie de ANI… Dar până atunci, e bine-venită. Și iată declarația unui ales al electoratului (nu-i mai...

Probleme de logică

Probleme de logică

Aug 20, 2012

Listele electorale. Da, nu au mai fost actualizate de mult. De ani de zile, cică. O punem şi pe asta ca şi piatră de moară la gâtul guvernării anterioare.  Las’ că vine guvernul nou şi le repară pe toate. După bunul plac şi după necesităţi. “Avem nevoie de mai puţini votanţi pe liste? Nicio problemă, se rezolvă!”. Şi mă gândesc că s-ar rezolva şi în cazul în care numărul lor ar trebui să crească… Dacă ne uităm pe declaraţiile de peste weekend şi de astăzi, se pare că tot efortul celor din USL s-a îndreptat doar spre diminuarea numărului celor înscrişi pe listele electorale. Sens unic, aş zice… Bine, sunt oarecum de acord cu demersul lor. Există oameni care pierd dreptul de a vota. Fie pe cale naturală (“Prin selecţie naturală”, aşa se exprima ironic şi sadic un liberal, referindu-se la moarte, cu siguranţă…), fie prin pierderea unor drepturi (poţi să-l pierzi dacă ajungi la puşcărie…), fie prin schimbarea domiciliului (e şi cazul meu). Ce nu au luat guvernanţii în calcul? Faptul că numărul de electori nu se ajustează DOAR într-un sens. Adică mor oamenii, e un fapt cert. Dar sunt şi mulţi care ajung la maturitate. La vârsta la care au drept de vot! Intră unii în puşcărie, dar mă gândesc că nu sunt toţi condamnaţi pe viaţă. Mai şi ies. Şi dacă mă mut dintr-un oraş şi nu emigrez (deşi sunt din ce în ce mai convins că ar trebui), ajung în altul. Adică ZERO fluctuaţie! Nu mă mai refer la penibilul fără măsură al scăderii celor cu buletine expirate. Eu n-am auzit (cel puţin pâna acum) de adăugări pe liste. Doar de scoateri… Poate nu au ajuns la capitolul ăla, cine ştie. Sau poate stau rău cu logica şi nu s-au gândit că există şi reversul medaliei. Că nu m-aş simţi prea bine să ştiu că Guvernul României ne taie aiurea drepturile (da, a sta acasă şi a nu vota e un drept al meu, dacă aşa vreau eu să-l exercit), atât timp cât ne ia în calcul la impozite şi taxe! Să se hotărască: ori existăm, ori nu mai existăm! Sursa foto:...

What if?

What if?

Aug 14, 2012

Eu nu am votat. Motivația e de mult timp pe blog, nu la asta vreau să mă refer… Altceva mi-a venit acum în minte. M-am mutat din orașul natal (în acte) abia anul trecut, deși sunt de mult timp în Timișoara. Nu sunt un caz singular, având în vedere că nu-i prea ușor să îți schimbi toate actele. Știu că la momentul respectiv nu exista niciun fel de evidență electronică (nu este centralizată sau nu este folosită), sau cel puțin la nivel de impunere locală (taxe locale) pentru că știu ca a trebuit să îmi mut dosarul fiscal (adică dosarul  a fost preluat personal de la Tîrgu Jiu și depus la Timișoara la fel de personal, deși un transfer electronic al datelor era chestie de 5 minute). Cu puțin mai mult de un an de „timișoreală” oficială, aș putea să banuiesc că figurez încă pe listele electorale din Tîrgu Jiu. La fel cum aș putea să am bănuiala că și la noul domiciliu am fost înscris pe liste (cât timp nu există evidența computerizată și centralizată, nu vă de ce nu ar fi așa). Și acum apare întrebarea: dacă cineva a votat în numele meu și într-o parte, și în alta, eu sunt bun de pușcărie, nu? Mai ales că în ziua respectivă am fost în amândouă orașele… Cum pot eu să demonstrez contrariul? Sursa foto:...

Pagina 1 din 3
1
2
3