Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Desființarea imunității parlamentare

Desființarea imunității parlamentare

Jul 26, 2012

 Din păcate, nu la noi. Ci în Slovacia… „Deputatii slovaci au votat joi pentru desfiintarea imunitatii parlamentare de care dispuneau impotriva urmaririlor penale, intr-un moment de rara uniune intre stanga guvernamentala si opozitia de centru-dreapta, scrie AFP. Toti cei 144 de deputati prezenti in Parlamentul monocameral de 150 de locuri au sustint acest proiect de lege constitutionala, care are nevoie de o majoritate de trei cincimi din voturi, respectiv 90 de voturi.”  – sursa și întreaga știre aici. Le-aș propune aleșilor noștri un schimb de experiență cu parlamentarii slovaci. De preferat ar fi să învețe ai noștri de la ei, nu invers. Bratislava e un oraș frumos, dacă vor să și vadă ceva în delegația asta…  PS: Da, știu, și la noi există conceptul ăsta. Dar aruncați un ochi pe lege… Sursa foto: aici.  ...

Exerciţiu de imaginaţie

  Am văzut care-i percepţia organismelor europene, dar şi a unei majorităţi covârşitoare a mass-media internaţională, vis-a-vis de tot circul din România. Trebuie să ai un ridicat nivel de naivitate în tine ca să crezi că toţi sunt cumpăraţi. La fel de mare ca acela pe care îl ai atunci când vrei să dai vina pe contextul internaţional pentru cursul leului de azi. (Ca să nu mai primesc corecţii, verificaţi în paralel cele trei monede din zona non-euro: zlot, forint şi leu. Sursa e “cea mai oficială” sursă posibilă, BCE. Încercaţi să selectaţi ultima lună. ) Staţi să vedeţi raportul de ţară pe Justiţie… Nu mai e de glumit. Mai ales că am luat palme şi înainte de toată nebunia asta. Ce-o fi acum, Dumnezeu cu mila! Viviane Reding are o privire care pe mine mă îngheaţă.   Să zicem că vă iese jocul. Îl daţi jos pe Băsescu, schimbaţi tot în România, de la centru spre teritoriu, vă puneţi oamenii unde vreţi, vă curăţaţi dosarele. Aveţi toată ţara pe mână  după o capitulare necondiţionată. Să zicem că populaţia României acceptă foarte uşor justificări de genul “scopul scuză mijloacele”…   Dar cum credeţi voi că o să reuşiţi să-i convingeţi pe toţi cei care acum v-au tras de urechi că nu mergeţi pe un drum greşit (din perspectiva valorilor europene)? Cum credeţi că o să îi păcăliţi să mai vireze fonduri europene? Cum o să demonstraţi că sunteţi încă o ţară atractivă pentru investiţii, când ratingul o să se prăbuşească mai vertiginos decât leul? Cum o să faceţi faţă unor viitoare mişcări sociale, atunci când, fără îndoială, banii nu vor mai fi de ajuns, pentru că s-a închis robinetul? Cum o să prezentaţi plecarea companiilor (şi aşa puţine) speriate de reacţiile guvernelor proprii? Mesaje obraznice cum că nu suntem colonie, că Europa n-are ce să se bage în treburile noastre interne şi altele în linia asta sunt halucinante şi cred că îl fac mândru doar pe Ion Iliescu…   Dar, mai ales, cum o să le transmiteţi voi celor care au votat duşi de nas cu demagogia voastră ieftină că, de fapt, scopul acela care scuza mijloacele era doar al vostru?   Eu n-am răspuns la...

2012 versus 1984 (sau cum realitatea depășește ficțiunea)

Romanul SF al lui Orwell descria foarte bine module în care Ministerul Adevărului, subordonat Fratelui Mai Mare, modela trecutul după bunul plac al acestuia. Aveți o mostră mai jos. „Since about that time, war had been literally continuous, though strictly speaking it had not always been the same war. For several months during his childhood there had been confused street fighting in London itself, some of which he remembered vividly. But to trace out the history of the whole period, to say who was fighting whom at any given moment, would have been utterly impossible, since no written record, and no spoken word, ever made mention of any other alignment than the existing one. At this moment, for example, in 1984 (if it was 1984), Oceania was at war with Eurasia and in alliance with Eastasia. In no public or private utterance was it ever admitted that the three powers had at any time been grouped along different lines. Actually, as Winston well knew, it was only four years since Oceania had been at war with Eastasia and in alliance with Eurasia. But that was merely a piece of furtive knowledge, which he happened to possess because his memory was not satisfactorily under control. Officially the change of partners had never happened. Oceania was at war with Eurasia: therefore Oceania had always been at war with Eurasia. The enemy of the moment always represented absolute evil, and it followed that any past or future agreement with him was impossible.” – sursa citat. Joi, 5 Iulie 2012, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 41/2012 (extras): „Art. I. — Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 10. — Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum.”” Ieri, 9 Iulie 2012, Victor Ponta: „Orice decide Curtea vom respecta”. Astăzi, 10 Iulie 2012, Victor Ponta: „Respectăm toate deciziile Curţii Constituţionale”.   Decizia...

O nouă șansă pierdută

O nouă șansă pierdută

Jun 23, 2012

   Suntem în anul 2012. După două decenii și mai bine de democrație. Democrație poate e mult spus. Libertate ar fi mai corect. Am avut alegeri libere, poate – la început – doar cu numele, dar acum nu cred că cineva le mai poate contesta fără a cădea complet în penibil. Mă refer la rezultat și la modul în care se desfășoară. Manipulare există încă… Cu toate astea, putem spune, fără să greșim, că România e o țară europeană, măcar prin proces. Chiar dacă la practică stăm puțin mai prost. Doar că… am pornit cu stângul! Ba chiar cu „foarte” stângul. Berevoiești. O comună argeșeană, de care, mai mult ca sigur n-aș fi auzit dacă în 1991, în urma unor dezvăluiri făcute de redacția „Romania Liberă”, scandalul documentelor (dosarelor) Securității nu ar fi ajuns pe prima pagină a tuturor ziarelor. Cum acei ani sunt încă tulburi (cel puțin pentru mine, ocupat pe atunci cu admiterea la liceu și cu muzica rock), nu insist prea mult asupra evenimentului în sine și nici nu vreau să copiez ceea ce au documentat excelent autorii blogului Istoria Comunismului Românesc. Reproduc aici doar începutul acestui articol: „Au trecut aproape 15 ani de când, într-o râpă din apropierea comunei Berevoieşti au fost găsite rupte, arse şi acoperite cu pământ documente aparţinând fostei Securităţi. La data de 22 decembrie 1989, s-a dat un decret care desfiinţa Departamentul de Securitate a Statului. Din dosarul „Berevoieşti“ reiese faptul că Securitatea încă îşi continua activitatea în primele luni postrevoluţionare. Afacerea „Berevoieşti“ nu a fost niciodată elucidată.” Mai găsiți și aici: Ziarul Timpul. În timp ce țările din fostul bloc comunist votau în parlament legi care să permită tuturor cetățenilor accesul la dosarele serviciilor secrete (cât de departe de menirea reala a unui asemenea serviciu erau în realitate, nu cred că e cazul să mai reamintesc), noi le ardeam ca să ne ascundem urmele. Germania – încă din 1990, Polonia și, destul de târziu, Cehia a deschis sertarele cu dosare, dar a fost prima țară ex comunistă care a adoptat o lege a lustrației, în 1991 (pe atunci era încă Cehoslovacia). Citez din secretarhive.org: Polonia: „Un caz de acest fel s-a produs în 2004, când Jozef Oleksy, liderul formaţiunii de guvernământ la...

Intelligence level: Zero!

Intelligence level: Zero!

Jun 8, 2012

Pe la începutul anilor 2000, un prieten îmi povestea că Primăria Timișoara a plătit o firmă de amenajat spații verzi cu scopul de a da o faţă nouă câtorva parcuri din oraș. Gazon, flori și arbuști ornamentali (din familia coniferelor). Firma și-a făcut bine treaba, parcurile arătau şi ele aşa cum trebuie, lumea era mulțumită. Nu stau acum să discut detaliile oneroase ale afacerii şi cine era în spatele firmei, că nu ăsta e scopul articolului… După câteva zile, surpriză! Arbuștii dispăruseră. Și nu doar dintr-un parc, din mai multe locuri… Bineînțeles că au început cercetările, poliția s-a implicat imediat și, după foarte puțin timp, au găsit hoții. Dotați cu un exces de inteligență, aceștia au replantat coniferele la ei în curte, dar au uitat să dea jos etichetele de pe ei. Pe etichete, firma de amenajări tipărise numele științific al fiecărui arbust, alături de mențiunea „Pentru Primăria Timișoara” și lotul. Probabil ca să îi identifice în pepiniera proprie. Cam greu să răspunzi la o întrebare evidentă: „cum au ajuns arbuștii primăriei la tine în curte?”… S-a lăsat cu pușcărie și toate cele. După doisprezece ani, un deștept din Eforie Sud a furat douăzeci și patru de palmieri. Palmieri! Arborii din ăia de cresc la orice colț de stradă pe la noi… specifici climatului României. Acum citesc că a fost prins, că e un agent de pază (sic!) și că deja îi vânduse unei persoane private. Eu zic că ăsta a întrecut toate așteptările! Bine, nici cumpărătorul nu a strălucit prea tare (chiar așa, să nu te întrebi de unde naiba are ăla palmierii…), dar parcă îi mai găsesc circumstanțe atenuante. Dar să crezi că tu poți să transporți prin oraș (că mă gândesc că nu i-a băgat în buzunar) palmierii în deplină siguranță și confidențialitate, când știrea a fost difuzată pe toate canalele de știri… Scuză-mă, îți meriți soarta! Chiar și dacă a fost o „lovitură comandată” și totul ar fi decurs ață, de la locul furtului direct la complice acasă, prea greu să dai de hoți nu e! Doar trebuie să îi planteze undeva, că doar nu i-or fi furat pentru a se încălzi la iarnă… Şi vecinii abia aşteaptă! Sursa foto:...

Întrebări fără niciun sens

Întrebări fără niciun sens

Feb 2, 2012

Nu că aş vrea să mă iau de inteligenţa unor reporteri TV (sunt prea multe dovezi că n-am de ce să o fac), dar sunt şocat de prea multe ori de câte o întrebare de a lor. Bine, ei respectă anumite tipare. Iar eu, fără studii în domeniu, ar cam trebui să mă abţin. Numai că, remarca mea nu are nicio legătură cu jurnalismul. Are cu logica… Cum să întrebi pe cineva care e acuzat (sau doar cercetat) de fapte de natură penală (în speţă, infracţiuni economice), ce crede despre toate astea şi dacă se consideră vinovat. Păi ce Dumnezeu să-ţi spună? Că “DA!”???  Că se bucură că a fost prins, că aşa s-au limitat proporţiile jafului? Că le mulţumeşte organelor de urmărire pentru profesionalism? Că așteaptă o pedeapsă pe măsură? Întrebarea asta e la fel de stupidă ca cea pe care (probabil) tot reporterii ăia o aruncă la plictiseală sau în lipsă de altceva celor care sunt încă în şoc şi nu realizează că le-a murit cineva drag: “Şi? Ce simţiţi acum când…” Simt că aş arunca televizorul pe geam! Doar că ştiu că nu sunteţi şi voi înăuntru şi că l-aş arunca degeaba. Şi mai am şi o baghetă magică şi pot scăpa uşor de voi! Trebuie doar să fiu sigur că schimb la timp bateriile! Cartoon Network, here I come!  Sursa foto:...

Pagina 2 din 3
1
2
3