Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Dreptul la proprietate și dreptul la viață

Cam asta înseamnă respectarea dreptului la proprietate. Și la viață. Deși operatorul de la linia de urgență ”911” i-a spus doar să facă tot ce trebuie pe a-și apăra copilul, e clar ca lumina zilei că mesajul real a fost: ”Shoot him down!” Am mai scris despre asta cu ceva timp în urmă. Acum nu mai e film, e realitate. Și cred că a procedat corect. Aș face oricând același gest, chiar și fără să sun la...

Când justiția nu mai e legată la ochi

Codul Penal (în vigoare la data la care scriu aceste rânduri) zice așa: Articolul 18  ”Pericolul social al faptei  Faptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.” Buuun. Să ne întoarcem la Articolul 1, să vedem care sunt acele valori pe care legea înțelege să le apere:  ”Scopul legii penale Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.” Eu n-am memoria scurtă. Sper. Și nici capacitatea de a înțelege unii termeni nu îmi lipsește. Nefiind jurist, filololog sau academician, nu îi folosesc în viața de zi cu zi. Iar atunci când nu îi ințeleg, apelez fără nicio rușine la dicționar. Dar când unele fapte sunt evidente (a se înțelege prin evident lipsa oricărui echivoc, a oricărei îndoieli asupra intenției, asupra identității autorului), nu văd niciun sens să te joci cu semantica, declarând că cel pe care îl aperi nu reprezintă un pericol pentru societate pentru că… şi aici te joci cu termenii.  Sunt convins că nici tu nu crezi ce spui. Și la fel de bine știu că asta e slujba ta, să aperi. Dar tu n-ai depus niciun ”juramânt al lui Hippocrate” că vei încerca (folosind orice mijloc) să-l scoți pe infractor basma curată! Și să îi redai libertatea. Sunt atât de multe cazuri în care cel arestat preventiv, deși motivația arestului exista și părea (aproape) imposibil de combătut, a fost eliberat și apoi a dispărut, a influenţat (ameninţat, bineînţeles) martorii  sau a recidivat. Deja, nu mai există vreo știre despre vreun infractor, în care să nu apară și un avocat, cu ochii aproape în lacrimi, declarând că cel pe care-l apără e reîncarnarea lui Ghandi! Eu am o propunere: cum în sistemul juridic românesc eliberarea pe cauțiune nu există,  de fiecare dată când un avocat și un judecator consideră că cel pe care îl apără (sau îl judecă) nu reprezintă un pericol social, să fie puși garanți ai bunei credințe a acuzatului. Să garanteze cei doi, cu libertatea lor! Și să răspundă solidar cu el. Legea...

Minority report

 N-as vrea sa fiu catalogat drept rasist. Si cu atat mai putin, nazist. Chiar daca teoria mea pare inspirata din studiile lui Josef Mengele, ea nu se rezuma doar la genetica, ci si la evolutia fiecaruia in mediul in care creste, in care primeste educatie. Daca multe boli se transmit genetic, mai ales pe aceeasi ramura (adica inspre urmasii de acelasi sex), eu sunt convins ca inclinatia spre violenta a copiilor vine pe aceeasi cale. Odata mostenita, se aplifica atunci cand modelul in viata, adica tatal, nu ii ofera altceva. Exemplele sunt peste tot la stiri. Nu cred ca exagerez cu nimic cand spun ca este imposibil ca tatal sa fie un interlop, un bataus, un om (?) a carui singura satisfactie e sa vada pe altul suferind, iar copilul sa fie un candidat la premiul Nobel pentru Pace. Acest comportament e mult mai vizibil in cazul etniei tiganesti, din pacate. Da, din pacate pentru aceasta comunitate din care fac si altii parte, pentru ca STIU ca nu sunt toti asa. Am copilarit cu tigani, am jucat fotbal cu ei, “atarnam” toata vacanta de vara pe strada alaturi de unii de varsta mea. N-am simtit nicio secunda repulsie sau alt sentiment de respingere fata de ei. (Poate invidie… Era unul, Salion, care juca al naiba de bine! Cel mai bine din tot cartierul!) Comportamentul de clan nu e adoptat doar de aceasta etnie. Sunt si romani, campioni in ale infractionalitatii. Parintii, fara nicio remuscare, isi educa plozii si ii sfatuiesc sa o ia pe acelasi drum. Nu le dau absolut nicio sansa… S-a discutat in Parlament despre castrarea chimica/fizica a violatorilor (nu sunt sigur ca era vorba doar de pedofili…) dar, din pacate, legea a fost respinsa. Eu as vota-o! Dar nu numai pentru violatori. Ci si pentru toti cei care au adoptat violenta ca mod de viata. N-ar trebui lasati, prin lege, sa se reproduca!  De ce sa lasam raul sa se raspandeasca? PS: Am scris acest articol ieri seara. Stirile din dimineata asta mi-au dat dreptate. Fiul  unui interlop de nu stiu unde i-a facut un frumos cadou de despartire prietenei (minore): un viol. Impreuna cu trei prieteni, ca era altruist. In cazul asta, parca n-as...

Sentinta definitiva

“Pedeapsa capitală în România În România comunistă au fost executate 104 persoane. Între 1965 si 1989 Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Ultimele persoane condamnate la moarte şi executate au fost soţii Ceauşescu (25 decembrie 1989).” – Wikipedia Romania ultimilor ani, daca ar fi sa ne luam dupa jurnalele de stiri de la televiziune, este o tara in care crimele se petrec pe banda rulanta. Nu am stat sa verific statisticile Politiei (poate nici macar nu sunt publice), dar nu prea imi vine sa cred ca fenomenul infractional, in special omorul, a atins cote mult mai inalte decat in trecut. Inainte, orice stire cu conotatie negativa, lipsea cu desavarsire, ca si cum nu s-ar fi intamplat, asa ca ma indoiesc ca avem cu ce sa comparam. Dar sa presupunem ca e asa… Se impune reintroducerea pedepsei cu moartea? Marcel Tundrea este un exemplu trist al erorilor din justitie. Poate cel mai mediatizat. Eliberat, dupa 12 ani de puscarie, omul a facut tot ce a putut ca sa fie reabilitat dupa ce, cu jumatate de gura, un tribunal a decis ca este nevinovat. Din pacate, a murit la doar 52 de ani. Si inclin sa cred ca o parte din vina o poarta conditiile de detentie. A murit sarac, dar cunoscut. Am exclus, ab initio, orice altceva decat eroarea umana: judiciara, a procurorului, a legistilor… nu conteaza unde anume, in tot acest lant, exista o eroare. Un detaliu scapa, se pierde, este ascuns, nu este gasit. Nu prea are multa importanta. Cu toate astea, chiar si dupa 12 ani de privare de libertate, mai ai o viata. Poti da in judecata sistemul, sa plateasca daca au fost incompetenti. Poti face multe, daca sistemul a gresit… Pentru ca mai esti in viata.  Daca pedeapsa cu moarte ar fi existat atunci cand Marcel Tundrea a fost condamnat, ar fi existat sanse mari sa o primeasca. I-au trebuit 12 ani… 12 ani in care sa isi strige nevinovatia, pana sa il auda cineva. Nu cred ca ar fi asteptat atat timp cu executia. Nimeni nu e perfect. Toti...

Avocatul cui?

Zaqk imi da mai tot timpul batai de cap. In sensul bun, fara indoiala!  Ca si acum… Iata un paradox la care m-am gandit de mult si care, aproape in fiecare zi revine in media: constiinta avocatilor. Nu merg cu gandul la ce vezi prin filmele americane; la noi, viata bate filmul. La scor. Desi “Ally McBeal” avea farmecul lui (serialul), nu se poate lua in calcul. Ma gandesc la ceea ce se intampla in Romania. In primul rand, salile de la noi sunt departe de ceea ce avem fiecare in minte. Majoritatea cladirilor apartinand Ministerului Justitiei sunt vechi, iar banii de renovare s-au pierdut undeva pe parcurs. Sunt sali reci, atat la propriu cat si la figurat! Iar la noi nu exista sistemul cu jurati. Judecatorul decide de unul singur. Si pledoaria avocatilor… uite asa ajung la ce vroiam sa zic. Avocatii din Romania, in general, nu sunt vazuti prea bine. Iar atunci cand si-o fac cu mana lor, “in general” devine “in special” ! Nu zice nimeni sa nu aperi un interlop, ca si pentru el legea e aceeasi si trebuie sa fie reprezentat. Dar sa te apuci sa ii iei apararea in fata camerelor de luat vederi unuia de care ai auzit ca nu merita nici macar puscaria, dupa cate a facut, ale carui fapte sunt evidente, ba mai mult, si le asuma ca pe ceva demn de lauda, atunci cand vorbeste cu cei de teapa lui, e curata dementa! Cum isi priveste avocatul ala copiii in ochi, cand stie ca, nu cu mult timp in urma, aceiasi ochi l-au vazut la TV cum declara ca infractorul care, beat fiind, a calcat cu masina un om, dupa care a scos sabia la politisti, e, de fapt, persecutat pentru ca e tigan? Si ca totul a fost o inscenare. Cum poate sa adoarma noaptea cand stie ca ala, eliberat dupa “pledoaria” lui, se duce direct la martori si ii ameninta cu moartea daca spun ce au vazut. Oricat de bune ar fi legile noastre, daca judecatorul e pus in fata lipsei dovezilor (de care a avut grija acelasi avocat sa dispara), va da acelasi verdict: neinceperea urmaririi penale. Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele!  ...

Pagina 3 din 3
1
2
3