Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Cățărători urbani în Moscova

Cățărători urbani în Moscova

Apr 3, 2013

Am citit pentru prima dată despre asta într-un ziar pe care l-am primit pe avion, în drum spre Moscova. Mai văzusem, sporadic, imagini și scurte filmulețe, dar nu prea le-am dat atenție.  Dar articolul respectiv m-a făcut curios și eram pornit să caut cât mai multe despre pasiunea aceasta ciudată și periculoasă a tinerilor (probabil adolescenți sau puțin trecuți peste). M-am luat, însă, cu altele și am uitat… Astăzi am dat peste un articolul similar (Climbing High in Dubai) în English Russia – un site de care nu mă mai satur și care oscilează între absurd și sublim – și am reluat căutările… Vă mai recomand un link: Telegraph.co.uk (de acolo sunt și imaginile de mai jos) Din păcate, nu le-am mai găsit pe cele din ziar. Diferența e enormă între cele de mai sus, care par mult prea retușate și făcute pentru media – dovada cea mai bună că sunt un fel de PR pentru Moscova e că la o căutare pe Google, apar doar aceste fotografii, și ce am văzut acolo, în ziar. Sunt poze făcute „la limită”, din mână, nu cu DSLR-uri, ci cu o cameră simplă, în genul celor care se montează pe mașină. E clar că și acelea sunt făcute pentru a fi arătate, dar parcă-mi place mai mult „amatorismul” (fotografic, evident… că dacă vorbim de alpinism…). A… și încă ceva. Am văzut live multe dintre clădiri din aceste fotografii. În unele am și urcat, altele le-am putut vedea doar de la bază. Sunt copleșitoare. Unele (cele vechi, staliniste) mai au, în plus, încă un atribut. Sunt și înfricoșătoare. Au o uzură fizică (la unele e evidentă) a elementelor metalice. Se poate vedea rugina. Cele noi, mult mai înalte, sunt sigure. Ba chiar extrem de sigure, dacă vorbim de posibilitățile de acces spre etajele superioare. Adică ar trebui să fie extrem de alunecos să poți să-i păcălești pe bodyguarzii care le păzesc. Vă recomand și următoarele: link1, link2 pentru o perspectivă mai realistă și mai puțin „cosmetizată” (nu că primele n-ar fi...

Am ales bine!

Am ales bine!

Mar 12, 2012

Nu, nu la aleşii noştri fac referire.  Ci doar la decizia de a nu mă uita anul acesta la concursul Eurovision transmis de TVR. De când mă ştiu, Eurovision în România a fost scena unor scandaluri mediatice. Evident, locul cel mai bun să îţi speli rufele în văzul tuturor e canalul principal al televiziunii naţionale. E de înţeles, audienţa e maximă. Cum spuneam, nu m-am uitat nici măcar un minut (OK, am zappat vreme de 10 secunde atunci când am citit pe Twitter despre ţinuta extraterestră a prezentatoarei – o figură pe care n-am reuşit vreodată să o înţeleg sau plac…), aşa că n-am cum să îmi dau cu părerea despre “spectacolul” de sâmbătă. Mi-e greu să înţeleg ceva… E evident că Eurovision nu e un concurs care să te facă milionar. Nici măcar în lei. De audienţă… m-aş arunca liniştit la un pariu vis-a-vis de boom-ul vânzărilor, după ce l-ai câştigat. Alexandra Stan şi Inna are rolling on floor laughing la faza asta. Eventual, vezi o ţară exotică (anul ăsta e Azerbaidjan, dar anul trecut a fost hyper-exotica Germania… ). În mod normal, ţara are de câştigat, nu tu, participantul. Sau, în cel mai bun caz, câştigătorul. Şi atunci, de unde naiba încrâncenarea asta de la noi, de unde toate jocurile astea de culise? Calitativ, Eurovision rămâne undeva la limita dintre amatorism şi profesionism. Cu un evident derapaj către prima grupare. Şi acum nu vorbesc doar de Romania. Din toată lista asta, trei nume îţi sar în ochii. Restul e tăcere. Şi cu toate astea… mult zgomot pentru nimic! Sursa foto: aici.  ...

Pagina 1 din 1
1