Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Nou și vechi, zi și noapte – Moscova

Nou și vechi, zi și noapte – Moscova

Dec 4, 2012

Pe un frig de mi-au dat lacrimile (un noiembrie frumos și cald, spuneau rușii), am reușit să surprind frânturi dintr-un oraș care crește, crește, crește… Pe verticală și pe orizontală. [Show as...

Empire State Building

Empire State Building

Nov 25, 2012

Nu există un alt simbol pe care să-l asociezi instantaneu New York-ului. „The Big Apple”, bogat în atracții, rămâne „prizonierul” acestui monument al arhitecturii de la începutul secolului trecut. Începutul secolului trecut! Terminată în 1931, devine cea mai înaltă clădire din lume cu cei 381 metri ai ei. Situată pe Fifth Avenue (Manhattan, unde altundeva…), e opera celor de la Shreve, Lamb, and Harmon. Nu e singura lor creație din New York, dar e cea mai cunoscută. După tragedia din 11 septembrie 2001, a redevenit cea mai înaltă clădire din oraș. Un record recâștigat într-un mod atât de trist… Astăzi, One World Trade Center, construit pe locul turnurilor gemene, l-a depășit chiar și fără să fie terminat. Dar cum acest nou turn nu e gata, recordul Empire State rămâne în picioare, cu o completare: cea mai înaltă clădire finalizată și încă în picioare. Încerc să mă gândesc la un film a cărui acțiune să se petreacă în acest oraș și în care să nu văd cladirea… Și nu-mi vine în minte. O escaladare până la prima punte de observație  (etajul 86) nu e chiar scumpă – 25$, iar până pe puntea de la etajul 102 te lasă fără 42$. Un pic cam mult, in Europa nu plătești nicăieri atât. Ca să ajungi deasupra ultimului etaj al Main Tower (Frankfurt am Main) plătești mai puțin decât ai da pe o bere bună (4 euro), iar cel mai scump bilet pe care l-am plătit a fost de 1200 ruble – cam 30 euro, ca să ajung pe platforma deschisă a turnului de televiziune Ostankino. Dar cred că e o blasfemie să ajungi în New York și să te mai uiți la banii ăia. Vă recomand și articolul acesta, și nu doar pentru culorile pe care clădirea le îmbracă mai rar, ci și pentru ideea în sine: „Empire State Building turns BLUE to mark Obama’s victory”. Sursa foto/info: aici și...

Moscova – Salonul Auto International (MIAS) 2012

Moscova – Salonul Auto International (MIAS) 2012

Oct 22, 2012

Fără să am pretenţia că aş avea vreun cuvânt de spus în domeniul auto sau cel al fotografiei, fără să am cunştinţe tehnice avansate… fără să vă plicitsesc prea mult cu metafore sau mai ştiu eu ce figuri (de stil), am pus aici câteva fotografii. O constatare: din parcarea Complexului Crocus din Moscova ieşeau maşini pe care doar ce le văzusem în expoziţie. Şi nu erau cumpărate de acolo. Singurele care lipseau erau prototipurile. Chiar şi partea feminină aflată la bordul autoturismelor (nu neapărat în dreapta) putea concura cu succes cu hostess-ele dinăuntru… [Show as slideshow]...

Дыши (Respiră) – Serebro

Дыши (Respiră) – Serebro

Aug 4, 2012

Un grup apărut pentru Eurovision 2007. Încă mai cântă, chiar dacă nu mai are componenţa iniţială. Nu am mai găsit încă o piesă de-a lor care să îmi placă la fel de mult, dar cea de mai jos demonstrază că poţi să cânţi bine fără să o faci în engleză sau portugheză, că văd că la noi ăsta e trendul… Sursa foto:...

Moscova – final

Moscova – final

Jul 2, 2012

Nu vreau să fac din articolele despre Moscova un serial mai lung decât „Tânăr și neliniștit”, așa că acesta devine un epilog. N-am nici cea mai mică îndoială că, de data asta – Moscova, cuvintele nu ajută prea mult. Poate că vocabularul meu e prea sărac… o fi și asta. Moscova e orașul care contrastează cel mai puternic în Rusia. Atât de puternic încât, de multe ori ai impresia că ești în altă țară. Una mult mai dezvotată. Nu știu cum arăta capitala imperiului sovietic în vremurile în care steagul roșu flutura pe cladirile din Kremlin, dar am mari îndoieli că aducea cu ce poți să vezi acum. Oarecum, megalomania comunistă s-a transmis celor care azi dețin puterea economică în Moscova. Poate că nu ar trebui să mă mir. S-ar putea să vorbim de aceleași persoane sau de urmașii lor. Casele lor de la periferie arată ca niște mici castele Disney. Fără nicio exagerare. Limuzine negre, mari, cu geamuri la fel de negre, mașinile sport, acoperite sau nu,  off-road-uri cât un munte sfidează orice lege (bine, asta nu mai ține de mașină și bani, toată lumea conduce la fel, doar că o Lada veche de 20 de ani nu se poate face remarcată prin viteza amețitoare prin care circulă). Cladirile comuniste, concurente ale zgârie-norilor capitaliști, dar întinse și pe orizontală (Universitatea Lomonosov e un simbol al acestora) poartă, încă, semnele trecutului. Secera și ciocanul, steaua roșie, basoreliefuri reprezentând muncitorimea, țărănimea, dar și intelectualii de tip nou – ingineri, probabil – sunt acolo. Doar că înăuntru se fac bani, motorul economiei capitaliste… Sunt acum sedii ale multinaționalelor. Sau poate doar ale companiilor rusești (cu acționariat aproape întotdeauna de stat, chiar dacă nu majoritar) care se ocupă de exploatarea resurselor rusești. Cartierele de locuit ale Moscovei sunt zonele cu cea mai mare densitate de locuitori pe kilometru patrat. Astfel de zone eu n-am mai văzut nicăieri. Nu arată ca în București, sunt mai aerisite, dar sunt incredibil de înalte! Eu nu știu cum cineva poate să locuiască acolo. Mai sus de etajul douăzeci, achiziționarea unui apartament devine un izvor de senzații tari. Nu contează dacă sunt vechi sau noi, blocurile arată ca în Tower Blocks. Douăzeci, chiar treizeci...

Moscova (6) – Şi dincolo de nori

Moscova (6) – Şi dincolo de nori

Jun 22, 2012

  Când am citit articolul Andrei despre visul unor români de a mai ajunge încă o dată în spațiu (chiar și numai prin obiectul ieşit din mâinile lor), doar ce mă întorsesem din Moscova și doar ce văzusem Muzeul Memorial al Cosmonauticii din Moscova. Ziceam, nu cu mult timp în urmă, că nimic nu m-a fascinat atât de mult (încă din copilărie) așa cum m-a fascinat cerul. Am mers cu gândul mai departe decât orice telescop construit vreodată, pentru că niciun telescop nu mi-a oferit imagini din viitor. Am citit toată literatura SF pe care am putut pune mâna, m-am uitat la toate filmele acestui gen, chiar și atunci când nu înțelegeam mare lucru din limba engleză. Îmi pierdeam serile jucându-mă cu lanterna orientată spre infinit, semnalizând după coduri numai de mine știute că noi suntem aici, pe Terra, gata să comunicăm. Chiar și acum, adult fiind, încă mă mai uit pe cer sperând să descopăr că nu suntem singuri. M-a întristat știrea că Statele Unite renunță la programul spațial (cel al navetelor)  și, la fel de trist, am realizat că nu suntem pregătiți să mergem mai departe. Așa că o vizită la acest muzeu mi s-a părut ceva firesc. Uniunea Sovietică, aflată în plină cursă spațială cu Statele Unite, inaugurează muzeul în 1967 pentru a aniversa 10 ani de la primul zbor în spațiu. Din păcate pentru ei, doi ani mai târziu, marele rival reușește performanța de a avea primul om care pune piciorul pe un corp ceresc, altul decât Pământul. Muzeul a mai fost renovat încă o dată și redeschis publicului în 2009. Nu știu cum a fost înainte, dar în prezent rușii au lăsat deoparte orice competiție. Poți să vezi exponate ale ESA, dar și NASA. Și, pentru mine, emoționant a fost să văd că nu l-au uitat nici pe Dumitru Prunariu. Și sper să nu-l uităm nici noi. E un român cu care ar trebui să ne mândrim! Iar steagul României (Socialiste, pe atunci) poate fi văzut pe una dintre rachete. Muzeul (așezat sub monumentul din imaginea principală, un obelisc din metal ce are în capăt o rachetă) se află într-o zonă destul de bună a Moscovei, chiar la ieşirea din staţia...

Pagina 2 din 4
1
2
3
»