Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Moscova (5) – Aproape de nori

Dacă ajungeţi în Moscova, eu zic că Ostankino Tower e un “must”! Bine, aşa zic eu… Care am o fixaţie cu chestiile înalte. Cam peste tot pe unde am ajuns, am căutat punctul cel mai înalt din oraş şi am urcat în el. Fără excepţie. Aşa că nu trebuie să luaţi de bun tot ce vă sfătuiesc. Dar în Ostankino TREBUIE să urcaţi! Dincolo de faptul că e cel mai înalt turn din Europa, are şi platforme pentru vizitatori la înălţimi ameţitoare (poţi să urci până aproape de 350 metri, înălţimea maximă pentru public – o platformă deschisă, adică fără geamuri, că ai nişte gratii acolo…). Doar că trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare înainte să puteţi admira oraşul de acolo, din nori. Aţi fost pe aeroport? Ei bine, securitatea e la fel de draconică. Dacă nu mai dură… Oarecum e explicabil, după două incendii în nici zece ani. Nici acum nu au terminat de refăcut restaurantul distrus atunci. Cum ziceam, două puncte de înregistrare (la unul dintre ele îţi trebuie paşaportul), un card unic de plastic pentru acces, un control scanner, unul făcut de un poliţist.  Acces doar cu ghidul, garduri, plafon de protecţie. Destul de ciudat, comparativ cu Main Tower din Frankfurt, să zicem. Şi mult mai scump. Dar merită fiecare copeică. [Show as...

Moscova (4) – Kremlin sau Polul Opulenţei

Vă las cu câteva fotografii pe care le-am făcut între zidurile Kremlinului. Locul arată absolut impecabil. Nu există (sau n-am văzut eu) nicio pată de mizerie pe pereţii bisericilor, nicio dală de granit sau marmură spartă, niciun geam crăpat. Nicio hârtie pe jos, nici măcar un muc de ţigară! Şi cred că vă puteţi da uşor seama de ce am ales acest titlu… [Show as slideshow]  ...

Moscova (3) – Kremlin, cetatea de nepătruns

Moscova (3) – Kremlin, cetatea de nepătruns

Jun 3, 2012

De fapt, trebuia să mă aştept. Kremlin înseamnă citadelă, fortăreaţă…  Cu Muzeul de Istorie în dreapta şi Kremlinul în stânga luate ca şi repere, am crezut că o să mă descurc. De obicei, n-am probleme de orientare, mi-ajunge să orientez harta în planul realităţii (sa am aceleaşi direcţii) şi să memorez câteva detalii de pe ea şi îmi găsesc drumul. De data asta, n-am prea reuşit. Şi asta pentru că preşedintele proaspăt reales a dorit să vadă cum stă cu susţinerea celor din partid. Partid care conduce Rusia în prezent. Desfăşurarea de forţe a fost incredibilă. Doar că nu prea a fost vorba de uniforme e data asta. Au fost şi OMON, şi poliţie normala, dar cei mai mulţi erau cei îmbrăcaţi impecabil, la costum. Şi aşezaţi pe scaunele din faţă ale unor limuzine al căror preţ nu prea am cum să-l ghicesc. Extrem de discreţi, după geamuri fumurii şi ochelari de soare negrii, aşteptau relaxaţi să se termine congresul Rusiei Unite. Cred că am văzut mai mult de 100 de maşini, 90% fiind germane. Mercedes, Audi sau BMW. Cum strada n-avea trecere de pietoni şi Kremlinul se afla pe partea mea, am plecat încet printre maşini. Cu camera în mână, cu rucsacul în spate… cu o mică hartă atârnându-mi din buzunarul blugilor…, dar mai ales cu un pic de morcov, am început să fac slalom printre limuzinele oprite. Probabil că au ochiul format, că pe mine nu m-a băgat nici dracu în seama deşi era evident că n-aveam ce să caut acolo. Nici măcar poliţiştii nu m-au luat la întrebari. Ba mai mult, când mi-am dat seama că nu mai am cum să merg mai departe (adică aş fi putut, dar deja văzusem intrarea şi trebuia să trec strada să ajung la ea) şi m-am oprit să întreb un poliţist cum să trec strada, mi-a făcut loc printre gardurile alea şi mi-a arătat o altă intrare. În perimetrul de securitate. Jur că în momentul ăla, fără să ştiu limba şi doar cu oameni înarmaţi în jurul meu, chiar am avut emoţii. Mai ales că nu-s eu vreun blond să aduc a rus… Mai repede a vreun musulman. Noroc că n-aveam barbă! După ce...

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Jun 1, 2012

Am coborât în Piaţa Revoluţiei. Cea din 1917… Că alta nu cred că au. Din nou, acelaşi decor impunător. Staţia pare mai mică în momentul în care te dai jos din metrou, dar îşi arată adevărata dimensiune atunci când descoperi că deasupra peronului mai sunt încă trei magistrale unite prin tot felul de pasaje. Cum ziceam şi în prima postare despre Moscova, nu cred că am mai văzut vreodată ceva atât de bine gândit. E adevărat, sunt optzeci de ani de când au inaugurat prima magistrală… Fără să mă mai uit pe hartă, am ieşit la întâmplare, puţin probabil să o iau în direcţia opusă având în vedere fluxul de turişti care mergeau într-o singură sens: către Kremlin… Deşi Piaţa Roşie o ştiam de la televizor şi din poze, realitatea a ţinut să îmi prezinte altceva. Sau întâmplarea, nu ştiu exact cine. Întreaga piaţă, cu excepţia unei zone din faţa zidurilor Kremlinului era dedicată sportului. Controale de securitate (ca pe aeroport, dacă nu cumva chiar mai atente) la intrare, porţi făcute din detectoare de metale, poliţie (sau alt serviciu similar, dar al statului, judecând după însemnele afişate) în contrast cu evidenta distracţie de după garduri. Baschet, fotbal, ping-pong, badminton, lupte, scrimă, box… aproape Olimpiadă. Toţi în alb, toţi cu zâmbetul pe buze. Turişti colorând decorul. O maşină de formula 2 expusă acolo. Am trecut destul de repede prin zonă, nu înainte de a mă amuza de o poliţistă care n-a mai rezistat şi şi-a adus un coleg cu care să joace tenis de masă. Dacă nu stai să-i judeci după uniformele înfiorător de urâte şi dacă ai face abstracţie de zonă, n-ai avea probleme să îţi imaginezi că eşti în Paris, să zicem. Am ajuns la renumita Catedrală Sfântul Vasile. N-am intrat, fiind mult prea puţin interesat de opulenţa pe care ortodoxismul n-are nicio problemă să-o afişeze. Ca o paranteză, după ce am văzut în Rusia, sunt convins că de la ei ni se trage. Sau măcar e un păcat al bisericii ortodoxe şi n-are nicio legătură cu noi, cu românii. Mi-a fost destul să-i admir arhitectura. La nici o sută de metri de biserică, ca într-o piramidă ridicată faraonilor timpurilor noastre, Lenin asistă...

Moscova (1)

Moscova (1)

May 29, 2012

Nu am stat mult în Moscova. Puţin peste treizeci de ore. Cu excepţia orelor în care m-am odihnit la hotel sau am stat să mănânc, m-am plimbat întruna. Lumina naturală ţine mai mult acum, aşa că la zece seara poţi să citeşti liniştit ziarul pe stradă… Iar ieri au fost 29 grade Celsius. Am avut, aşadar, parte de o vreme excelentă. Nici nu ştiu cum să încep, aşa că o iau cronologic… Primele momente De la Kaluga la Moscova poţi să ajungi cu trenul, cu trenul rapid sau cu autocarul. Cum TGV-ul rusesc trece doar prin gara externă a oraşului iar cu autocarul riscam să pierd ore prin ambuteiaje, am ales prima variantă. Pentru două sute şi ceva de kilometri am platit vreo treizeci de lei (plus încă zece pentru taxiul până la gară – e foarte interesant taxiul la ruşi, tariful începe de la 100 de ruble pentru primii trei kilometri, indiferent dacă mergi 100 de metri sau 2,9 kilometri) pentru un tren cam ponosit la exterior, dar extrem de curat şi bine întreţinut la interior. Un fel de “personal” de la noi… 3 şi 20 de minute pe ceas, atât cât era trecut şi pe net. Ajuns în staţia Kievskaia, realizez că Bucureşti Nord ar câştiga fără drept de apel partida la curăţenie. Şi la ergonomie. Şi la orice vreţi voi. Doar la măsurile de securitate nu ar câştiga… Nu poţi ieşi din staţie dacă ai aruncat biletul… n-ai cum să treci de barieră. Obsesia pentru securitate e omniprezentă în Moscova. Sunt filtre peste filtre la fiecare intrare, indiferent dacă-i piaţă publică sau obiectiv turistic în spaţiu închis. Vis-a-vis de gară, un fel de mall contrastează puternic. Sticlă şi oţel. La fel de puternic şochează şi o altă clădire, vreo două sute de metri mai departe, cu o formă demnă de La Defence… Metroul respectă şi el trendul filtrelor. Dar mai e ceva legat de metroul moscovit. Nu am văzut nicăieri atât de multă risipă! Staţiile sunt absolut imense. Cred că metroul se întinde pe o suprafaţă mai mare decât un oraş cu 50.000 de locuitori de la noi. Si ma refer DOAR la suprafata folosita de staţii şi linii. Atât! Fără exagerare....

Despărţirea de trecut

Despărţirea de trecut

May 27, 2012

Comunismul a murit în Rusia. Doar că nu l-au îngropat încă. Şi stau cu mortul în casă de prea mult timp şi acesta a început să se descompună. De dragul trecutului, când s-au simţit atât de bine împreună, ruşii nu îşi pot călca pe inimă să îl trimită acolo unde îi e locul. Obişnuiţi să trăiască cu Lenin la doi paşi de ei, chiar şi la trei sferturi de veac după ce a murit, probabil că nici nu li se pare o grozăvie prea mare. Dar o vor face. Nu ştiu dacă sub actuala conducere sau mai târziu… Dar îl vor îngropa!  PS: O să mai scriu despre Rusia, despre Moscova… Şi o să vă explic şi de ce am scris rândurile de mai sus. Curând. Sursa foto:...

Pagina 3 din 4
«
2
3
4