Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Toamnă

Toamnă în Oltenia. Undeva pe lângă Tîrgu-Jiu… [Show as slideshow]  ...

Chronicle of light

Sunt doar câteva dintre fotografiile unui prieten. De fapt, sunt luate din ultima lui postare. [Show picture list] De văzut: Chronicle of light!...

Lava

Uitaţi de fotbal, uitaţi de clanuri, uitaţi de politică… Imaginile de mai jos sunt fascinante. Sursa:...

O porţie de Paradis

Ştiţi cum arată Paradisul?  Iată una dintre feţele lui. Undeva pe coasta de Vest a Floridei. Zona se cheamă “Zece mii de insule“. N-am ajuns incă acolo, aş vrea s-o fac (cândva)…   [Show picture list] Sursa foto:...

Let’s do it, Romania!

Eu nu vreau sa particip la “Let’s do it, Romania!”! Chiar daca ideea e una excelenta, as fi curios sa vad o statistica (o comparatie) intre ceea ce s-a colectat anul trecut si ce va fi anul asta. Pentru ca tare ma tem ca vor strange aceeasi cantitate de gunoaie. Adica orasenii sau satenii vor sta cu coatele pe mesele, sprijinindu-si capul si admirand efortul unori oameni veniti acolo sa curete, pe gratis, dupa ei. Lectia din toata treaba asta? “Lasa ba, nu mai baga toate prostiile alea in punga de gunoi, ca vin astia cu ‘letsduit’ si le aduna. Sunt ei cam lenesi, da’ macar odata pe an tot trec.” Uneori, ma gandesc ca Romania e o tara de needucat. Oricate  eforturi s-ar depune si oricat de mult s-ar promova anumite aspecte pozitive, mi-e teama ca-i o munca depusa in zadar. Asa ca eu raman la colectarea mea selectiva de zi cu zi si nu o data in an. Azi am dus becurile arse la containerul special de la birou, in fiecare dimineata pun plasticul+hartia la europubela dedicata… Lucruri marunte, asa e. Dar normale....

Falimentul rosiilor perfecte

Cand eram copil, bunica-mea avea o mica gradina in spatele casei. Chiar daca locuia la oras, a sacrificat un sfert din curte ca sa isi cultive ea singura rosii, castraveti, fasole. Legume, in general. Si nu pentru ca nu s-ar fi gasit, produsele agricole erau accesibile chiar si in trecutul comunist. Ci pentru ca ii placea gradinaritul. Nu puteai sa culegi cine stie ce de acolo, cantitativ. Dar calitativ, erau extraordinare. Fara pic de ingrasamant chimic, fara soiuri modificate genetic – totul provenind din semintele recoltei din anul precedent. Inca mai tin minte cum ma chema sa imi arate rosii gigant, de peste o jumatate de kilogram! Habar nu am cum de putea saraca planta sa o mai tina prinsa. Iar forma ei era ceva greu de descris! Semana mai mult cu un dovleac turcesc decat cu o rosie. Gustul era, in schimb, incredibil! Sursa foto: aici. Intre timp, rosiile au inceput sa fie aproape de perfectiunea sferei. Si nu doar in supermarket-uri, ci si la piata. Peste tot erau la fel, parca erau trecute prin sita. Posibil sa fie reala comparatia, am vazut pe Euronews un reportaj despre sortarea cartofilor. Erau trecuti, la propriu, prin sita. Sursa foto: aici. Cu toate astea, dincolo de pretul mai mic al produselor “perfecte” si de aspectul ireprosabil, lumea a inceput sa fuga de ele. Mituri urbane sau realitati despre compusi chimici ajunsi in legume, frica de organisme modificate genetic, reclama negativa, nationalism, toate acestea la un loc au dus la un final neasteptat: rosiile fara nicio forma, cu imperfectiuni, cu pamant pe ele, chiar si un pic lovite sunt mult mai cautate! Nu stiu ce vanzari mai fac supermarketurile la sortimentele de rosii de import, dar in piete, clientii intreaba de certificatul de producator! Ba mai mult, chiar! S-a impamantenit, cel putin in zona Timisoarei, sa iti gasesti un producator local de “you name it” si sa se mearga la sursa pentru aprovizionare. Cine vine pe drumul ce leaga Lugojul de Timisoara, stie despre ce vorbesc. Pe marginea lui se poate admira “live” recolta anului 2011! PS: Am vazut pana si la stiri un astfel de reportaj despre rosiile cultivate de...

Pagina 10 din 11
«
9
10
11