Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Vreau sa cred

M-am nascut si am crescut intr-o zona in care aproape totul depindea de minerit. In Gorj, exploatarile au fost de suprafata (cele mai importante) si minerii erau mult mai putini decat in alte zone (se foloseau excavatoare  imense – ceva de genul asta si benzi transportoare). Pentru a ajunge la zacamantul de lignit sunt necesare lucrari de decopertare a zonei si apoi, din separarea carbunelui -> milioane de mc de steril.  Steril depozitat (aruncat) direct in natura.  Stiti cum arata o zona din asta? Pur si simplu, i se modifica relieful! Ei bine, eu n-am vazut nici un fir de iarba plantat acolo de cineva de la Exploatarile Miniere Rovinari. Si mai rau, din cauza lipsei vegetatiei de pe dealurile astea, orice vant mai puternic invaluie Rovinariul intr-un nor de praf  (cateodata ajunge si pana in partea de sud a Tirgu-Jiului). Contrastul e ceea ce am vazut acum aproape douazeci de ani in Franta, in Territoire de Belfort (zona e denumita Les mille etangs – Zona celor o mie de iazuri).  Fostele cariere de marna, nisip si pietris, sunt reabilitate si integrate in natura si au devenit acum zone agrement! Urmele s-au acoperit perfect, lacurile  sunt populate cu peste, zona inconjuratoare e impadurita. Totul a fost dat inapoi naturii. Daca nu ne-ar fi povestit ghidul istoria locurilor pe care le vedeam, nu ne-am fi dat seama ca sunt lacuri artificiale! Cand am scris articoulul de ieri, stiam de planurile de reabilitare  a viitoarei exploatari Rosia Montana doar de la TV. Intre timp, am intrat pe site-ul lor si le-am studiat. Nu sunt o utopie. Stiu asta pentru ca am vazut ca se poate: am evoluat atat in ceea ce priveste tehnologia de extractie, cat si cea de reabilitare. Mai e nevoie doar de fonduri.  Si atunci, se poate! Sau, cel putin, eu vreau sa cred ca se poate! Foto: aici si aici....

3R

 Nu sunt un nostalgic al vremurilor trecute, cand eram condusi de comunisti. Dimpotriva, i-am urat si ii urasc si acum. Dar imi aduc aminte de un lucru bun de atunci: exista un program denumit 3R (reconditionare, reciclare, refolosire) si, culmea, chiar functiona! Nu mai tin minte cum era cu metalele, dar restul (sticla, hartie) se puteau vinde la niste gherete amplasate cam prin fiecare cartier. Puteai sa aduci sticla si luai bani pe recipient (daca era intact) – cred ca din doua sticle de 1 l scoteai o intrare la strand. Cumva, era organizat tot procesul asta de colectare. Astazi, desi ai putea face o super-afacere din asta (unii au facut-o, deja – Silviu Prigoana), sunt bani europeni care sa iti sustina investitia, zaresti doar pe ici-pe colo cate o pubela pentru colectare selectiva.  Si chiar daca sunt, se ridica in acelasi timp cu gunoiul menajer, in aceeasi masina! Asta in conditiile in care deseurile din hartie sau plastic ne sufoca (inca putin si o vor face la propriu!). De sticla, nu stiu unde gasesti vreunul. Gropile de gunoi sunt acum munti! Am tot auzit la stiri vorbindu-se despre alge – cica ar fi un bun ingrasamant natural. Am gasit si aici ceva despre asta. Din nou, cu fonduri din afara tarii, s-au facut cercetari si vor sa obtina brevet pentru ceea ce au descoperit. Macar atat, daca tot nu o s-o folosim in Romania, sa luam bani atunci cand o folosesc altii. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in sac! PS: Am inteles ca sunt costuri destul de mari de reciclare pe tona de plastic dar si pe cea de hartie, de aceea doar metalul are mare cautare. Altfel s-ar “fura” toate PET-urile aruncate peste tot pe unde vezi cu ochii! Eu nu prea cred asta! Cred doar ca e mai usor sa...

Pagina 11 din 11
«
9
10
11