Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Dacă alb nu se poate…

Dacă alb nu se poate…

Dec 25, 2011

Să mai așteptăm până mâine ca să vedem efectul Sărbătorilor de anul acesta? Sau bilanțul cel mai relevant e cel din 1 Ianuarie, pe la 20.00? Glumesc! Mâncați cât vreți, nu suntem noi cu nimic mai buni, ca să vă dăm lecții. Crăciun Fericit! PS: Iar ne păcălesc ăștia la meteo și ne amăgesc cu ninsori. Acum, cică vin de Revelion. Sursa foto:...

Sweet dreams

Eurythmics Aveam vreo zece ani când am văzut videoclipul original. Pe sârbi, bineînțeles. Unde altundeva? Sau versiunea lui Marilyn Manson, scoasă la un deceniu și jumătate după aceea? Mie îmi plac amândouă. Și nu vorbesc de...

Un mic post scriptum la un (nu chiar atât de) mic tratat

Am uitat să vă spun ceva: patronul din articolul precedent era (probabil) libanez. Român sigur nu era. Deși ne învățase...

Şapte cuvinte

Şapte cuvinte

Dec 1, 2011

Am schimbat şi eu pe ici, pe colo leapşa lui Alin. Şi el a schimbat-o şi a părăsit cursul original al acesteia… Dar eu zic că e de bine, să nu scriem chiar toţi la fel.  Aşa  că, în loc de “11 lucruri”, am ajuns la “7 cuvinte”. Sunt cuvinte pe care aş vrea să le regăsesc în cei din jurul meu. Toleranţă – poate nu ne lipseşte doar nouă, nu ştiu. Dar atunci când nu o văd, mă tem. Mă tem, pentru că văd oameni despre care am crezut că sunt inteligenţi cum scot din ei cuvinte care l-ar face mândru până şi pe Hitler. Flexibilitate – au fost atât de multe idei care au murit doar pentru că cei care ar fi trebuit să le audă, i-au trimis la plimbare pe cei care veniseră cu ele. Verticalitate – azi îmi spui una, mâine te aud cu opusul doar pentru că cineva mai mare sau mai sus a zis aşa. Păcat. A doua oară nu te mai întreb. Discreţie – când îţi spun ceva şi te rog să “keep it low”, am motivele mele să nu afle toată lumea ce ţi-am spus. Nu-i un secret, dar nici nu ar trebui să-ţi imprimi pe tricou ce ţi-am spus. Umor – prea mult timp sunt serios din 24 de ore. Dacă îmi mai scapă vreo chestie nedusă la biserică, nu te pune să faci o faţă din aia de angajat la Primarie! Altruism – aici n-am (de) ce să explic. Fiecare să creadă ce vrea. Sinceritate – ai putea să fii amabil cu mine zile în şir. Dacă vine din suflet, e bine. Dacă nu… îţi pierzi timpul. Şi mi-l pierd şi eu. Mai bine facem altceva cu el. Mi-ar plăcea să fie aşa cei din jurul meu. Dar şi mai mult mi-aş dori să mă caracterizeze pe MINE toate aceste cuvinte. Sursa foto:...

Aici, aici, aici si aici! Aaa… Si aici!

N-as face un top din asta. Chiar n-am cum sa stiu dinainte ce oras imi va placea mai mult.  Asa ca, e doar a “wish list”… Intr-o ordine absolut aleatoare, iata orasele pe care mi-as dori sa le vad (incerc sa ma opresc la 15…) Londra Moscova Stockholm Oslo Londra Reykjavik New York Ulan Bator Shanghai Casablanca Tokyo Auckland Seattle Buenos Aires Los Angeles Greu! E incredibil de greu sa te opresti! Deschizi Google Earth si incepi sa visezi frumos. As vrea si aici. Dar si aici… …Neverending story Sursa foto: aici. LE: Cum Londra a vrut sa iasa cu orice pret in evidenta (s-a repetat), al XV-lea oras este...

Gradina mea botanica. De pe terasa

M-am apucat de gradinarit. Desi, cred ca ar trebui sa fie altul termenul. Ca n-am pus nici rosii, nici ardei… 🙂 La inceput, am avut unele flori cumparate de prin magazinele de profil, dar cam fara succes. Si cateva conifere mici, gen tuia. Dar toate s-au uscat. Nu m-am prins de ce (cu tuia, stiu de ce: nu se acomodeaza cu vasele de plastic, oricat de mari ar fi). Ei bine, prin iarna, m-am jucat cu samburii unor fructe avocado. Nu stiu daca ati vazut vreodata, sunt cam cat un ou de prepelita. Dar tari ca lemnul. Un search pe google (nu creste chiar oricum) si m-am lamurit. Trebuie sa lasi samburele ala imens intr-un pahar cu apa, semiscufundat (1/3 afara, sa mai respire un pic). Planta a crescut vazand cu ochii in primele zile de dupa incoltire! Era incredibil.  Am avut cateva probleme cu ea cat timp am tinut-o in casa (era prea frig afara si nu vroiam sa o scot), ca nu prea ii pria, dar acum, cand e intr-un spatiu deschis, arata iar bine! A urmat un esec cu un mango. Dar acolo, cred ca fructul era prea copt si cules prea cu mult timp in urma.  Dar si succes pe linie cu lamai, portocali, grapefruit…  dar si leandri, menta si busuioc. Unele, dincolo de rolul decorativ, sunt bune ca alternativa a supermarket-ului. Un fir de menta adaugat unei limonade, ii schimba complet gustul. La fel si busuiocul intr-un sos pentru paste. Si unde pui ca le ai proaspete, crescute de tine! Am mai plantat si un sortiment de fasole necomestibil (asa am inteles de la mama-mea, ea mi l-a dat); dupa trei zile crescuse deja de o palma! Nu exagerez absolut de loc. Acum inteleg de ce povestea e: “Jack si vrejul de fasole” si nu alta planta! Acum se catara pe tot ce prinde; dupa trei saptamani, unele varfuri sunt la peste un metru inaltime fata de jardiniera. Restul plantelor (citricele si avocado) cresc mai greu. Dupa un start nebun, nu mai sesizezi asa usor cresterea. Dar terasa arata mult mai bine!  Leandrii au facut deja de doua ori flori in doua luni, menta e verde, si se simte cand treci pe langa ea. Ca sa nu mai vorbesc de...

Pagina 2 din 3
1
2
3