Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Cartoon Network

N-am studiat limba engleza in scoala. Am prins-o de la televizor. La inceput, inainte de ’89 a fost mai greu. Nu prea aveai de unde, cei care erau pe atunci adolescenti stiu cum era. Un film in limba engleza era “rara avis” pe TVR. Ramaneau sarbii si bulgarii (astia din urma, pe modelul prost al occidentalilor, dublau, nu titrau). A fost un act cognitiv destul de greoi, dar a dat ceva rezultate. Aparitia firmelor de distributie a posturilor TV prin cablu a insemnat o explozie a optiunilor. Cum nu exista niciun cadru legal, puteai sa redistribui orice canal vroiai. Majoritatea erau germane, italiene (canalele lui Berlusconi erau excelente!), frantuzesti (si aici erau cateva carora le simt si acum lipsa) dar si canale “de nisa”, ca sa zic asa: Cartoon Network, Sky News, BBC News, Eurosport. Toate erau retransmise in limba engleza. Cum sportul la televizor nu ma prea interesa, stirile nu ma prindeau nici atat, canalul cel mai vizionat era Cartoon Network! Umorul desenelor animate de atunci (aveam 14… 15 ani!) nu se prea adresa celor mici. Mie mi se pareau (pe atunci) teribil de amuzante. Se mirau ai mei cum de pot sa rad la 2 Stupid Dogs, la Johnny Bravo, la Dexter`s Laboratory. Nici nu stiu daca imi mai aduc aminte toate mini-serialele: Cow and Chicken, I Am Weasel, Courage the Cowardly Dog… Erau tare multe. De aia, de fiecare data cand vad pe undeva pe net mentionandu-se numele “Dexter”, gandul imi fuge la micutul geniu si la laboratorul sau si nicidecum la asa ceva! Le-am cautat si azi pe Cartoon Network. Nu le-am mai gasit. Si mai rau… totul e dublat, acum! Mie mi-au prins bine. Erau amuzante si, odata cu distractia de moment, am invatat si engleza. Pierdeam cate o ora pe zi in fata ecranului, dar nu cred ca fara folos. Cand am crescut si am inceput sa studiez limba engleza  pentru munca de zi cu zi, mi s-a parut totul mult mai...

Mi-am luat un brici

Am un aparat de ras Fusion ProGlide. Inca n-a aparut in Romania, nici macar pe site-ul Gillette. Mi l-am luat cu ocazia unui business trip in Germania, in primavara, desi nu era anuntat oficial pentru Europa mai devreme de vara asta (am vazut reclame la televiziunile  italiene, data de lansare acolo a fost 15 iulie). Interesant a fost faptul ca in magazinul din care l-am cumparat (Galeria Kaufhof – un fel de Unirea din Bucuresti) era o oferta tare de tot: veneai cu un Mach3 si aveai o reducere semnificativa (cred ca 75%!) daca iti luai un ProGlide. N-am stiut de asta si l-am luat la pretul intreg dar nu a fost vreo cheltuiala exorbitanta. Putin mai scump decat un Fusion la noi. Am incercat sa imi reamintesc toate aparatele de ras pe care le-am folosit. Nu mai stiu primele, e prea mult de atunci. Dar au fost fie Gillette, fie Shick/Wilkinson (in functie de tara de unde le-am luat – curios, la noi erau ambele marci!). Cred ca primul avea doua lame. Acum are 5 pe o parte plus una pe verso. Plus nu stiu ce grip si suprafete cu emolienti (asa le zice, parca). Prin supermarket-uri in Germania am vazut o gramada de marci locale ce aveau chiar si 6 lame pe o fata. Dar sunt “no name” si nu ma bag.  Wilkinson a scos aparate de ras din titanium sau cu trimmer integrat. Gillette are de mult timp gama “Power” bazat pe un mic motoras sau ce o fi care vibreaza. Nici nu indraznesc sa fac vreo “profetie” in domeniul asta! Si totul a pornit de aici: Foto:...

Realitate

Daca Prognoza de acum doua zile s-a dovedit a fi reala, e numai pentru ca nu am apucat sa spal...

O zi cu ploaie

Bobby Voicu si Siemens s-au gandit sa ne testeze daca suntem in stare sa scriem si despre viitor. Eu am zis sa incerc… fara sa fie prea SF. Dar nu are cum sa fie altfel. Dezvoltare durabila (conform definitiei Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare) :  “dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”. via Wikipedia   Azi e o zi cu ploaie. Asa imi aparea inca de ieri dimineata pe MediaCenter doar ca eu, superficial ca intotdeauna, am uitat. Comisia pentru Microclimat iar isi face de cap si ne mai trimite un dus. Nu stiu cum isi calculeaza ei chestiile astea dar azi chiar n-aveam chef de asa ceva! Poate urmatorul grup de conducere o sa dea hotararile astea pe baza voturilor noastre si nu dupa cum le indica lor senzorii aia de-s peste tot. Cum taxa auto e mai mare in astfel de zile trebuie sa ma gandesc bine daca merita sa lucrez de acasa sau fac un efort si ajung la birou. Bun… Cum acasa am productivitate scazuta (mai ales pe vreme din asta) si cum masina ar fi cam scumpa, trebuie sa ajung cumva la tren. Dupa un dus rapid (incerc sa imi reamintesc cum era cand faceam dus cu apa sub forma lichida de-ti placea sa stai doar ca sa-ti cada apa in cap minute in sir…) in care jeturile alea mai mult te slefuiesc decat te spala, mi-am aruncat ceva pe mine si am iesit din casa. Aceeasi programare (ploaia, deh) a declansat mecanismele de conservare a energiei. I-am injurat iar pe nemti cu decizia lor de acum 20 de ani de a inchide centralele atomice! Si pe toti  (da… pana la urma chiar toti) cei care i-au copiat si am coborat pe scari. Trenul nu intarzie niciodata. Doar eu ajung prea devreme sau prea tarziu. Noroc ca statia e acoperita si pierd timpul jucandu-ma pe calculator. Imi ridic din cand in cand ochii si ma uit in trafic. Cu indulgenta am folosti cuvantul… Nicio strada n-a mai pastrat toate benzile. Chiar si asa, reduse la jumatate si invadate de vegetatie, strazile sunt calcate rar de...

Despre sarbi si romani

Am crescut uitandu-ma la televiziunile sarbesti. O mica deschidere catre normalitate in momentele in care la noi era inutil sa ai televizor. Adica inainte de 1989. Ma trezeam cu programe matinale mult mai bune decat ce vedem azi, cu preluari MTV Europe, aveam weekend-uri cu filme si seriale bune (Planeta Maimutelor, Galactia, Miami Vice – pe vremea aia, mie imi placeau!). Le-am invatat limba si am ajuns sa ma uit cu placere la quiz-urile lor (“Numere si litere”, ceva in gen “Roata norocului” de la noi”). Am fost din totdeauna aproape de ei. As fi emigrat oricand acolo, fara nici cea mai mica problema. Adica as fi fugit ilegal din comunism! Auzeam povesti despre oameni care se antrenau un an intreg ca sa poata trece Dunarea in inot. Iugoslavia de atunci era sinonimul libertatii. Pentru mine, tara se numea (simplu): Iugoslavia. Iar oamenii de acolo erau, cu totii, sarbi.   Apoi, brusc, imaginile pe care le vedeam – pe televiziunile noastre – ma cutremurau. Departe de imaginea pe care o stiam cu doar trei, patru ani in urma, Fost Iugoslavie era deja un teatru de razboi. Constient fiind de faptul ca nu exista manipulare mai eficienta decat cea din televiziune, incercam sa ma mint ca nu-i adevarat. Ca-i doar o diabolica punere in scena conceputa doar sa-i aseze pe vecinii nostri pe “axa raului”. Din pacate, nu era asa. Era doar realitatea. Sarbii au masacrat (si cred ca unii au facut-o cu placere) etnici croati, bosniaci, albanezi… A nega ceea ce s-a intamplat acolo e ca si cum ai nega Auschwitz, Belzec, Sobibor. Poate ca au platit polite din trecut (in unele cazuri, sigur!), poate au fost frustrari ale conducatorilor; nu stiu… Dar ceva stiu sigur! Dupa aproape doua decenii, sarbii au invatat ceva din lectia trecutului recent. Daca mergi in Belgrad, o sa vezi deschiderea catre normalitate. Investitiile celor ce lansau bombe asupra oraselor Serbiei sunt acum peste tot. “US Steel – The Pride of Serbia”. Multinationale la tot pasul; mall-uri pline de brand-uri internationale… Se construiesc autostrazi care sa inlesneasca legatura dintre Europa de Asia. Lumea stie limbi straine. Si vorbesc de capitala lor, un oras ce nu e un obiectiv turistic prin definitie. Da, sunt...

Pagina 3 din 3
1
2
3