Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Scurtissime (6)

Scurtissime (6)

Dec 27, 2013

Deși, luând în considerare ultimii ani, colindatul părea să alunece dincolo de momentul kitsch, spre ce ar putea fi dincolo, iată că în acest septembrie (eu) am avut parte și de surprize plăcute. Un grup de colindători folosind doar instrumente muzicale de suflat (care s-au oprit în fața blocului, scoțându-ne pe majoritatea pe geam/balcon), un grup de tineri cântând (vocal+chitară) în centrul orașului, dar atât te frumos, încât doar dacă ai fi fost surd, nu te-ai fi oprit. Și, cronologic, ultimii, tot în fața blocului. Vreo treizeci de tineri (liceeni/studenți ca vârstă), veniți cu mașinile (lăsate frumos, pe avarii, în parcare) și cântând mai bine ca orice auzisem la televizor până atunci.  Au plecat într-o ordine desăvârșită, făcându-mă să îmi doresc să am doar astfel de colegi de trafic… Iată că mai sunt speranțe, având în vedere că toți, absolut toți erau tineri și că n-am avut nicio secundă impresia că au venit să facă un ban sau să mai bage un pahar de vin, ca să se poată pune în cap înainte de a merge în cluburi. Au fost acolo numai și numai pentru a cânta… Devine o tradiție ieșitul în mall în a doua zi de… orice. Toate bune și frumoase, dacă lumea s-ar limita la a se plimba pe acolo și nu s-ar opri la food court. Pot să bag mâna în foc că sarmalele-cu-smântână sunt mult mai sănătoase decât orice meniu de fastfood! Acum vreo două ore, afară erau 16 grade Celsius. Aștept zăpezile din...

Scurtissime (5)

Scurtissime (5)

Dec 16, 2013

S-a făcut vreun calcul de fiabilitate a unei legi similare cu Individual Income Tax Return din Statele Unite ? Acolo unde, la fiecare sfârșit de an, iei toate chitanțele și facturile la lins, că poate IRS-ului (Internal Revenu Service – Fiscul nostru) i se face milă (nici vorbă de milă, legea e lege) și mai taie din impozit. Măsura ar genera indirect o creștere a veniturilor la bugetul statului, că ai tot interesul să iei bonul fiscal la ieșirea din magazin, dacă știi că o parte din banii aceia înclină balanța în favoarea ta. Bon fiscal = impozit încasat de stat de la comerciant. La cât de multă mizerie se adună pe străzile din România – și vorbesc acum doar de praful care se transformă în noroi la cea mai mică ploaie, cred că cea mai bună idee de business rămâne spălătoria auto. Protestul prin care se lumea declară împotriva exploatărilor de la Roșia Montană și Pungești e greșit orientat. Eu, cel puțin, așa văd eu lucrurile. Nu, problema nu e că cineva ne va scoate bogăția subsolului. Oricum, în pământ nu produce niciun ban, așa că nu suntem mai bogați dacă resursele rămân acolo. Problema e la cei care nu sunt în stare să negocieze niște condiții mai bune pentru România. „Vrei aur? Bun, scoate-l, nicio problemă. Dar nu-l scoți ca minereu din țară. Îl prelucrezi aici! A… și îmi dai asigurări că nu se întâmplă tâmpenii cu mediul. Și-mi lași și o garanție pentru asta.”. Idem pentru orice resursă, că doar nu ți-o extrage nimeni cu forța. Dar nu cred că-i vorba de negociere aici. Sau, dacă e, e vorba de cu totul altă negociere. Iar protestul împotriva acestor „negociatori” ar trebui dus. Nu puteam să las deoparte „scandalul” F64. Exagerări pe toate planurile. În primul rând, o cifră de afaceri de 18 milioane de euro mi se pare cam mică. Cifra de afaceri o exprimi pe an, nu? Asta înseamnă cam 1.5 milioane pe lună. Puțin. Serios, e foarte puțin, dacă te gândești că nu vând biscuiți și dacă te gândești că suntem cam 20 de milioane. Sau na, 36, după alte calcule. Asta înseamnă că nu-i o corporație cu sute de creiere...

România, câini fără sat

Avem o „tradiție” cu care nu ar trebui să ne mândrim: ne iubim animalele doar cu numele. Altfel, nu-mi pot explica imaginile în care văd oameni chinuind animale. Și nu vorbesc (doar) de câinii vagabonzi de prin orașe. Sau de pisicile abandonate, ținte și ele ale unor… nu știu cum să le spun… indivizi cu grave probleme comportamentale și psihice. Am ajuns în vârful lanțului trofic, odată cu evoluția. Suntem acolo unde, cu mâinile goale sau cu alte instrumente ajutătoare, putem răni și ucide orice animal. Uneori fără discernământ. Prea des, de fapt, nu doar uneori. Și asta e doar o față a violenței. Am văzut imagini de o cruzime inimaginabilă. Imagini în care animale domestice sunt bătute până la sânge. La propriu. Am văzut animale murind de foame, părăsite de stăpânii lor, după ce nu au mai fost în stare să mai tragă la jug așa cum se așteptau brutele care le dețineau. Animale înfometate cărora li se aruncau coji de pâine ca hrană, în cel mai bun caz. Am văzut animale crescute doar pentru lupte, ucise atunci când pierdeau sau erau prea rănite ca să mai lupte vreodată. Am văzut metode de divertisment de-a dreptul diabolice, cu pui de pisici aruncate de pe blocuri, testând astfel proverbe. Am văzut câini pe post de „crash test dummies”. Sau care primesc cărămizi în cap doar ca să aibă niște gunoaie trafic pe Youtube. Nu dau linkuri la așa ceva. Le-am văzut la știri, le-aș găsi cu ușurință pe internet, dar nu vreau să fac asta. Sunt oameni care răpesc din habitatul lor animale sălbatice și le chinuie pe plajă, să facă tot poporul poze cu ele. Ținute în cuști de interlopi-vedete, chinuite prin circuri, dresate pentru „entertainment”, pentru show-biz. Vânate fără milă prin „rezervații”, pentru networking. Decapitate, cu colții smuși, rechini cu aripioarele tăiate și lăsați să moară în ocean, delfini morți în plasele pescarilor, lacuri otrăvite cu deșeuri sau cu ape reziduale deversate de mai știu eu ce combinate chimice. Animale dresate să pună mine pe vasele de război inamice și care mor odată cu ținta. Animale jupuite de vii, animale cărora li se extrage creierul în timp ce sunt încă în viață, doar...

Bad timing

Bad timing

Jun 25, 2013

Autor: Mark...

E atât de greșit!

E atât de greșit!

Jun 5, 2013

E greșit să credem că doar infracțiunile comise cu violență ar trebui pedepsite. E greșit să credem că oamenii „descurcăreți”, care nu au făcut altceva decât să încerce să o ducă mai bine (indiferent de mijloacele prin care o fac), sunt victime ale sistemului. E greșit să-i plângem, printr-un Sindrom Stockholm extins la nivel de națiune, pe cei care, până la urmă fură de la toți. E greșit să se nască empatii în astfel de cazuri. E greșit! E foarte greșit… Hai să ne jucăm puțin cu imaginația. Sunt o companie de construcții. Și, într-un fel sau altul, primesc un contract să fac un pod. Eu sunt un băiat deștept. Doar n-o să sap fundația pilonilor de susținere prea adânc, că-mi scade mie profitul. Și nici betonul-armat nu o să aibă procentul de oțel cerut de structura respectivă. Că doar n-o să știe nimeni ce am băgat acolo. Și nici cablurile de ancorare nu vor fi la grosimea cerută de proiectant. Lasă, ce știe el, cărțile ălea pe care le-a studiat sunt pentru fraieri. Stă cineva să le măsoare? Păi dacă le respect grosimea din norme, eu cu ce îmi mai iau Lexus? Asta-i bună! Și ce dacă n-am angajat constructori, ci am adus salahori care amestecă betonul cu mai mult pietriș, să crească volumul? Ei na, piatra e mai dură decât cimentul. Ce Carte de Muncă, de unde contract? Să mai dau niște bani la stat? Și așa-s prea puțini! Merge și cum vreau eu… La gri. La gri închis. Dar uite că nu merge. Că n-am stat să calculez și influența vântului asupra podului, că iar ar fi trebuit să scot niște bani din buzunar. Și nici nu m-am gândit că o să am vârful de trafic chiar în momentul în care s-a pornit furtuna. Și nici nu m-am gândit că am pierdut din elasticitatea construcției, atunci când am renunțat la multe dintre  materiale care erau puse în proiect. Cum era să prevăd că voi fi atât de ghinionist, să am parte de un summum de evenimente, toate nefavorabile? Și cum să am eu atât de multă neșansă ca pe pod să fie un tramvai plin-ochi, un autobuz la fel de plin și...

Feierabend…

Feierabend…

Jun 2, 2013

Autor: Andreas...

Pagina 3 din 9
«
2
3
4
»