Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Consecințe

Consecințe

Jul 13, 2013

Sigur ați văzut știrea asta: Stau și mă întreb: care ar fi consumatorul-țintă pentru respectivele produse și care e aportul lor în bugetul, și așa auster, al statului. Probabil insignifiant. Mă gândesc că nu această fază îi sperie pe guvernanți (eu cred că e evident faptul că fumătorii sortimentelor mai sus menționate vor trece spre țigările normale), ci precedentul proaspăt născut. Nu acum, nu peste un an, dar viitorul poate rezerva multe. Deși, dacă stăm să ne gândim puțin… Da, e adevărat, industria tutunului e una dintre cele mai profitabile ale economiei. Culmea, prin vânzarea unor produse care te pot băga – la propriu – în mormânt. Trist, dar adevărat. La fel de adevărat, impactul social al închiderii unei astfel de industrii e inimaginabil. Și nu vorbesc doar de cei direct angajați în fabricile de țigarete, ci și de întregul lanț al sectoarelor dependente: agricultură, industria constructoare de mașini, transporturi, distribuție. Plus: bani din taxe către buget. Plus industria pharma care asigură medicamente pentru tratarea efectelor fumatului… Plus economia subterană și infracționalitatea care ar exploda. Dacă analizăm toate aceste efecte – consecință a prohibiției țigărilor – s-ar putea să realizăm că statul român se panichează gratuit. Nu se va întâmpla prea repede. Un și mai bun exemplu: industria petrolului. E nocivă. Poluează – direct sau indirect. Afectează solul, subsolul, atmosfera, biosfera. De zeci de ani, cercetătorii caută un înlocuitor al benzinei. Succesul e, din păcate, modic și cercetările ar trebui accelerate în această privință. Sau? Sau privim noi prea simplist? Pe termen scurt, o descoperire a unei alternative fiabile pentru motorul cu combustie internă ar duce la o criză socială fără precedent. Aici nu vorbim de un viciu, vorbim de un produs (petrolul, în general) care hrănește sute de milioane de oameni. Nu poți să păstrezi toate rafinăriile, doar pentru producția de plastic și alte derivate din petrol. Nu ai cum. Nu am o statistică despre procentul din țițeiul extras care sfârșește ars în motoare, dar am motive să cred că-i undeva pe la 75%, dacă nu mai mult. Estimând că industria auto se adaptează rapid la noile motoare (nu iau în calcul costurile), rămân atât de multe alte industrii fără obiectul muncii. Implicit,...

Viitor

Viitor

Jan 29, 2013

Un timp am crezut că toate imaginile acelea care prezentau dezvoltarea în timp a Dubaiului erau simple editări digitale. Dar nu e așa. Orașul s-a ridicat (la propriu) din deșert în mai puțin de jumătate de secol. Petrolul din zonă i-a fost combustibil. Sper doar că și-au pus problema perioadei post-petrol. Pentru că, în caz contrar, am mari îndoieli că le vor ajunge banii (pentru iluminatul clădirilor, nu mai vorbesc de aer condiționat) mai mult de o săptămână… Dubai 2.0 from Richard Bentley on Vimeo. Sursa foto:...

Niger Delta

Uneori, Iadul e un nume propriu. Eu l-am regăsit şi sub un alt nume: Delta Nigerului. [Show as slideshow] 30 de milioane de suflete traiesc în cel mai puternic contrast al Africii:  bogăţia subsolului (Nigeria este cel mai mare producător african de petrol) şi sărăcia celor care trăiesc deasupra. Supravieţuiesc… Ca şi când asta nu ar fi de ajuns, un perpetuu dezastru ecologic le ţine loc de casă. Vă sugerez aceste două articole: “Curse of the Black Gold“, purtând marca National Geographic şi “Oil industry has brought poverty and pollution to Niger Delta” – Amnesty International. Sursa foto: 1, 2, 3, 4, 5. (Ordinea linkurilor e...

Embargou

Initial, azi am vrut sa scriu despre altceva. Dar m-am razgandit. Cu toate astea, cele doua postari vor avea un numitor comun: Serbia. Sunt doua momente importante in relatia cu vecinii slavi: 1993 si 1999. Sunt momentele in care comunitatea internationala a impus interdictia oricarui schimb comercial care sa implice petrol. Lipsa acestei resurse paralizeaza orice tara. Dar, se pare ca nu a fost indeajuns sa-i ingenuncheze si pe ei. Acestea sunt povesti. Povesti similare cu cele ce au tinut prima pagina a ziarelor in acele timpuri, doar ca eu le-am auzit de la oamenii care au trait acele timpuri si au participat la traficul cu benzina. Sunt povesti cu un sambure de adevar. Un sambure al naiba de mare! Toata zona de sud-vest a tarii (judetele Mehedinti, Caras-Severin si Timis) a fost implicata. Lumea devenise, peste noapte, teribil de bogata. Treceau benzina in orice mod posibil. Parti din autoturisme deveneau recipienti de transport. Dacii 1300 tunate, cu ranforsari peste ranforsari, concepute sa reziste sutelor de litri ascunsi peste tot. Imaginatia n-a avut limite. Sau daca a avut, ochiul vigilent al legii a clipit cam lung. Auzisem de dispozitive instalate sub barcile dotate cu motoare mult mai puternice decat cele ale politistilor de frontiera. Nu le-am vazut si nici cei care povesteau n-au avut asa ceva, dar asta nu inseamna ca nu au existat. Nici de conducte nu am auzit –  cica-i doar o legenda. In schimb, de ideea unuia din zona de a-si construi un submarin, vorbeau si ei. Desi zona nu avea prea multe drumuri asfaltate, daca aveai un BMW seria 3, erai saracul satului. Sau casa cu un singur etaj. Banii curgeau spre petreceri udate cu whisky scotian din cel mai bun, combinat cu energizante (mda), tigari de foi, intretinute de muzicanti cu marcile lipite pe frunte. Erau mai multe cluburi de noapte pe Clisura decat in tot Banatul, la un loc. Haine de firma (nu kitsch-uri contrafacute!), ochelari Ray Ban, parfumuri dintre cele mai scumpe. Nivelul snobismului ajunsese la paroxism. O noapte transporturi, o noapte petreceri. “Taxa de relocare” pentru vamesii care vroiau un loc de munca in zona era cam cat un apartament. Era un “Eldorado” al Romaniei, impanzit de...

Pagina 1 din 1
1