Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

O țară ca afară

O țară ca afară

May 5, 2015

Am văzut știrea asta la ProTV Două zile mai târziu, prin aceeași zonă (give or take some miles) am trecut și eu. Evident, am înjurat sotto voce aparatul radar, m-am enervat că n-am redus mai mult viteza, astfel încât să fiu în limitele legale. Aveam 66km/h în localitate și în zonă cu limitare la 50km/h, nu aveam chiar viteză, dar nici fără pată nu eram. Și i-am dat frumos actele cerute, așteptând amenda minimă conform legii. Am greșit, n-aveam niciun motiv să mă cert, să fac scandal, să… Nu era niciun abuz, era numai și numai vina mea! Din fericire, cei doi polițiști au decis că nu e cazul să îmi aplice vreo amendă și mi-au dat doar un avertisment și mi-au „tras” două puncte. Aveau de unde, nu am avut alte probleme cu Poliția Rutieră în ultimele șase luni. Și aș fi plătit și amenda, nu asta e problema, m-am bucurat însă că nu s-a făcut niciun transfer dinspre bugetul familiei spre cel de stat. Și acum revin la știrea de mai sus… Nu m-am uitat pe Facebook, dar sunt convins că mulți l-au considerat erou pe cel din film. Și nu și-au pus nici măcar o secundă problema că, aflat acolo legal sau nu, omologat sau nu (nu cred că ar avea o deviație atât de mare – 15%!!!), echipajul de poliție doar a surprins o contravenție. O încălcare a legii. Și dacă ar fi stat la „vânătoare” acolo, tot nu ai justificarea pentru a te revolta, atât timp cât viteza era sigur peste limită. Nu zic că polițistul a fost tot timpul de partea legii (poate că îi scăpau anumite aspecte pentru a fi mai ferm), dar șoferul e cel care a greșit. Și cu toate astea, susținerea tot el o primește. Și sunt convins că, dacă s-ar face un sondaj ad-hoc, ar câștiga la scor! Vrem o țară ca afară, nu? Dar eu am mari îndoieli că o să o avem dacă, în loc să plătim pentru greșelile făcute, alegem să intimidăm pe cei care ar trebui să aplice legea sau corecții celor care o...

Water under the bridge

Macondo s-a mutat peste sud-vestul României… Nu pentru patru ani, e adevărat. Doar pentru câteva zile. Dar se pare că sunt suficiente. Și vezi multe, prea multe imagini care te întristează. Natura (și puteți să mă contraziceți cât vreți, nu poți să faci nimic, atunci când din cer cad 80 litri de apă într-o oră) nu ține cont de limba pe care o vorbești, de locul în care trăiești, dacă ești ateu sau nu. Ea doar lovește fără discernământ. Și nici nu prea mai poți să acuzi oamenii că au tăiat pădurea, dacă te uiți la ce s-a întâmplat ieri în București. Dincolo de tragedia umană (pe care doar dacă suferi de o formă cronică de sadism o poți lua în glumă), mă bântuie imaginea asta:   Mai clar se poate vedea în știrea difuzată de ProTV… Natura nu produce recipienți de plastic. Și nici pungi de plastic…    ...

„Sifon”

„Sifon”

Mar 23, 2013

„Sifon”. Am citit pentru prima dată acest cuvânt în presă (extras din convorbirile unor interlopi) cu vreo trei săptămâni în urmă. Avea sensul de turnător, în jargonul străzii. Iată o știre de asăzi: „Doua masini noi, absolut identice, dar si cu acelasi numar de inmatriculare au fost gasite parcate in Sectorul 1 al Capitalei.” Și partea interesantă din articol: „Un trecator a crezut aseara ca vede dublu, atunci cand a observat doua masini identice, cu acelasi numar de inmatriculare, pe strada Nicolae Titulescu. “Am trecut pe strada si am vazut doua masini cu acelasi numar de inmatriculare. Acelasi model, aceeasi culoare, parcate la 4-5 masini distanta…, sunt modele noi, scoase din fabrica.” Initial, a crezut ca-i o greseala. Repede si-a dat seama insa ca este ceva suspect la mijloc si a sunat la politie.” Eu nu știu ce aș fi făcut în locul celui de mai sus. Mai mult ca sigur, n-aș fi observat, dar, și în cazul în care aș fi făcut-o, am mari îndoieli că aș fi sunat la Poliție. Știu că m-aș lega la cap fără să mă doară, așa că… Nu sunt mândru de asta, dar nici nu vreau să fac pe ipocritul. Însă a fost cineva care a avut prezența de spirit și suficientă conștință civică să o facă. Din punctul meu de vedere, omul merită toată stimă. Jos pălăria! Dar hai să vedem ce cred unii comentatori: Nu prea mai am ce să comentez aici… Din păcate, orice aș spune, ar fi inutil. Pot doar să sper că-i numărăm pe degete pe cei care gândesc așa. Dar cred că și să sper la așa ceva e inutil. Sursa: Știrile...

Costuri

Costuri

Nov 4, 2012

Când eram în liceu, îmi cumpăram casete dintr-un mic magazin (de fapt, era doar un chioșc dintr-un magazin mai mare) din Tîrgu-Jiu. Pe atunci nu știam mare lucru despre drepturile de autor. Nici nu erau prea multe legi, așa că se pirata undeva pe la 101%. („Lucrasem” chiar și la un studiou de înregistrări. Mult spus „studiou”, acolo se copia la greu muzică.) Cumpăram casete cărora le spuneam „originale” doar pentru că aveau o coperta copiată pe un copiator de calitate, poate chiar realizată într-o tipografie. Știam că nu sunt chiar originale. Pentru că nu aveau versurile înăuntru, dar și pentru că plasticul casetei era unul normal, alb sau negru, neinscripționat. Erau produse în Polonia, din ce mai țin eu minte. Și, în primul an de facultate, aveam să îmi dau seama că diferența stă mai ales în preț. Am cumpărat prima caseta cu adevărat originală (coloana sonoră din „The X-Files”) cu aproape toată bursa mea de pe o lună. Casete… că discuri, nu prea erau. De fapt, poate erau, dar cum nu aveam CD-player, nu le căutam. Am trecut la discuri abia atunci când am avut un player pe mașină. Cred că și acelea erau piratate, mai puțin cele cu muzică românească, pe care holograma ORDA cred că era cea originală. E evident că nu poți să găsești totul în magazine, așa că fișierele mp3 au rămas la putere. Nu-i un autodenunț, cred că a fost o normalitate. Nu am nici cea mai mică umbră de îndoială că până și cel mai vajnic apărător al legilor drepturilor de autor a avut măcar un fișier de acest gen, care să nu fie cumpărat, ci doar dat jos de undeva de pe net. Cu mici excepții, cam orice fișier mp3 pe care l-am avut stocat pe calculator/telefon sau orice altceva, a venit prin peer-to-peer. Adică… Dar acum există alternative. Și există la prețuri acceptabile (prin comparație, o seară în oraș e mult, mult mai scumpă). Nu vreau să fac reclamă produsului scos pe piață cu puțin timp în urmă de către Zonga + Vodafone, dar când găsești muzică de prin alte țări, de care nu prea știe nimeni, dar pe care eu îi caut pentru că...

Țara tuturor posibilităților

Țara tuturor posibilităților

Oct 17, 2012

Am tot uitat să scriu despre asta… Am văzut ceva săptămâna trecută ceva la Știrile ProTV. O știre care, mai mult ca sigur, ar fi trecut fără să îmi atragă atenția. Dacă nu ar fi fost finalul. Uitați-vă la ultimele 30 de secunde. Fac mai mult decât toată știrea… Eu cred că o ironie mai mare nu există! Vrajitoarele adevărate (autorizate și omologate, probabil) îi acuză pe noob-ii ăștia că-s șarlatani și fără scrupule. Mă uit din nou, și din nou, și din nou. Poate și pentru că nu înțeleg prea bine ce zice consacrata… Iar finalul e apoteotic. “România e țara tuturor posibilităților, nu ne mai miră nimic.” PS: La câteva zile distanță, o  altă știre ne arata imposibilitatea “discriminaților” de a achita impozitul pe clădiri. La Tîrgu Jiu… Casele erau atât de mari încât nu încăpeau în...

Voyo pentru iPad, plusuri și minusuri

Voyo pentru iPad, plusuri și minusuri

Aug 11, 2012

Voyo.ro.  Acum vreo trei luni, dacă nu mai mult, am zis să încerc și varianta asta, pe lângă televiziunea normală, prin cablu. Cum nu pot să fiu tot timpul în fața televizorului chiar în momentul difuzării, m-a încântat ideea de a putea vedea undeva online o reluare. Indiferent dacă vorbim de filme, de știri sau de o emisiune oarecare (ProTV are cel puțin două emisiuni extraordinare: „România, te iubesc!” și „După douăzeci de ani”). Nu l-am folosit până acum de mai mult de trei ori. Din lipsă de timp, dar mai ales de lene. De lene să îmi leg toate cablurile și toate mufele alea între calculator și televizor. De mult tot zic că aș face orice ca să nu mă mai încurc prin cabluri… (orice la un preț rezonabil). Așa că m-am bucurat alaltăieri când am văzut mesajul celor de la Voyo prin care mă anunțau că au scos versiunea pentru iPad. Numai că… merge aia pe iPad, dar nu mai merge cea pe MacBook. Ce or fi făcut, nu știu. Doar că acum nu mai e disponibil niciun conținut. Să revin la versiunea pentru iPad. Primul lucru pe care-l observi e că aplicația nu se întoarce odată cu răsturnarea tabletei! Adică imaginea rămâne fixă, pe portrait! La o dimensiune mai mică. Ăsta-i primul bug pe care trebuie să repare. Pai cine se uită la filme altfel decât landscape? Al doilea lucru făcut în grabă e search-ul incredibil de lent. Și pus destul de prost. Inițial nici nu l-am văzut. Cred că ar trebui pus direct în paginea „Home”, fără să fie necesar să-l cauți prin alte locuri. Searching for the „search” field… Dar cel mai supărător e că nu tot conținutul a fost portat către versiunea pentru tabletă… Sunt filme pe care nu le-am găsit (sau nu încă). Sper că nu sunt singurul care dă feedback și că lucrurile se vor îndrepta. Până atunci, revin la cablurile mele, bombănind în continuare. Plus? Faptul că există o astfel de versiune! Și încă o constatare: echipa de „support” (n-aș zice sprijin, sună ca naiba) e destul de promptă, dar răspunsurile sunt pe jumătate de ajutor. Poate citesc prea în fugă mesajele, habar nu am. Sau...

Pagina 1 din 1
1