Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Și totuși…

Și totuși…

Sep 9, 2013

Cu un sfert de secol în urmă, orașele miniere erau unele favorizate. Nu, Cornul Abundenței nu se mutase din Asia, acolo. Și nici societatea capitalistă nu-și aruncase vreun cap de pod. Orașele erau la fel de urâte ca peste tot în restul țării, dacă nu chiar mai urâte. Clasa muncitoare din minerit era una dintre cele mai lipsite de educație, fără să fiu răutăcios când fac această afirmație, și asta se reflecta în aspectul orașelor. Orașe fără niciun fel de istoric, născute peste noapte pe planșele arhitecților comuniști. Simetrii perfecte, blocuri anoste, străzi infecte, niciun spațiu verde. Și penurie generalizată prin magazine. Totuși, ca să argumentez fraza cu care am deschis acest articol, minerii erau foarte bine plătiți în acele vremuri. Salariile din minerit erau mult mai mari, dar în deplină concordanță cu efortul inuman depus. Nu cred că e cineva dintre voi, cei care citiți aceste rânduri, care să-și dorească să lucreze în acele condiții. Cartierele acelea oribile în care locuiau le fuseseră puse la dispoziție cu titlu gratuit pe toată durata slujbei lor în acele bazine carbonifere. Și poate mai aveau și alte avantaje (parcă nu plăteau energia electrică consumată în gospodărie), dar nu sunt 100% sigur de asta. Probabil nici nu îi interesa altceva, chiar și pe atunci banul era singura motivație. Productivitatea era ridicată, dacă luăm în considerare doar cantitatea de cărbune extrasă. Dacă analizăm valoarea calorică a acestuia, lucrurile se schimbă. Adică își cam luau banii fără să-i merite. Dar asta nu era vina lor. Dupa momentul 1989, situația lor s-a deteriorat într-un ritm accelerat. Orașele arată din ce în ce mai rău. Dacă n-ai fost niciodată în Valea Jiului, nu-ți poți imagina. Și nu vorbesc de Petroșani, care mai rezistă și își merită numele de oraș. Vorbesc de Lupeni, de Aninoasa, de Uricani, de Vulcan. Orașe fantomă din județul Hunedoara. Sau de Rovinari, de Mătăsari, Rogojelu, orașe din Gorj. Sau de Anina din Caraș-Severin. Ca să vă puteți imagina colapsul acestor orașe, vă pot da un exemplu: în plin boom rezidențial, atunci când un apartament vechi, într-un oraș ca Timișoara, trecea lejer de 50.000 de euro pentru două camere, echivalentul în Rovinari putea fi achiziționat răscumpărând datoria la...

Pagina 1 din 1
1