Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Dima Bilan – Малыш

Dima Bilan – Малыш

Nov 25, 2013

Fascinat de Rusia (nu-s chiar rusofon, dar un pic rusofil, cred că tot sunt…), mai vin cu o recomandare de pe acolo. Filmele lui nu le-am văzut. Mă rog, filmele în care a jucat. Dar cel puțin o piesă de-ale lui auzisem prin Rusia. Vineri am auzit-o și la „Dansez pentru tine” și am pornit Shazam, să văd cine e. Dima Bilan.  Găsiți mai multe despre el pe Wikipedia sau pe pagina lui. Pe scurt, câteva cuvinte… A participat la Eurovision în 2006.  N-a câștigat atunci, a terminat doar al doilea. Dar a reușit să o facă în 2008, la Belgrad, cu piesa „Believe”. A înregistrat și în Statele Unite, a cântat și cu Nelly Furtado. Omul e foarte implicat în cauze sociale și e peste tot prin Social Media. Și nu cântă rău. Sau (cel puțin) mie îmi...

Scurtissime (3)

Scurtissime (3)

Jun 21, 2013

M-am cam săturat să tot citesc cât de oripilați sunt unii că, vezi Doamne, aplaudă niște conaționali în avion. Da, băi, voi v-ați născut în Boeing 747-800, sus, la nivelul doi, First Class, și acolo toată lumea își savura trabucul și whiskeyul de doișpe ani într-o liniște perfectă, întreruptă doar de ariile sopranei Montserrat Caballe. Ipocrizie cât cuprinde. Desigur, ați zburat alături de toate națiile lumii și le-ați învățat comportamentul și așa ați realizat că doar românii aplaudă. Mda… Și dacă aplaudă, ce? Crezi că tu, pufnind pe nas și dându-ți aere, ești mai bun? (Evident, nu doar românii aplaudă…) În aceeași ordine de idei, șoferii de la noi nu-s chiar de cea mai joasă speță. Nu-i dau exemplu pe ruși, că ăia rup tot, dar sârbii sunt frații noștri gemeni în ale tupeului pe stradă. Avariile aprinse îți transmit mai bine decât un semn de circulație că acolo se parchează. Pentru 5-10 minute, e drept, dar se parchează. Apoi, miracol! Odată cu stingerea avariilor, locul de parcare dispare și el. Liniuțe fac și nemții (de fapt, le fac mult mai periculoase decât la noi, ei având și service-uri de tunning profesioniste, dar și drumuri mai bune), ba mai mult, au niște jocuri aproape de sinucidere. Cum ar fi: speed-up pe contra-sens, pe autostradă. Am fost o dată pe Aeroportul Băneasă. Terminalul F al aeroportului Sheremetevo e un concurent redutabil în competiția: „Cel mai murdar aeroport văzut de mine”. Am văzut și gara din Frankfurt am Main, mult mai murdare decât București Nord. Și un Zeil plin de bețivi, nespălați, cerșetori (Surpriză! Nu erau români, erau macedoneni.) și murdar ca naiba. Centrul Vechi (păcat că nu peste tot) îi poate da lecții. Nu văd sensul să merg mai departe cu alte exemple. Văd sensul să vă trimit elegant la originile voastre sensibile de ipocriți, că nu sunteți în stare să treceți peste niște stereotipuri (și idei preconcepute – greșite în prea multe puncte) când e vorba de țara din care veniți și de neamul din care vă trageți. Sau sunteți toți teleportați aici din altă galaxie? Bine că sunteți voi mai buni! Dacă acum două-trei săptămâni mă gândeam destul de serios să repornesc centrala,...

Murmansk

Murmansk

Apr 8, 2013

”Well now, citizen, look at yourself. You’ve stayed ’til one. Now it’s closing time! Paid your tab? Better tote it up. Or are you planning to stay ’til dawn? Damn. With a face that has forgotten how to smile I walked away from the past… From the Hotel Arctic Into a darkness untouched by any god: The blind polar night.”  “A Toast to Zhenya” – Yuri Iosifovich Vizbor Murmansk. Aproape de capătul lumii. Al lumii civilizate… La extremitatea boreală a peninsulei Kola, cu două grade deasupra Cercului Polar de Nord (68°N, 33° E)…Este unul dintre cele mai izolate orașe ale Rusiei, dar cu o vârstă pe care unii semeni de-ai noștri, mai norocoși sau doar mai longevivi, au atins-o și chiar au depășit-o: 97 de ani. Ultimul țar al Rusiei e cel care decide nașterea acestui oraș, cu scopuri, evident, militare. Nu apucă să-și vadă creația… Tot odată cu Revoluția Sovietică, numele îi este schimbat din cel cu conotație țaristă (Romanov pe Murman) în numele pe care îl mai păstrează și azi. În cazul Murmansk, mi-e greu să cred că ar avea șanse să revină la denumirea lui istorică, adevărul fiind că, în timpurile dinaintea comunismului, orașul, practic, nu exista… Aproape a dispărut în Al Doilea Război Mondial, sub atacurile armatei germane în 1941, dar nu a fost niciodată cucerit, rămânând una dintre porțile de intrare a resurselor (necesare efortului de război a URSS) până la sfârșitul acestuia. În prezent e cel mai mare oraș dincolo de Cercul Polar.  Cu mai mult de 300.000 de locuitori (deși la sfârșitul mileniului erau cu 50% mai mulți), Murmansk e un „spike” în zona respectivă. Din toate punctele de vedere. Aplicând tiparul comportamental al unor animale de la antipozi (pinguinii se strâng în grupuri compacte pentru a evita pierderile de temperatură individuale), orașul s-a dezvoltat aproape integral pe verticală. Procentul clădirilor care adăpostesc o singură familie? 1%! View Larger Map Temperatura medie anuală oscilează în jurul punctului de îngheț al apei… Temperatura medie anuală! Sub douăzeci de zile pe an cu soare și cer senin, cele mai multe zile cu precipitații din Europa, aproape jumătate de an cu ninsoare, șaizeci și cinci de zile… (nopți ?) de cicluri...

Cățărători urbani în Moscova

Cățărători urbani în Moscova

Apr 3, 2013

Am citit pentru prima dată despre asta într-un ziar pe care l-am primit pe avion, în drum spre Moscova. Mai văzusem, sporadic, imagini și scurte filmulețe, dar nu prea le-am dat atenție.  Dar articolul respectiv m-a făcut curios și eram pornit să caut cât mai multe despre pasiunea aceasta ciudată și periculoasă a tinerilor (probabil adolescenți sau puțin trecuți peste). M-am luat, însă, cu altele și am uitat… Astăzi am dat peste un articolul similar (Climbing High in Dubai) în English Russia – un site de care nu mă mai satur și care oscilează între absurd și sublim – și am reluat căutările… Vă mai recomand un link: Telegraph.co.uk (de acolo sunt și imaginile de mai jos) Din păcate, nu le-am mai găsit pe cele din ziar. Diferența e enormă între cele de mai sus, care par mult prea retușate și făcute pentru media – dovada cea mai bună că sunt un fel de PR pentru Moscova e că la o căutare pe Google, apar doar aceste fotografii, și ce am văzut acolo, în ziar. Sunt poze făcute „la limită”, din mână, nu cu DSLR-uri, ci cu o cameră simplă, în genul celor care se montează pe mașină. E clar că și acelea sunt făcute pentru a fi arătate, dar parcă-mi place mai mult „amatorismul” (fotografic, evident… că dacă vorbim de alpinism…). A… și încă ceva. Am văzut live multe dintre clădiri din aceste fotografii. În unele am și urcat, altele le-am putut vedea doar de la bază. Sunt copleșitoare. Unele (cele vechi, staliniste) mai au, în plus, încă un atribut. Sunt și înfricoșătoare. Au o uzură fizică (la unele e evidentă) a elementelor metalice. Se poate vedea rugina. Cele noi, mult mai înalte, sunt sigure. Ba chiar extrem de sigure, dacă vorbim de posibilitățile de acces spre etajele superioare. Adică ar trebui să fie extrem de alunecos să poți să-i păcălești pe bodyguarzii care le păzesc. Vă recomand și următoarele: link1, link2 pentru o perspectivă mai realistă și mai puțin „cosmetizată” (nu că primele n-ar fi...

Față în față

Față în față

Mar 25, 2013

Anatolij Karpov  și Garry Kasparov – două genii incontestabile ale sfârșitului de mileniu. Amândouă venite din Uniunea Sovietică. Dar poate că originea are o mai mică importanță. Sau ar fi avut dacă… Anatolij Karpov câștigă titlul mondial la șah în 1975. Eu nici nu mă născusem pe atunci. Și niciun adversar nu reușește să îl mai învingă până la Kasparov, în 1985. Kasparov devine cel mai tânăr campion mondial la șah, având doar 22 de ani. Hegemonia trece la acesta pentru opt ani când, în urma unor discuții cu Federația Internațională, își ia tabla de șah și își face propria federație. După 1993, Karpov revine pe locul întâi, la fel ca și Kasparov. Unul în clasamentul FIDE (Karpov), celălalt (Kasparov) în Campionatul Mondial de Șah. Tot Kasparov devine primul campion mondial bătut de o mașină (Deep Blue). Bine, probabil că astăzi e mai greu să găsești pe cineva care să-i reziste unui mainframe învățat să joace șah, deci n-ar mai fi niciun record să iei bătaie de la un calculator. Îmi aduc aminte că mă uitam sâmbată de sâmbătă la emisiunea Elisabetei Polihroniade. Acolo am auzit pentru prima dată de cei doi. Chiar încercam să-mi imaginez cum ar fi să asist la o partidă a lor. Jucam deja șah pe atunci, nu m-aș fi uitat ca la hieroglife, dar nici nu eram capabil să înțeleg de ce următoarea mutare nu e cea la care mă gândeam eu și care părea evidentă. Nu știam nimic despre strategii, de privit cu n mutări înainte… Să încerci să scrii un articol despre cei doi e inutil, în condițiile în care s-au scris cărți întregi. Însă mi s-a părut foarte interesantă direcția pe care a luat-o fiecare, după ce n-a mai jucat șah. Kasparov se apucă de scris, dar, în același timp, intră în politică și formează Frontul Civil Unit, ca să se alăture, mai târziu, formațiunii Cealălaltă Rusia, mișcare politică opozantă a actualului președinte rus. Ba chiar a fost văzut ca un posibil contra-candidat al lui Putin la președinția Federației Ruse. Karpov ajunge în Parlamentul Federal (în același an, 2005) și este unul dintre susținătorii lui Putin. Cum ar veni, au rămas în competiție. Doar că acum joacă un altfel...

O corecție necesară

O corecție necesară

Mar 7, 2013

De fiecare dată când mă gândesc la Cel de-al Doilea Razboi Mondial, primele imagini care-mi vin în minte sunt cele ale lagărelor morții. Sunt imaginile cele mai puternice, dar și cele mai mediatizate. Apoi vin cele ale Zilei Z, cu debarcarea din Normandia. Și poate rachetele V2, katiușele, T34… Bătălia de la Stalingrad, cele două volume „Mari decizii ale celui de-al Doilea Razboi Mondial”, cărțile lui Sven Hassel, colecția „Delfinul” și poveștile bunicului meu despre Frontul de Vest, atunci când orice referire la acele bătalii era interzisă. Nu mă voi lega de falsele simboluri pe care cei din Ministerul Adevărului au încercat să ni le vâre în cap înainte de Revoluție (nu și la școală, am avut norocul să îmi predea istoria un profesor care a știut să lase loc de îndoială, atunci când trebuia să vorbească despre acele timpuri). Partizani, comuniști, ilegaliști… Să fim serioși. Armata roșie eliberatoare? Nici vorbă, pe ei i-a interesat doar să-i îngenuncheze complet pe nemți. Iar noi le eram în drum, așa că au trecut pe aici. Însă foarte rar (nu vorbesc de cercurile academice ale istoricilor și de reviste ) este prezentată o realitate: Uniunea Sovietică a pierdut mai bine 23 de milioane de locuitori în acest război. Mai bine de o zecime din întreaga sa populație. Mai bine de o treime din totalul general al victimelor din acest război… Cifre incredibile și înspăimântătoare, indiferent cum le-am analiza. Și oricât de mare ar fi fost Uniunea Sovietică. Mai mult decât actuala populație a României… (via Wikipedia) Suferința poporului rus din acele timpuri e inimaginabilă. Cauzată nu doar de Axă, ci și de deciziile propriilor conducători – Stalingrad e un bun exemplu. Moartea a venit nu doar pe front, dar și din cauza frigului, a foametei… Dar aceste amănunte nu au importanță. N-a fost holocaust, au supravietuit indeajuns de mulți ca să o ia de la capat. Au fost victime de război și victime colaterale. Au fost oameni care au murit în orașe care trebuiau rase de pe fața pământului. Au fost oameni care au murit ținând nemișcată linia frontului. Au fost oameni care au înghețat pe lungul drum către prizonierat, către lagărele de exterminare.  Care au murit construind autostrada...

Pagina 3 din 9
«
2
3
4
»