Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Plug in!

Plug in!

Feb 23, 2013

Citeam ieri o știre despre Estonia. Știți voi, una dintre Țarile Baltice (cărora zilele următoare o să le dedic un articol întreg – pentru că merită!). Guvernul Estoniei a decis sa se implice în extinderea la nivel național a unei rețele care să-ți permită reîncărcarea autoturismului tău electric atunci când ai nevoie și unde ai nevoie… Reproduc din Engadget.com: „If certain reporters had lived in Estonia, how different things might be. The small European state has just cut the ribbon on its nationwide EV fast-charge network — providing 165 charging stations no further that 60km apart. Implementing a national or state-wide network of charger locations is something either under way, or in place in locations from Australia to Indiana. The Estonian implementation is state-backed, has a unified payment system, and offers three tiers of service to customers, from a basic pay-and-go option to a €30 all-you-can-drive monthly electricity buffet. It’s claimed that up to a 90 percent charge can be achieved in half an hour, with the range that achieves depending on your vehicle of choice. Estonia has 619 all-electric cars registered with the traffic office, and the network extends beyond the mainland, ensuring even those weekend road trips should be covered.” Estonia e în altă ligă, nu am nicio îndoială. N-am ajuns acolo, deși tare mi-aș dori! Mama mea a vizitat Țările Baltice înainte de 1989 și mi-a zis că erau mult în fața celorlalte republici sovietice – din toate punctele de vedere. Nefiind slavi, au altă mentalitate. Dar să vii atât de tare din spate (că nu se puteau compara cu restul Europei Occidentale) și să implementezi un astfel de proiect la nivel național (din câte știu, Estonia e prima țară din Europa care o face), e ceva cu care poți să te lauzi. Poate că nu e scump, habar nu am… Dar demonstrează voință. Și faptul că oamenii aia se gândesc la viitor. Acum sunt doar puțin peste 600 de mașini electrice. Un număr infim, în parcarea companiei pentru care lucrez sunt mai multe mașini… Bine, ei (estonienii) nici nu sunt atât de mulți, cam un milion și un sfert. Dar dacă nu pornești cu o infrastructură bine pusă la punct, nici nu poți să te aștepți...

Lambos love snow

Ce fac unii atunci când se plictisesc. A, și când mai au și un...

Suficient

Suficient

Dec 17, 2012

Nu avem cele mai bune drumuri din Europa. Nici pe departe. Cu toate eforturile ultimilor ani de a aduce drumurile naționale într-o formă mai bună, acestea nu au cum să devină autostrăzi. N-ai unde să le mai lățești, n-ai unde să le consolidezi. Și oricât de bune ar fi străzile din orașe, starea lor (nu sunt neapărat ironic, mai sunt și strazi care chiar arată a străzi) nu compensează faptul că-s înguste, că lipsesc locurile de parcare, că mașinile de mare tonaj încă mai au voie să circule nestingherite peste tot (azi am văzut remorca unui tir care blocase jumătate de stradă; capul tractor nici măcar nu mai era acolo…). Nu avem marcaje pe drumuri, așa că circulăm haotic și la limita siguranței, luând curbele după cum ne dictează instinctul (noaptea) sau încardându-ne pe unde avem chef (ziua). Pe lângă toate astea, avem șoferi inconștienți care ignoră legile codului rutier, dar și pe cele ale fizicii, punându-ne și pe noi, restul, în pericol, conducând fie beți, fie high, fie cu o viteză pe care frânele mașinilor lor nu o mai pot aduce la zero… Dar, oricât de lungă ar fi lista de mai sus, se pare că pentru unii nu-i destul. Iată ce am văzut la Știrile ProTV de dimineață: Nu sunt apărătorul taximetriștilor… Nici nu vreau să generalizez și să etichetez. Sunt… așa cum sunt. (Ca și exemplificare, săptămâna trecută un taximetrist mi-a tăiat cu tupeu fața și s-a încadrat pe banda mea, iar dupa trei minute, un coleg de-al lui mi-a cedat trecerea, deși venea de pe o stradă cu prioritate și a trebuit să suporte claxoanele celor din spatele lui.) Și nici al dreptății pe care ți-o faci singur, nu sunt. Deși mi-ar fi plăcut să văd solidaritatea breslei materializată într-o măsură punitivă împotriva animalului ăla. Dar ca și cetățean și conducător auto, pe lângă corecția pe care legea penală ar trebui să i-o aplice, mi-aș dori să nu-l mai văd vreodată la volan pe agresor. E chiar atât de complicat? Sursa foto:...

Amazing Russia

Amazing Russia

Dec 6, 2012

Am fost ironic în titlu și, drept să spun, cam speriat. Având în vedere că am făcut mai bine de 2000 km pe drumurile din Rusia și că nu de puține ori am trecut pe lângă mașini recent (minute sau maximum ore) implicate în astfel de accidente. Deși de la distanță ar putea părea amuzant, ei bine… nu e! Dar există cel puțin un miracol în acest colaj video. Sursa foto:...

Două recomandări

Două recomandări

Aug 5, 2012

Pentru astăzi am două recomandări: una turistică și una IT (iniţial era o aplicaţie, dar între timp am mai descoperit una. Aşa că recomand web-site-ul în întregime). Cea turistică e mai mult una de weekend. Acum… poți să stai și o săptămână acolo, nu cred ca relaxarea te plictisește. Ramada Resort Aquaworld Budapesta. Hotelul e ireproșabil, personalul de acolo nu știe ce să mai facă să te simți bine, ai tot ce îți trebuie la un click (glumesc, la un cuvânt) distanță. Deși ești chiar la ieșirea din oraș (pe marginea M0), ai impresia că ești complet izolat de aglomerația nebună a marilor orașe. Nu se aude nimic, nimic. Verde de jur-împrejur, dealurile pline de luminițe (cred că iarna e mult mai frumos acolo, mai ales dacă e zăpadă).   Piscine pentru toate înălțimile,  vârste şi gusturi (apă caldă, rece), hidromasaj, jacuzzi, valuri – totul la discreție! Tobogane de apă – de la o pantă accesibilă bebelușilor până la Kamikaze. Ai și un bazin cu valuri pentru surfing, deși eu n-am văzut pe nimeni în picioare pe placă. Te dai cu preşul, cu balonul, cu balon dublu, fără nimic (dacă te ţine). Cum nu e la mai mult de 3 ore, hai… trei ore jumătate de Timişoara şi e foarte uşor de ajuns (nu treci decât prin două oraşe: Sânicolau şi Mako şi ai autostradă trei sferturi din drum), destinaţia e perfectă pentru cei care stau prost cu timpul, dar vor să se bucure de apă şi soare. Sau, pur şi simplu, caută relaxarea. Aplicaţiile vin de la Actualtools. Prima e foarte utilă celor care folosesc două sau mai multe monitoare simultan – Multiple Monitors. Eu eram tot timpul deranjat de faptul că trebuia să lărgesc taskbar-ul Windows ca să pot să văd numele măcar parţial al ferestrelor deschise. Acum am bara pe ambele ecrane, putând să o configurez pe cea din ecranul secundar aşa cum vreau. Intre timp, tot de la Actualtools, am mai gasit si o aplicaţie pentru ecrane virtuale (Virtual Desktop) care e la fel de bună. Nu-i la fel de interesantă ca cea built-in din Ubuntu (nu are efectele vizuale), dar îţi eliberează nu doar taskbar-ul, ci şi ecranul. Dacă ar...

I want to believe

I want to believe

Jul 24, 2012

26 Decembrie 1989 – Euforia adusă de libertatea câștigată cu patru zile în urmă nu scăzuse în intensitate. Setea de răzbunare fusese (oarecum) potolită după ce Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați. Cu toate astea, au fost oameni care au sesizat că lucrurile nu mergeau pe calea cea bună. Cum s-a terminat? Manipulare grosolană, panicardă – oamenii au rămas în casă de frica „teroriștilor”. 12 Ianuarie 1990 –  Zi de doliu național… Sute de mii de oameni. Scoaterea în afara legii a PCR. Defecțiuni tehnice la Televiziunea Română Liberă, parcă. Cinci zile mai târziu au fost anulate toate decretele luate atunci. A fost prima dată când opoziția a primit apelative de legionari, huligani și așa mai departe. Ion Iliescu își formase rânjetul. 28 Ianuarie 1990 – „Sula-n coaste” a sus-menționatului devine laitmotiv. Democrația originală se naște. Manifestanții (aproape de un milion) care cereau condiții egale în alegeri sunt puși la punct o zi mai târziu, pe 29 Ianuarie. Prima mineriadă, primele semne de întrebare prin Europa. Primii dinți sparți ajunși pe caldarâm… Prima „ceață” lăsată peste camerele TVRL. 18 Februarie 1990 – O nouă demonstrație anti-Iliescu/anti-FSN, 19 Februarie – mineriada doi. Semnele sunt din ce în ce mai evidente. Mânia proletară șterge pe jos cu opiniile contrare. 11 Martie 1990 – Proclamația de la Timișoara e luată la mișto de FSN. Și promovată ca atare pe postul propriu de televiziune. Care, între timp pierduse „L”-ul din coadă… Un alt punct de cotitură peste care bocancii au trecut fără nicio problemă. 22 Aprilie 1990 – Începe fenomenul Piața Universității. 20 Mai 1990 – Duminica Orbului. 85% din voturi merg către criptocomunism. 13-15 Iunie 1990 – Democrația se stinge. Lumina mai vine doar de la lămpașele minerilor. Educația se face cu târnăcopul. Iliescu ține să-și exprime recunoștința… Cred că o să trec peste zile… ba chiar peste ani. Că m-aș întinde pe prea multe pagini. Am vrut doar să reamintesc acest start furat.  1990 – 1996. Sunt șase ani în care mulți am sperat într-o minune. A venit în 1996, odată cu Emil Constantinescu și Convenția Democratică. Dar a plecat la fel de repede. Primele semne de traseism politic. Partidul câștigător era altul, oamenii aceiași. Cei...

Pagina 2 din 10
1
2
3
10
»