Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Moscova – final

Moscova – final

Jul 2, 2012

Nu vreau să fac din articolele despre Moscova un serial mai lung decât „Tânăr și neliniștit”, așa că acesta devine un epilog. N-am nici cea mai mică îndoială că, de data asta – Moscova, cuvintele nu ajută prea mult. Poate că vocabularul meu e prea sărac… o fi și asta. Moscova e orașul care contrastează cel mai puternic în Rusia. Atât de puternic încât, de multe ori ai impresia că ești în altă țară. Una mult mai dezvotată. Nu știu cum arăta capitala imperiului sovietic în vremurile în care steagul roșu flutura pe cladirile din Kremlin, dar am mari îndoieli că aducea cu ce poți să vezi acum. Oarecum, megalomania comunistă s-a transmis celor care azi dețin puterea economică în Moscova. Poate că nu ar trebui să mă mir. S-ar putea să vorbim de aceleași persoane sau de urmașii lor. Casele lor de la periferie arată ca niște mici castele Disney. Fără nicio exagerare. Limuzine negre, mari, cu geamuri la fel de negre, mașinile sport, acoperite sau nu,  off-road-uri cât un munte sfidează orice lege (bine, asta nu mai ține de mașină și bani, toată lumea conduce la fel, doar că o Lada veche de 20 de ani nu se poate face remarcată prin viteza amețitoare prin care circulă). Cladirile comuniste, concurente ale zgârie-norilor capitaliști, dar întinse și pe orizontală (Universitatea Lomonosov e un simbol al acestora) poartă, încă, semnele trecutului. Secera și ciocanul, steaua roșie, basoreliefuri reprezentând muncitorimea, țărănimea, dar și intelectualii de tip nou – ingineri, probabil – sunt acolo. Doar că înăuntru se fac bani, motorul economiei capitaliste… Sunt acum sedii ale multinaționalelor. Sau poate doar ale companiilor rusești (cu acționariat aproape întotdeauna de stat, chiar dacă nu majoritar) care se ocupă de exploatarea resurselor rusești. Cartierele de locuit ale Moscovei sunt zonele cu cea mai mare densitate de locuitori pe kilometru patrat. Astfel de zone eu n-am mai văzut nicăieri. Nu arată ca în București, sunt mai aerisite, dar sunt incredibil de înalte! Eu nu știu cum cineva poate să locuiască acolo. Mai sus de etajul douăzeci, achiziționarea unui apartament devine un izvor de senzații tari. Nu contează dacă sunt vechi sau noi, blocurile arată ca în Tower Blocks. Douăzeci, chiar treizeci...

Respect

Respect

Jun 28, 2012

Parcarea e nouă-nouță. N-are o săptămână. Nici măcar nu-i 100% terminată. Mai sunt mici retușuri de făcut – separatoarele dintre pista pentru bicicliști și spațiul de parcare, zonele speciale pentru spațiu verde și… cam atât. Din câte cunosc eu Timișoara, e cea mai bine gândită zonă de parcare/bicicliști/pietonală din oraș. Poate și pentru că au avut destul spațiu să se joace. Cum-necum, le-a ieșit bine. Și marele avantaj e că parcarea e fără plată (încă). Poate ține Primăria locul, nu m-ar deranja să le plătesc direct lor, fără să mai fac rulaje și profit în conturile unor terțe companii. În fine, asta e altă poveste. Ce nu au putut să prevadă? Comportamentul conducătorilor auto. Ai loc să parchezi un Hummer. Ba chiar îți mai rămâne loc să aduci și un Smart acolo. Fără să te bagi peste banda verde pentru bicicliști. Cu toate astea… Dar ce să mai vorbesc, dați click pe poză și o să vedeți de ce m-am  enervat. Nu zice nimeni să nimerești din prima, că – deh – poate nu-ți cunoști mașina. Dar când te dai jos și vezi că jumătate de mașină stă pe o altă culoare, ar cam trebui să te prinzi că ăla nu-i locul tău. Și eu îmi parchez mașina acolo. Dar nu o bag până în gardul viu. Şi încă o porţie de nervi. Dacă presemnalizarea spune “doar la dreapta” – săgeata fiind trasată pe bandă, dacă ai şi indicator, dacă în intersecţie ai marcaje pe jos cu linie continuă (simplă, ce-i drept – poate de aia?), tu de ce te bagi peste mine, dacă eu m-am încadrat corect şi îmi ţin banda? De ce mă claxonezi? De ce îmi tai calea? Un poliţist acolo, la ore de vârf, ar deveni “angajatul zilei” în materie de amenzi în mai puţin de jumătate de...

Nu doar un vot

Nu doar un vot

Jun 7, 2012

E campanie electorală. La fel ca în toți anii de până acum, autoritățile – de orice culoare – se zbat să mai câștige câte un vot. Unii repară străzi, alții mai dau un tramvai modern în folosință, mai refac un parc… gesturi normale, de altfel, dar pe care le vedem cam rar. Și care pe mine mă bucură. Nu m-apuc să critic, că n-am motive! Astfel de gesturi sunt benefice pentru orice urbe, indiferent de cine o conduce. Dar (căci, din păcate, trebuie să existe un „dar”) mai lipsește ceva ca orașele noastre să fie frumoase: spiritul nostru civic! Degeaba se chinuie primarul să pună coșuri de gunoi în care să aruncăm în mod selectiv deșeurile, dacă tot pe jos aruncăm hârtiile. La fel de inutile sunt acele dispozitive pentru pungile în care să aduni ce lasă în urmă cățelul tău, dacă tu nu le folosești. Sau dacă se găsește vreun deștept care să le fure peste noapte.  Sau dacă bancile din parc sunt vandalizate pentru că „așa vrea mușchii” cuiva. E păcat să ne batem joc de ce avem. Primo, pentru că avem atât de puțin. Secundo, pentru că e vorba tot de banii noștri. Indiferent dacă-i investește Primăria. Și e ipocrizie să ne tot plângem atât, în condițiile în care noi nu facem nimic să păstrăm spațiul public într-o stare bună… Sursa foto:...

Drumuri mai sigure

Drumuri mai sigure

May 30, 2012

Despre cât de prost sunt făcute trecerile la nivel cu calea ferată la noi, nu cred că mai e un secret pentru nimeni. Cât de periculoase sunt, vedem aproape zilnic la ştiri. Chiar şi atunci când sunt dotate cu barieră, semnale acustice şi luminoase, se găsesc deştepţi să facă slalom printre celelalte maşini, tren, bariere lăsate. Gonind inconştient către moarte. Nu mi-e greu să înţeleg că nu sunt bani să faci atât de multe pasaje… Doar că există şi alte soluţii! Poza din stânga am făcut-o din tren, în Rusia. E ceva grosolan, îţi laşi jumătate de maşină dacă faci pe deşteptul şi vrei să forţezi trecerea, poate îţi mai spargi şi vreo doi dinţi şi rupi vreo trei coaste, că nu sare airbag-ul de la un astfel de impact, dar ramâi în viaţă! În poza asta se vede mai bine despre ce e...

Moscova (1)

Moscova (1)

May 29, 2012

Nu am stat mult în Moscova. Puţin peste treizeci de ore. Cu excepţia orelor în care m-am odihnit la hotel sau am stat să mănânc, m-am plimbat întruna. Lumina naturală ţine mai mult acum, aşa că la zece seara poţi să citeşti liniştit ziarul pe stradă… Iar ieri au fost 29 grade Celsius. Am avut, aşadar, parte de o vreme excelentă. Nici nu ştiu cum să încep, aşa că o iau cronologic… Primele momente De la Kaluga la Moscova poţi să ajungi cu trenul, cu trenul rapid sau cu autocarul. Cum TGV-ul rusesc trece doar prin gara externă a oraşului iar cu autocarul riscam să pierd ore prin ambuteiaje, am ales prima variantă. Pentru două sute şi ceva de kilometri am platit vreo treizeci de lei (plus încă zece pentru taxiul până la gară – e foarte interesant taxiul la ruşi, tariful începe de la 100 de ruble pentru primii trei kilometri, indiferent dacă mergi 100 de metri sau 2,9 kilometri) pentru un tren cam ponosit la exterior, dar extrem de curat şi bine întreţinut la interior. Un fel de “personal” de la noi… 3 şi 20 de minute pe ceas, atât cât era trecut şi pe net. Ajuns în staţia Kievskaia, realizez că Bucureşti Nord ar câştiga fără drept de apel partida la curăţenie. Şi la ergonomie. Şi la orice vreţi voi. Doar la măsurile de securitate nu ar câştiga… Nu poţi ieşi din staţie dacă ai aruncat biletul… n-ai cum să treci de barieră. Obsesia pentru securitate e omniprezentă în Moscova. Sunt filtre peste filtre la fiecare intrare, indiferent dacă-i piaţă publică sau obiectiv turistic în spaţiu închis. Vis-a-vis de gară, un fel de mall contrastează puternic. Sticlă şi oţel. La fel de puternic şochează şi o altă clădire, vreo două sute de metri mai departe, cu o formă demnă de La Defence… Metroul respectă şi el trendul filtrelor. Dar mai e ceva legat de metroul moscovit. Nu am văzut nicăieri atât de multă risipă! Staţiile sunt absolut imense. Cred că metroul se întinde pe o suprafaţă mai mare decât un oraş cu 50.000 de locuitori de la noi. Si ma refer DOAR la suprafata folosita de staţii şi linii. Atât! Fără exagerare....

Coduri QR – o idee

Coduri QR – o idee

May 22, 2012

De codurile QR cred că aţi auzit toţi. Se folosesc în sute de moduri… nu se poate să nu fi văzut sau chiar scanat  unul. Astăzi, în timp ce mă uitam pe o revistă plină de astfel de coduri, mi-a venit o idee. Mă gândesc că folosiţi booking.com. Eu îl folosesc de foarte mult timp, fiind aproape singurul meu furnizor de hoteluri. Că o fac în scop personal sau business, mă duc şi caut pe paginile lor. Alegerea e destul de grea pentru că am o groază de criterii… Dar, în fine, nu asta e important aici. Important (sau util) ar fi altceva. Să pună un QR code pe pagina fiecărui hotel, cod care să conţină fie coordonatele geografice ale hotelului, fie adresa fizică a acestuia (ţară, oraş, stradă, număr) şi care să poată fi interpretate de orice aplicaţie de navigaţie (gen iGO, TomTomNavigator and so on…) şi să genereze automat traseul optim. Cum multe aplicaţii A-GPS folosesc aceeaşi hartă a GoogleMaps şi se conectează la internet, nu văd de ce ar fi atât de complicat. Probabil că cititorul de QR ar trebui integrat şi în aplicaţia de navigaţie, dar nu de aia au programatori? Da, poate e un nice-to-have, dar mie tare mi-ar plăcea doar să dau click pe un icon, să scanez şi să am deja traseul, fără să mă mai chinui să tastez şi pe smartphone. Sau...

Pagina 3 din 10
«
2
3
4
10
»