Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

3R

 Nu sunt un nostalgic al vremurilor trecute, cand eram condusi de comunisti. Dimpotriva, i-am urat si ii urasc si acum. Dar imi aduc aminte de un lucru bun de atunci: exista un program denumit 3R (reconditionare, reciclare, refolosire) si, culmea, chiar functiona! Nu mai tin minte cum era cu metalele, dar restul (sticla, hartie) se puteau vinde la niste gherete amplasate cam prin fiecare cartier. Puteai sa aduci sticla si luai bani pe recipient (daca era intact) – cred ca din doua sticle de 1 l scoteai o intrare la strand. Cumva, era organizat tot procesul asta de colectare. Astazi, desi ai putea face o super-afacere din asta (unii au facut-o, deja – Silviu Prigoana), sunt bani europeni care sa iti sustina investitia, zaresti doar pe ici-pe colo cate o pubela pentru colectare selectiva.  Si chiar daca sunt, se ridica in acelasi timp cu gunoiul menajer, in aceeasi masina! Asta in conditiile in care deseurile din hartie sau plastic ne sufoca (inca putin si o vor face la propriu!). De sticla, nu stiu unde gasesti vreunul. Gropile de gunoi sunt acum munti! Am tot auzit la stiri vorbindu-se despre alge – cica ar fi un bun ingrasamant natural. Am gasit si aici ceva despre asta. Din nou, cu fonduri din afara tarii, s-au facut cercetari si vor sa obtina brevet pentru ceea ce au descoperit. Macar atat, daca tot nu o s-o folosim in Romania, sa luam bani atunci cand o folosesc altii. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in sac! PS: Am inteles ca sunt costuri destul de mari de reciclare pe tona de plastic dar si pe cea de hartie, de aceea doar metalul are mare cautare. Altfel s-ar “fura” toate PET-urile aruncate peste tot pe unde vezi cu ochii! Eu nu prea cred asta! Cred doar ca e mai usor sa...

Conducem sau navigam?

 Sunt convins ca nu-i specific doar Timisoarei. Peste tot se intampla doar ca aici o simt pe propria piele. De fiecare data cand ploua mai serios, strazile devin canale navigabile.  Hai sa zicem ca, dincolo de disconfortul generat de cozile imense de la semafoare si de atentia marita cu care trebuie sa circuli prin oras sa nu expui trecatorii unui dus nedorit, in orase ne descurcam si traim cu asta. Dar atunci cand esti in afara orasului, pe drumurile nationale (sau europene, parca asa le zice:  E nu-stiu-cum) si risti sa iti rupi masina prin gropi pentru ca nu mai ai cum sa le vezi, cand iti vine un TIR din ala din fata si e cat Titanicul si stii ca vreme de doua-trei secunde nu mai vezi nimic, oricat de repede ti-ar merge stergatoarele, nu ar merge sa le bagi niste cuvinte dulci inginerilor si celor care au construit drumul si l-au facut concav in loc sa fie convex? LE: scuze, am omis sa dau sursa foto:...

Caras Severin – Inca se poate!

Inca se poate face si la noi turism. Ne-am trezit cam tarziu, insa, si parca nu ne mai ajuta natura (dar n-a facut ea, saraca, nimic de capul ei!). Din pacate, nu mai avem decat cu noroc zapezi la sub 1000 m ca sa facem un domeniu schiabil mai de Doamne-ajuta. Cum n-avem decat putini munti care sa ajunga pe la 2000 m, trebuie sa ne multumim cu atat. In Caras sunt doua locuri in care se poate schia: Semenic si Muntele Mic. Primul are avantajul accesului foarte usor (un drum de curand reabilitat pana la Valiug – si cand zic reabilitat inseamna ca trebuie sa faci mari eforturi sa nu o calci pe serpentinele alea si sa te crezi la Raliul Banatului). O partie noua se construieste dinspre barajul de la Valiug catre Vf. Piatra Goznei. Din cate am inteles de la cei de acolo, va avea 6 km – enorm pentru tara noastra. Un telescaun e in proiect pentru aceasta partie. Muntele Mic nu are drumuri atat de bune dar iti ofera, in schimb, o priveliste extraordinara. Din cate am inteles, se va rezolva si aici accesul, nu cu un drum, ci cu un telescaun modern, dinspre Poiana Marului. Lacurile, de acumulare, cei drept, nu sunt prea curate dar nici nu sunt impanzite de scutere. S-au mai facut unele constructii pe malul unuia dintre ele (Lacul Valiug), dar nu ostentativ (nu vezi vila langa vila ca in alte parti). Nivelul apei este insa foarte, foarte scazut. E pacat sa vezi malurile alea atat de golase. Nu am mai fost la Trei Ape de vreun an, dar imi inchipui ca e la fel. De lacul de acumulare de la Poiana Marului nu am ce sa zic, e foarte tanar si, incet, incet, creste. La fel si statiunea cu acelasi nume. Ai zone izolate in care gasesti pensiuni incredibil de primitoare si curate, inspirate din arhitectura germana. Chiar in inima muntilor, doar un drum cu un sens pana acolo si in rest paduri. Carasul sta bine, inca, la acest capitol.  Sunt sate ce au devenit, intre timp, destinatii de weekend pentru multi din zona Banatului. Garana organizeaza anual un Festival de Jazz de care...

Ce sa mai zic?

Cati km sunt intre Lugoj si Timisoara? 50? Hai, maximum 60! Nu stiu cat de strategica e ruta asta, dar daca tot te apuci de o treaba, nu iti faci de la inceput toate calculele? Ca stiu ca bani s-au dat la greu pe studiile alea de pre-fezabilitate, fezabilitate si pentru orice altceva mai era necesar. In mintea mea asta inseamna sa prevezi cam orice situatie ce ti-ar putea da peste cap proiectul si, fie te opresti si incerci alta ruta,  fie cauti solutii pentru problema! Dar sa ajungi cu drumul la jumatate si sa iti dai seama ca tu nu ai luat in calcul totul, sa sistezi lucrarea, sa ajungi la tribunal ca sa expropriezi 500mp de pamant – nu e si cazul la portiunea de autostrada de mai sus dar il regasim in altele, sa ajungi sa iti dai seama ca nu mai ai cu cine sa lucrezi mai departe, mi se pare amatorism din partea celor ce au intocmit documentatia pentru proiect. Si nesimtire fata de banul public! Doar daca studiile s-au platit fara contraprestatie, ca asa era targul, si atunci e de inteles. Nu imi da si mie cineva niste milioane bune de euro doar ca sa desenez in MS Paint peste niste harti pe care le-am copiat de pe GoogleMaps? Hai, ca promit sa umplu tara de autostrazi! LE: Initial am scris Arad. Era vorba de Lugoj. Nu ca asta ar schimba ceva din ceea ce voiam sa zic. Oricare alta portiune de autostrada din Romania se regaseste in textul de mai...

Prognoza

Uitandu-ma la ce imi spune AccuWeather.com, cred ca o sa imi petrec tot weekend-ul in casa. Nu-i de iesit la 35 de grade! Iata ca, in nicio saptamana, stai si te intrebi unde naiba ti-a fost capul atunci cand ai injurat temperaturile alea 20-25 Celsius! Ma duc sa spal masina, poate ploua!...

Biped. Deci, logic, bicicleta!

Probabil  (nu probabil… din click in click ajungi aici si te convingi ca asa e). Sigur ca si “pedala” tot de la picior vine. N-aveau ei latinii biciclete, ca roata dintata avea pe atunci alte intrebuintari, nu sa puna in miscare angrenaje pentru deplasare. Nu incerc sa ridic in slavi mijlocul asta de transport. Doar sa va povestesc cat de mult imi place! Desi cand eram mic, numai eu stiu cat mi-am dorit o bicicleta. Iar cand am primit Pegasul meu cel portocaliu, nu ma mai dezlipeam de el. Desi faceam eforturi mari sa ma urc pe sa (si lasata jos de tot, nu ajungeam perfect fara sa ma ajut de vreo bordura). Apoi am crescut si m-am cam departat de viata velo. Dar, acum, de cand sunt matur, mi-am pus de multe ori problema sa imi iau una. Chiar la modul cel mai serios. Desi eram speriat de tot ce vedeam pe la tv, cu biciclisti agatati de masini sau pur si simplu loviti in plin, de lipsa zonelor special amenajate, de injuraturile tuturor, tot mi-am dorit-o. N-am ajuns insa sa imi iau una decat atunci cand am fost pus in fata faptului implinit! S-a terminat leasing-ul masinii si (lunga poveste) ramas macar o vreme fara auto pana se termina toate actele, iata-ma imbinand utilitatea cu sportul. Hai, totusi sa nu ma dau mare. Merg si cu taxiul, ca n-am cum altfel daca ploua. Sau daca e mult prea cald. Dar pe cat se poate, incerc sa merg pedaland. Si ma simt bine! Chiar foarte bine, de fiecare data cand o folosesc. Nu pierd prea mult timp daca fac comparatia cu acelasi drum facut in auto (15 minute vs 7, 8 minute) dar senzatia unui pedalat usor la 8.30 AM… Priceless! Nu merg ca nebunul si imi aleg traseul in asa fel incat sa evit pe cat posibil traficul – in Timisoara inca se mai poate – si mai ales intersectiile, ca sa nu ma dau jos de pe bicicleta. Si ce mi-a placut cel mai mult: la inceput, in locul special amenajat pentru biciclete, era doar a mea. Acum, suntem vreo 4. Cateodata mai ies seara cu ea si dau ture in...

Pagina 10 din 11
«
9
10
11