Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Probleme de logică

Probleme de logică

Aug 20, 2012

Listele electorale. Da, nu au mai fost actualizate de mult. De ani de zile, cică. O punem şi pe asta ca şi piatră de moară la gâtul guvernării anterioare.  Las’ că vine guvernul nou şi le repară pe toate. După bunul plac şi după necesităţi. “Avem nevoie de mai puţini votanţi pe liste? Nicio problemă, se rezolvă!”. Şi mă gândesc că s-ar rezolva şi în cazul în care numărul lor ar trebui să crească… Dacă ne uităm pe declaraţiile de peste weekend şi de astăzi, se pare că tot efortul celor din USL s-a îndreptat doar spre diminuarea numărului celor înscrişi pe listele electorale. Sens unic, aş zice… Bine, sunt oarecum de acord cu demersul lor. Există oameni care pierd dreptul de a vota. Fie pe cale naturală (“Prin selecţie naturală”, aşa se exprima ironic şi sadic un liberal, referindu-se la moarte, cu siguranţă…), fie prin pierderea unor drepturi (poţi să-l pierzi dacă ajungi la puşcărie…), fie prin schimbarea domiciliului (e şi cazul meu). Ce nu au luat guvernanţii în calcul? Faptul că numărul de electori nu se ajustează DOAR într-un sens. Adică mor oamenii, e un fapt cert. Dar sunt şi mulţi care ajung la maturitate. La vârsta la care au drept de vot! Intră unii în puşcărie, dar mă gândesc că nu sunt toţi condamnaţi pe viaţă. Mai şi ies. Şi dacă mă mut dintr-un oraş şi nu emigrez (deşi sunt din ce în ce mai convins că ar trebui), ajung în altul. Adică ZERO fluctuaţie! Nu mă mai refer la penibilul fără măsură al scăderii celor cu buletine expirate. Eu n-am auzit (cel puţin pâna acum) de adăugări pe liste. Doar de scoateri… Poate nu au ajuns la capitolul ăla, cine ştie. Sau poate stau rău cu logica şi nu s-au gândit că există şi reversul medaliei. Că nu m-aş simţi prea bine să ştiu că Guvernul României ne taie aiurea drepturile (da, a sta acasă şi a nu vota e un drept al meu, dacă aşa vreau eu să-l exercit), atât timp cât ne ia în calcul la impozite şi taxe! Să se hotărască: ori existăm, ori nu mai existăm! Sursa foto:...

What if?

What if?

Aug 14, 2012

Eu nu am votat. Motivația e de mult timp pe blog, nu la asta vreau să mă refer… Altceva mi-a venit acum în minte. M-am mutat din orașul natal (în acte) abia anul trecut, deși sunt de mult timp în Timișoara. Nu sunt un caz singular, având în vedere că nu-i prea ușor să îți schimbi toate actele. Știu că la momentul respectiv nu exista niciun fel de evidență electronică (nu este centralizată sau nu este folosită), sau cel puțin la nivel de impunere locală (taxe locale) pentru că știu ca a trebuit să îmi mut dosarul fiscal (adică dosarul  a fost preluat personal de la Tîrgu Jiu și depus la Timișoara la fel de personal, deși un transfer electronic al datelor era chestie de 5 minute). Cu puțin mai mult de un an de „timișoreală” oficială, aș putea să banuiesc că figurez încă pe listele electorale din Tîrgu Jiu. La fel cum aș putea să am bănuiala că și la noul domiciliu am fost înscris pe liste (cât timp nu există evidența computerizată și centralizată, nu vă de ce nu ar fi așa). Și acum apare întrebarea: dacă cineva a votat în numele meu și într-o parte, și în alta, eu sunt bun de pușcărie, nu? Mai ales că în ziua respectivă am fost în amândouă orașele… Cum pot eu să demonstrez contrariul? Sursa foto:...

I want to believe

I want to believe

Jul 24, 2012

26 Decembrie 1989 – Euforia adusă de libertatea câștigată cu patru zile în urmă nu scăzuse în intensitate. Setea de răzbunare fusese (oarecum) potolită după ce Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați. Cu toate astea, au fost oameni care au sesizat că lucrurile nu mergeau pe calea cea bună. Cum s-a terminat? Manipulare grosolană, panicardă – oamenii au rămas în casă de frica „teroriștilor”. 12 Ianuarie 1990 –  Zi de doliu național… Sute de mii de oameni. Scoaterea în afara legii a PCR. Defecțiuni tehnice la Televiziunea Română Liberă, parcă. Cinci zile mai târziu au fost anulate toate decretele luate atunci. A fost prima dată când opoziția a primit apelative de legionari, huligani și așa mai departe. Ion Iliescu își formase rânjetul. 28 Ianuarie 1990 – „Sula-n coaste” a sus-menționatului devine laitmotiv. Democrația originală se naște. Manifestanții (aproape de un milion) care cereau condiții egale în alegeri sunt puși la punct o zi mai târziu, pe 29 Ianuarie. Prima mineriadă, primele semne de întrebare prin Europa. Primii dinți sparți ajunși pe caldarâm… Prima „ceață” lăsată peste camerele TVRL. 18 Februarie 1990 – O nouă demonstrație anti-Iliescu/anti-FSN, 19 Februarie – mineriada doi. Semnele sunt din ce în ce mai evidente. Mânia proletară șterge pe jos cu opiniile contrare. 11 Martie 1990 – Proclamația de la Timișoara e luată la mișto de FSN. Și promovată ca atare pe postul propriu de televiziune. Care, între timp pierduse „L”-ul din coadă… Un alt punct de cotitură peste care bocancii au trecut fără nicio problemă. 22 Aprilie 1990 – Începe fenomenul Piața Universității. 20 Mai 1990 – Duminica Orbului. 85% din voturi merg către criptocomunism. 13-15 Iunie 1990 – Democrația se stinge. Lumina mai vine doar de la lămpașele minerilor. Educația se face cu târnăcopul. Iliescu ține să-și exprime recunoștința… Cred că o să trec peste zile… ba chiar peste ani. Că m-aș întinde pe prea multe pagini. Am vrut doar să reamintesc acest start furat.  1990 – 1996. Sunt șase ani în care mulți am sperat într-o minune. A venit în 1996, odată cu Emil Constantinescu și Convenția Democratică. Dar a plecat la fel de repede. Primele semne de traseism politic. Partidul câștigător era altul, oamenii aceiași. Cei...

Respect

Respect

Jun 28, 2012

Parcarea e nouă-nouță. N-are o săptămână. Nici măcar nu-i 100% terminată. Mai sunt mici retușuri de făcut – separatoarele dintre pista pentru bicicliști și spațiul de parcare, zonele speciale pentru spațiu verde și… cam atât. Din câte cunosc eu Timișoara, e cea mai bine gândită zonă de parcare/bicicliști/pietonală din oraș. Poate și pentru că au avut destul spațiu să se joace. Cum-necum, le-a ieșit bine. Și marele avantaj e că parcarea e fără plată (încă). Poate ține Primăria locul, nu m-ar deranja să le plătesc direct lor, fără să mai fac rulaje și profit în conturile unor terțe companii. În fine, asta e altă poveste. Ce nu au putut să prevadă? Comportamentul conducătorilor auto. Ai loc să parchezi un Hummer. Ba chiar îți mai rămâne loc să aduci și un Smart acolo. Fără să te bagi peste banda verde pentru bicicliști. Cu toate astea… Dar ce să mai vorbesc, dați click pe poză și o să vedeți de ce m-am  enervat. Nu zice nimeni să nimerești din prima, că – deh – poate nu-ți cunoști mașina. Dar când te dai jos și vezi că jumătate de mașină stă pe o altă culoare, ar cam trebui să te prinzi că ăla nu-i locul tău. Și eu îmi parchez mașina acolo. Dar nu o bag până în gardul viu. Şi încă o porţie de nervi. Dacă presemnalizarea spune “doar la dreapta” – săgeata fiind trasată pe bandă, dacă ai şi indicator, dacă în intersecţie ai marcaje pe jos cu linie continuă (simplă, ce-i drept – poate de aia?), tu de ce te bagi peste mine, dacă eu m-am încadrat corect şi îmi ţin banda? De ce mă claxonezi? De ce îmi tai calea? Un poliţist acolo, la ore de vârf, ar deveni “angajatul zilei” în materie de amenzi în mai puţin de jumătate de...

Intelligence level: Zero!

Intelligence level: Zero!

Jun 8, 2012

Pe la începutul anilor 2000, un prieten îmi povestea că Primăria Timișoara a plătit o firmă de amenajat spații verzi cu scopul de a da o faţă nouă câtorva parcuri din oraș. Gazon, flori și arbuști ornamentali (din familia coniferelor). Firma și-a făcut bine treaba, parcurile arătau şi ele aşa cum trebuie, lumea era mulțumită. Nu stau acum să discut detaliile oneroase ale afacerii şi cine era în spatele firmei, că nu ăsta e scopul articolului… După câteva zile, surpriză! Arbuștii dispăruseră. Și nu doar dintr-un parc, din mai multe locuri… Bineînțeles că au început cercetările, poliția s-a implicat imediat și, după foarte puțin timp, au găsit hoții. Dotați cu un exces de inteligență, aceștia au replantat coniferele la ei în curte, dar au uitat să dea jos etichetele de pe ei. Pe etichete, firma de amenajări tipărise numele științific al fiecărui arbust, alături de mențiunea „Pentru Primăria Timișoara” și lotul. Probabil ca să îi identifice în pepiniera proprie. Cam greu să răspunzi la o întrebare evidentă: „cum au ajuns arbuștii primăriei la tine în curte?”… S-a lăsat cu pușcărie și toate cele. După doisprezece ani, un deștept din Eforie Sud a furat douăzeci și patru de palmieri. Palmieri! Arborii din ăia de cresc la orice colț de stradă pe la noi… specifici climatului României. Acum citesc că a fost prins, că e un agent de pază (sic!) și că deja îi vânduse unei persoane private. Eu zic că ăsta a întrecut toate așteptările! Bine, nici cumpărătorul nu a strălucit prea tare (chiar așa, să nu te întrebi de unde naiba are ăla palmierii…), dar parcă îi mai găsesc circumstanțe atenuante. Dar să crezi că tu poți să transporți prin oraș (că mă gândesc că nu i-a băgat în buzunar) palmierii în deplină siguranță și confidențialitate, când știrea a fost difuzată pe toate canalele de știri… Scuză-mă, îți meriți soarta! Chiar și dacă a fost o „lovitură comandată” și totul ar fi decurs ață, de la locul furtului direct la complice acasă, prea greu să dai de hoți nu e! Doar trebuie să îi planteze undeva, că doar nu i-or fi furat pentru a se încălzi la iarnă… Şi vecinii abia aşteaptă! Sursa foto:...

Nu doar un vot

Nu doar un vot

Jun 7, 2012

E campanie electorală. La fel ca în toți anii de până acum, autoritățile – de orice culoare – se zbat să mai câștige câte un vot. Unii repară străzi, alții mai dau un tramvai modern în folosință, mai refac un parc… gesturi normale, de altfel, dar pe care le vedem cam rar. Și care pe mine mă bucură. Nu m-apuc să critic, că n-am motive! Astfel de gesturi sunt benefice pentru orice urbe, indiferent de cine o conduce. Dar (căci, din păcate, trebuie să existe un „dar”) mai lipsește ceva ca orașele noastre să fie frumoase: spiritul nostru civic! Degeaba se chinuie primarul să pună coșuri de gunoi în care să aruncăm în mod selectiv deșeurile, dacă tot pe jos aruncăm hârtiile. La fel de inutile sunt acele dispozitive pentru pungile în care să aduni ce lasă în urmă cățelul tău, dacă tu nu le folosești. Sau dacă se găsește vreun deștept care să le fure peste noapte.  Sau dacă bancile din parc sunt vandalizate pentru că „așa vrea mușchii” cuiva. E păcat să ne batem joc de ce avem. Primo, pentru că avem atât de puțin. Secundo, pentru că e vorba tot de banii noștri. Indiferent dacă-i investește Primăria. Și e ipocrizie să ne tot plângem atât, în condițiile în care noi nu facem nimic să păstrăm spațiul public într-o stare bună… Sursa foto:...

Pagina 3 din 11
«
2
3
4
10
»