Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Dependenţă

Dependenţă

Sep 1, 2012

Nu ştiu cât o să mai treacă până vom avea toate gadget-urile astea subcutanat, alimentate direct din energia cinetică a corpului nostru, transmiţând informaţia direct catre terminaţiile nervoase, fără să mai fie nevoie să ne aruncăm ochii pe vreun display. Nu prea mult, sunt convins. Am văzut deja mâini bionice acţionate de impulsurile electrice transmise de creier. Până una alta, ceea ce observam ca inedit anul trecut (pe vremea asta, parcă… ce mai trece timpul), iată că devine tendinţă: ceasurile cu tehnologie Bluetooth. Deşi informaţia despre ele apare doar pe site-uri gen Engadget.com, nu-i greu să faci o previziune că într-un an, doi astfel de ceasuri vor fi la fel de comune ca şi cele care se sincronizeaza automat (radio-controlled). Şi probabil la fel de accesibile… Dacă ne uităm la producători, pentru moment nu sunt printre cei care fac ceasuri pentru ocupanţii Top 100 Forbes, dar regăsim şi Citizen printre ei. De fapt, modelul celor de la Citizen (foto 1) mi-a atras atenţia. Nu renunţă la design-ul clasic-sportiv bazat pe indicatoare şi poate chiar absenţa ecranului de tip LCD (n-am auzit de altfel de display la ceasuri, cel puţin până acum…) e cea care şochează. Integrezi cu iPhone4S sau mai sus (deci să înţeleg că Citizen are deja ceasul pregătit pentru iPhone5?), dar nu pui niciun display pe el. Mie îmi place ideea. Nu neaparat şi ceasul, înclin mai mult spre cele cu un design mai puţin sport… Ca să fiu sincer, nici nu l-aş refuza, daca mi l-ar da cineva, dar nici 500 de euro n-aş da pe el (dacă atât e peste ocean în dolari de-ai lor, aici o să fie cam aceeaşi sumă în euro – şi nu pentru că suntem noi, europenii, mai figuranţi, ci pentru că orice gadget are afişat preţul FĂRĂ  sales tax). Cică-i un tool pentru geek-şi care nu îi (ne?) deconspiră. Ai un mesaj nou, secundarul se mută la MSG, ai un apel ratat – CALL… Meeting în jumatate de oră? No problem! Că o să coste pe undeva cât smartphone-ul nu prea e de mirare, vorbim de Citizen, totuşi. Pe el nu-l pun pe Wishlist… sau îl pun pe versiunea de wishlist fără intenţie de cumpărare. În...

Voyo pentru iPad, plusuri și minusuri

Voyo pentru iPad, plusuri și minusuri

Aug 11, 2012

Voyo.ro.  Acum vreo trei luni, dacă nu mai mult, am zis să încerc și varianta asta, pe lângă televiziunea normală, prin cablu. Cum nu pot să fiu tot timpul în fața televizorului chiar în momentul difuzării, m-a încântat ideea de a putea vedea undeva online o reluare. Indiferent dacă vorbim de filme, de știri sau de o emisiune oarecare (ProTV are cel puțin două emisiuni extraordinare: „România, te iubesc!” și „După douăzeci de ani”). Nu l-am folosit până acum de mai mult de trei ori. Din lipsă de timp, dar mai ales de lene. De lene să îmi leg toate cablurile și toate mufele alea între calculator și televizor. De mult tot zic că aș face orice ca să nu mă mai încurc prin cabluri… (orice la un preț rezonabil). Așa că m-am bucurat alaltăieri când am văzut mesajul celor de la Voyo prin care mă anunțau că au scos versiunea pentru iPad. Numai că… merge aia pe iPad, dar nu mai merge cea pe MacBook. Ce or fi făcut, nu știu. Doar că acum nu mai e disponibil niciun conținut. Să revin la versiunea pentru iPad. Primul lucru pe care-l observi e că aplicația nu se întoarce odată cu răsturnarea tabletei! Adică imaginea rămâne fixă, pe portrait! La o dimensiune mai mică. Ăsta-i primul bug pe care trebuie să repare. Pai cine se uită la filme altfel decât landscape? Al doilea lucru făcut în grabă e search-ul incredibil de lent. Și pus destul de prost. Inițial nici nu l-am văzut. Cred că ar trebui pus direct în paginea „Home”, fără să fie necesar să-l cauți prin alte locuri. Searching for the „search” field… Dar cel mai supărător e că nu tot conținutul a fost portat către versiunea pentru tabletă… Sunt filme pe care nu le-am găsit (sau nu încă). Sper că nu sunt singurul care dă feedback și că lucrurile se vor îndrepta. Până atunci, revin la cablurile mele, bombănind în continuare. Plus? Faptul că există o astfel de versiune! Și încă o constatare: echipa de „support” (n-aș zice sprijin, sună ca naiba) e destul de promptă, dar răspunsurile sunt pe jumătate de ajutor. Poate citesc prea în fugă mesajele, habar nu am. Sau...

Două recomandări

Două recomandări

Aug 5, 2012

Pentru astăzi am două recomandări: una turistică și una IT (iniţial era o aplicaţie, dar între timp am mai descoperit una. Aşa că recomand web-site-ul în întregime). Cea turistică e mai mult una de weekend. Acum… poți să stai și o săptămână acolo, nu cred ca relaxarea te plictisește. Ramada Resort Aquaworld Budapesta. Hotelul e ireproșabil, personalul de acolo nu știe ce să mai facă să te simți bine, ai tot ce îți trebuie la un click (glumesc, la un cuvânt) distanță. Deși ești chiar la ieșirea din oraș (pe marginea M0), ai impresia că ești complet izolat de aglomerația nebună a marilor orașe. Nu se aude nimic, nimic. Verde de jur-împrejur, dealurile pline de luminițe (cred că iarna e mult mai frumos acolo, mai ales dacă e zăpadă).   Piscine pentru toate înălțimile,  vârste şi gusturi (apă caldă, rece), hidromasaj, jacuzzi, valuri – totul la discreție! Tobogane de apă – de la o pantă accesibilă bebelușilor până la Kamikaze. Ai și un bazin cu valuri pentru surfing, deși eu n-am văzut pe nimeni în picioare pe placă. Te dai cu preşul, cu balonul, cu balon dublu, fără nimic (dacă te ţine). Cum nu e la mai mult de 3 ore, hai… trei ore jumătate de Timişoara şi e foarte uşor de ajuns (nu treci decât prin două oraşe: Sânicolau şi Mako şi ai autostradă trei sferturi din drum), destinaţia e perfectă pentru cei care stau prost cu timpul, dar vor să se bucure de apă şi soare. Sau, pur şi simplu, caută relaxarea. Aplicaţiile vin de la Actualtools. Prima e foarte utilă celor care folosesc două sau mai multe monitoare simultan – Multiple Monitors. Eu eram tot timpul deranjat de faptul că trebuia să lărgesc taskbar-ul Windows ca să pot să văd numele măcar parţial al ferestrelor deschise. Acum am bara pe ambele ecrane, putând să o configurez pe cea din ecranul secundar aşa cum vreau. Intre timp, tot de la Actualtools, am mai gasit si o aplicaţie pentru ecrane virtuale (Virtual Desktop) care e la fel de bună. Nu-i la fel de interesantă ca cea built-in din Ubuntu (nu are efectele vizuale), dar îţi eliberează nu doar taskbar-ul, ci şi ecranul. Dacă ar...

Din nou despre dublul standard (2)

Din nou despre dublul standard (2)

Apr 27, 2012

Nu țin minte prea bine dacă au fost moțiuni de cenzură atunci când FSN/FDSR/PDSR/PSD conducea țara. Știu doar că erau masive proteste în stradă. Mii, zeci de mii de oameni contestau în orașele mari, zile la rând. Societate civilă, oameni de cultură, jurnaliști aveau motive să se considere persecutați. Minerii se plimbau prin capitală ca prin mina lor. IMGB făcea ordine. Jandarmii făceau uz de gazele lacrimogene sau paralizante, trimițându-le direct în plămânii demonstranților, prin stern. Baronii locali făceau legea prin județe, progeniturile lor băteau polițisti, dădeau … la tot cartierul. Televiziune Română, singura care ajungea peste tot în țară, nu transmitea demonstrațiile pe motiv de ceață. Guvernul organiza alegerile ignorând complet toate organizațiile independente și observatorii. Fraudele, deși  masive, nu puteau fi demonstrate. Nevoia de schimbare era evidentă. Europa ne pusese la colț, după ce cu doar câteva luni înainte ne deschisese larg brațele. România pierdea teren, pierdea timp… Noi, toți, pierdeam. Dar o schimbare era văzută ca o încercare de destabilizare a țării. Așa zicea Ion Iliescu, zâmbind diabolic și folosind expresii care au ajuns celebre. Astăzi, Iliescu ar trebui să fie mândru de urmașii lui. Nu numai că scopul (deținerea puterii înaintea alegerilor locale) scuză mijloacele, dar au reușit să îi păcălească și pe cei din singurul partid cu nume din România să le fie colegi.  Acum nu-i vorba de destabilizare. Nu. Acum vin ei să salveze țara. Și dacă stau să mă gândesc… adevărul e că nici măcar nu o destabilizează. Viața merge mai departe. Iar „dublul standard” e politica pefectă pentru Frontul Salvării Naționale. Dar nu pot să îmi dau seama cine se mai se bucură pentru o așa victorie… Să-i ascultați pe cei de la Timpuri Noi. Aveau (pe atunci) toate motivele să fie furioși… Și dezamăgiți. „Azi serbăm iar victoria Și îndoiala se ascunde în gând Azi serbăm iar victoria Moralul e un struț cu capul in...

+1

+1

Apr 4, 2012

Nu mi-am găsit ceasul cu bluetooth pe care îl căutam anul trecut. În schimb, am găsit ceva mai interesant. Mult mai interesant. Îl văzusem cu vreo lună înainte să mi-l cumpăr. Dar într-o revistă, nu în realitate. Oricum, îmi alesesem deja un Skagen (adică alesesem doar marca, nu și ceasul). Doar că am stat cam rău cu timpul pe aeroport și nu am reușit să îmi caut… În schimb, mi-au căzut ochii pe asta: Phillipe Starck by Fossil. Auzisem vag de designer. Dar acum e unul dintre preferații mei. Și nu doar atunci când vorbim de ceasuri. Mergeți pe link, o să vă convingeți. Iar eu știu ce fel de ceasuri o să îmi cumpăr pe viitor. Pe cel apropiat, cel puțin… A, și încă ceva: l-am cumparat din avion, între Moscova și Munchen. Sursa foto:...

Viitorul e acum: Mitsubishi i-MiEV

Viitorul e acum: Mitsubishi i-MiEV

Feb 16, 2012

Nu sunt un cunoscător în ale autoturismelor. Sau nu sunt un specialist. Știu câți cai putere are mașina mea, capacitatea cilindrică, norma de poluare. Dar eu sunt un utilizator, n-am de ce să intru în detalii despre… cuplul maxim, să zicem. Nu sunt un împătimit al motoarelor, aia e clar. Paradoxal, pe „bucăți” le cunosc destul de bine,  Îmi place tehnologia integrată în mașinile noastre. Pare dincolo de realitate saltul de la mașinile anilor ’80-’90 până în prezent. Dacă un alt domeniu în afara IT-ului a mai progresat la fel de mult, atunci acela e cel automotive. Poate și pentru că autoturismele (autovehicule – la modul general, ca să vorbim și de commercial vehicles) prezentului au, sub capotă, adevărate mainframe-uri. Ca să nu vorbesc de gadgeturile integrate în cabină. Te poți muta fără probleme într-una din asta. (Șoferii de pe camioanele mari chiar o fac, cu zilele… când sunt plecați prin Europa, fiți siguri că nu dorm ei prin hoteluri…) Condusul e mult mai relaxant, mai sigur, mai confortabil. Sunt atâtea sisteme de siguranță activă și pasivă încât de un singur lucru mai ai nevoie acum: de un drum bun. La propriu! Azi am văzut mașina asta:  Mitsubishi i-MiEV.  Pe web, nu pe stradă. Cine e i-MiEV?  Sau ce e? ZERO-EMISSIONS Vehicle. Fiind complet electrică, e de la sine înțeles: CO2 nu are cum să elimine. Nivelul acestuia eliminat pentru obținerea energiei electrice e undeva la 30% din echivalentul emis de o mașina cu motor pe combustie internă. Viteza maximă: 130 km/h. Autonomia: 150 km. Ar fi cam două săptămâni normale de lucru în cazul meu. Mai adaug doar că nivelul zgomotului e undeva la 5dB și pentru mine e mașina perfectă! N-aș avea nevoie de altceva ca să ajung la birou. Partea proastă? Dincolo de faptul că n-ai unde să o alimentezi (nu toți stăm la casă și orașele noastre sunt cam zgîrcite cu prizele publice…), are un preț de-a dreptul halucinant: 36000 EUR!   [Show as slideshow]   Viitorul a sosit și la noi în țară. De ceva timp, chiar. Din păcate… e mult prea scump! Sursa foto:...

Pagina 1 din 3
1
2
3