Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Parțial, pe calea cea bună (2)

Parțial, pe calea cea bună (2)

Jan 31, 2012

Arieșeni, comparat cu Ischgl, nu există. Dar ești sărit bine dacă faci o astfel de comparație. La fel ți-aș spune dacă ai încercă să faci orice altă paralelă între turismul hibernal austriac/elvețian/francez/italian/whatever și cel autohton. De ce?  – Noi avem munți de maximum 2500 și ceva metri. Zăpada poate oricând să lipsească sub 1500. Vrei să faci o pârtie acolo, o faci pe riscul tău. Pe banii tăi, adică? Hmmm… eu nu prea cred.  – Sezonul ține mai mult la altitudini mai mari. În unele locuri, nici măcar nu se închide.  – Toți cei enumerați mai sus schiau de pe la începutul secolului. La noi…  – Infrastructura îi ajută.  – La fel fel și rețeaua prin care își fac reclama (TUI, Neckermann etc)  – Puterea de cumpărare a celor care merg la schi în țările respective e net superioară celei de aici. Asta înseamnă un rulaj al banilor mult mai mare. Dar, aș fi nedrept să nu observ că se fac eforturi. Și investiții. La nici 1500 metri s-a mai facut o pârtie. De fapt două, dar deservite de un singur telescaun. Au instalat nocturne pe toate cele patru pârtii de acolo. Au cumpărat mașinării (ratrack-uri) pentru cosmetizat suprafața schiabilă. Se amenajează piste pentru săniuțe. Și sunt planuri pentru mai mult. Extinderea domeniului schiabil la încă trei sau patru pârtii, instalații suplimentare de cablu. Cu ce se rămâne mult în urmă:  – Parcări  – Drumuri de acces către stațiuni/instalații/pârtii  – Interconectarea stațiunilor prin telecabine/telescaune  – Supradimensionarea spațiilor de cazare în detrimentul primelor două puncte de mai sus.  – Prezența unor refugii pe vârful muntelui unde să bei un ceai/cafea.  – Spații gen spa/piscine/locuri de distracție altfel decât cele în care să bei până cazi în cap. Probabil de aici și aspectul de continuă aglomerație, cozi interminabile peste tot. Ar trebui să existe un raport între locurile de cazare și capacitatea instalațiilor, altfel ești pur și simplu sufocat pe pârtie. Sau alegi să mergi la schi doar în timpul săptămânii, ca să eviți toate problemele. Am schiat într-o zi de vineri… Nu se compară cu haosul de...

Parțial, pe calea cea bună (1)

Parțial, pe calea cea bună (1)

Jan 29, 2012

Am mers pentru prima oară pe autostrada Timișoara-Arad. 32 kilometri, 18 minute. Pe cruise-control. Fară să ating vreodată frâna sau altă pedală din momentul în care am lăsat mașina pe pilotul automat. Aproape goală, curată, asfalt impecabil. Fără vitezomani (nu cred că au fost două mașini care să depășească viteza legală). Ieșire e încă în stadiul de șantier, nu sunt peste tot parapeți (nici pe mijloc și nici pe margini). Dar e bine. E sigură. Și mă simt bine să o știu acolo. Când o să fie gata până la Mako, Timișoara o să fie interconectată cu tot restul Europei. De la ieșire de pe aceasta până în oraș, 15 minute… Sursa foto: aici....

Surse pentru bugetul statului

Surse pentru bugetul statului

Jan 23, 2012

Nu mă bag în chestii legate de fiscalitate. Că-mi sare lumea în cap. Dar văd în fiecare zi o zonă din care s-ar putea scoate bani buni pentru buget. Știu că, în mod normal, instituțiile statului n-ar trebui să aibă și o activitate din care să scoată profit, dar nici să genereze cheltuieli fără sens nu ar trebui! Mai ales când pot aduce fonduri, dacă nu importante, măcar atât cât să acopere o parte din cheltuieli. Iată un exemplu din Timișoara: Baza Sportivă Ripensia (imaginea din stânga). Suprafața e mare, chiar foarte mare. Vă puteți da seama cât de mare e zona din imaginea din dreapta – punctul A. Acolo am prins cam un sfert din oraș, partea de nord-est. Dar dincolo de mărime, mai e un aspect de loc de neglijat. Chiar dacă nu e centrală, baza sportivă se află într-o zonă bună a orașului. Acces cu transportul în comun, drumuri pentru biciclete. Parcările lipsesc, dar s-ar putea rezolva foarte ușor și problema asta. Mulți doritori de sport ar prefera această locație oricărei alta situată la kilometri buni depărtare de oraș. Doar că… Doar că, deocamdată, baza e accesibilă doar celor care lucrează la Vama Timișoara. Asta înseamnă că, în afara terenurilor de tenis, pe acolo e cam pustiu. Și, din păcate, cresc bălării. Dar au paznici, au iluminat, au apă curentă. Adică au costuri. Costuri suportate din bugetul propriu. Care, până la urmă, tot din impozite și taxe e făcut. Poate nu permite legea, nu știu (rușine mie!). Dar dacă e așa, legea e stupidă! Un calcul simplu al rentabilității acestei baze n-ar fi o surpriză. O investiție mică ar crește enorm atractivitate bazei. Sunt în stare să fac un pariu cu oricine că, odată deschisă publicului (contra cost, normal), baza ar merge în profit. O investiție 100% a statului (nu ar fi o gaură în buget), dar toate încasările s-ar întoarce tot către același buget. Știu, e o situație locală. Dar cred că putem extrapola fără prea mari riscuri la nivelul României. Și vom găsi peste tot...

Another brick in the wall

Pink Floyd, The Wall. Și un cover mai recent făcut de Korn, cu interpretarea unică a lui Jonathan Davis. De când i-am ascultat prima dată, nu cred că și-au schimbat...

Răbdare. Și lemn…

Am primit un link: Grigore Tulean. De la un prieten. Nu se vrea un site care să te dea pe spate. Nu e un e-store făcut de cei mai tari designeri. E doar un omagiu adus simplității… Omul ăsta transformă lemnul ca și cum ar fi metal. Și mă face să mă uit cu alți ochi la toate kitsch-urile expuse pe tarabele de pe lângă obiectivele turistice din România. Nu sunt ”chinezării” făcute pe vapor, n-au iesit pe bandă, facute de roboți.. Nu sunt machete de gips turnate în forme.  Cineva a muncit la ele, s-a chinuit cu lemnul ăla, l-a șlefuit, l-a ținut în mâini… Cineva a pus suflet acolo. [Show as slideshow]  ...

T-10 and counting…

Exista cineva care sa nu stie ce-i cu ceasul asta? Daca da, un click aici  (sursa foto) va ajuta sa clarificati aceasta problema. Se afla pe insula Merritt, locul de unde americanii isi lansau navetele spatiale. Acum, asta e istorie. Obama a hotarat ca ii costa prea mult si incearca alte tehnologii (sper). In orice caz, acest ceas a fost urmarit cu emotie de miliarde de telespectatori de-a lungul anilor. De multe ori dezamagiti de amanarea lansarii, o data muti in fata unei catastrofe fara precedent in istoria zborurilor catre spatiul cosmic, lumea a urmarit fiecare plecare de pe Terra sperand la ceva. Eu, de exemplu, am sperat ca vom afla ca nu suntem singuri in univers. Inca mai sper sa aflu… Ei bine, acest ceas nu are niciun fel de legatura cu lansarea propriu-zisa. E un bun instrument de marketing si, in acelasi timp, un extraordinar counter al audientei la TV. Fara sa fiu adept al teoriei conspiratiei si sa vad chestii ascunse peste tot, acest ceas ajuta mai mult marile concerne media (televiziuni) si in niciun fel pe cei de la NASA. T-… este doar o fereastra de timp in care naveta poate fi lansata. Lansarea navetei se face atunci cand totul este pregatit in cel mai mic detaliu, fara nici un risc pentru cei dinauntru. De multe ori acesta se opreste pentru a permite echipelor tehnice sa remedieze orice eroare. Ultimele minute au o sincronizare cu lansarea, dar aceste doua evenimente (numararea timpului si lansarea) nu sunt in mod direct legate. Adevaratul ceas NASA este cel L-… Si daca nu ma credeti, check this...

Pagina 2 din 3
1
2
3