Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Să regândim turismul

Să regândim turismul

Dec 19, 2012

Ultimii doi ani au fost cu noroc pentru cei care au investit în turismul de iarnă. Dacă ai făcut un hotel în vârf de munte și lângă o pârtie, sigur l-ai avut plin-ochi… Dar e atât de greșit să faci asta… E atât de greșit să te apuci să tai pădurea, să remodelezi muntele, să tragi un drum până sus, să ridici un ditamai hotelul! Pentru că, din momentul în care ai făcut toate astea, șansele tale să mai ai zăpadă sau să-ți mai stea pe pârtie tind către zero. Nicăieri în lumea civilizată nu modifici microclimatul. Peste tot pe unde am fost, cazarea se face în vale. Acolo s-a construit totul. Urmează (aproape invariabil) un drum de câțiva kilometri până la baza muntelui și de acolo urci cu o telecabină de dimensiuni mari sau cu telegondola. Poate doar câteva restaurante și zone de relaxare. Și atât! Iar zona-propriu zisă de schi e complet libera! Nu vezi niciun hotel, nicio pensiune, niciun drum.  Și, mai ales, NU VEZI AUTOTURISME! În lipsa arborilor, mai devreme sau mai târziu, solul va pleca la vale, dus de apă. Mai devreme sau mai târziu, toate acele clădiri și toate mașinile vor încălzi prea tare zona și vom schia doar pe pârtii artificiale. Mai devreme sau mai târziu, toate acele investiții se vor întoarce împotriva celor care au băgat bani acolo (poate deja știu asta, de aia au și prețurile atât de mari). Totul se construiește între 1300 și 1500 de metri altitudine. Zona e extrem de sensibilă la schimbările de temperatură și, cu mici excepții (Semenic și Muntele Mic, munți care au norocul să fie poziționați în fața unor fronturi de aer foarte umede care vin dinspre Mediterană), vom asista la scene triste, cu petice de zăpadă de sub care se văd doar pietre… Nici vorbă de schiat. Și avem atât de puțini munți cu înălțimi mai mari și, în același timp, potriviți pentru a găzdui pârtii de schi. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că materialele de construcție nu ajung acolo cu elicopterul, ci cu mașinile de mare tonaj. Nicăieri nu înlocuiești fiecare brad tăiat cu o construcție sau cu o sută de metri de drum. Efectul e devastator pentru mediu, pentru climă, pentru sol. Nicăieri… cu excepția României....

Două recomandări

Două recomandări

Aug 5, 2012

Pentru astăzi am două recomandări: una turistică și una IT (iniţial era o aplicaţie, dar între timp am mai descoperit una. Aşa că recomand web-site-ul în întregime). Cea turistică e mai mult una de weekend. Acum… poți să stai și o săptămână acolo, nu cred ca relaxarea te plictisește. Ramada Resort Aquaworld Budapesta. Hotelul e ireproșabil, personalul de acolo nu știe ce să mai facă să te simți bine, ai tot ce îți trebuie la un click (glumesc, la un cuvânt) distanță. Deși ești chiar la ieșirea din oraș (pe marginea M0), ai impresia că ești complet izolat de aglomerația nebună a marilor orașe. Nu se aude nimic, nimic. Verde de jur-împrejur, dealurile pline de luminițe (cred că iarna e mult mai frumos acolo, mai ales dacă e zăpadă).   Piscine pentru toate înălțimile,  vârste şi gusturi (apă caldă, rece), hidromasaj, jacuzzi, valuri – totul la discreție! Tobogane de apă – de la o pantă accesibilă bebelușilor până la Kamikaze. Ai și un bazin cu valuri pentru surfing, deși eu n-am văzut pe nimeni în picioare pe placă. Te dai cu preşul, cu balonul, cu balon dublu, fără nimic (dacă te ţine). Cum nu e la mai mult de 3 ore, hai… trei ore jumătate de Timişoara şi e foarte uşor de ajuns (nu treci decât prin două oraşe: Sânicolau şi Mako şi ai autostradă trei sferturi din drum), destinaţia e perfectă pentru cei care stau prost cu timpul, dar vor să se bucure de apă şi soare. Sau, pur şi simplu, caută relaxarea. Aplicaţiile vin de la Actualtools. Prima e foarte utilă celor care folosesc două sau mai multe monitoare simultan – Multiple Monitors. Eu eram tot timpul deranjat de faptul că trebuia să lărgesc taskbar-ul Windows ca să pot să văd numele măcar parţial al ferestrelor deschise. Acum am bara pe ambele ecrane, putând să o configurez pe cea din ecranul secundar aşa cum vreau. Intre timp, tot de la Actualtools, am mai gasit si o aplicaţie pentru ecrane virtuale (Virtual Desktop) care e la fel de bună. Nu-i la fel de interesantă ca cea built-in din Ubuntu (nu are efectele vizuale), dar îţi eliberează nu doar taskbar-ul, ci şi ecranul. Dacă ar...

2012 versus 1984 (sau cum realitatea depășește ficțiunea)

Romanul SF al lui Orwell descria foarte bine module în care Ministerul Adevărului, subordonat Fratelui Mai Mare, modela trecutul după bunul plac al acestuia. Aveți o mostră mai jos. „Since about that time, war had been literally continuous, though strictly speaking it had not always been the same war. For several months during his childhood there had been confused street fighting in London itself, some of which he remembered vividly. But to trace out the history of the whole period, to say who was fighting whom at any given moment, would have been utterly impossible, since no written record, and no spoken word, ever made mention of any other alignment than the existing one. At this moment, for example, in 1984 (if it was 1984), Oceania was at war with Eurasia and in alliance with Eastasia. In no public or private utterance was it ever admitted that the three powers had at any time been grouped along different lines. Actually, as Winston well knew, it was only four years since Oceania had been at war with Eastasia and in alliance with Eurasia. But that was merely a piece of furtive knowledge, which he happened to possess because his memory was not satisfactorily under control. Officially the change of partners had never happened. Oceania was at war with Eurasia: therefore Oceania had always been at war with Eurasia. The enemy of the moment always represented absolute evil, and it followed that any past or future agreement with him was impossible.” – sursa citat. Joi, 5 Iulie 2012, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 41/2012 (extras): „Art. I. — Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 10. — Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum.”” Ieri, 9 Iulie 2012, Victor Ponta: „Orice decide Curtea vom respecta”. Astăzi, 10 Iulie 2012, Victor Ponta: „Respectăm toate deciziile Curţii Constituţionale”.   Decizia...

Moscova – final

Moscova – final

Jul 2, 2012

Nu vreau să fac din articolele despre Moscova un serial mai lung decât „Tânăr și neliniștit”, așa că acesta devine un epilog. N-am nici cea mai mică îndoială că, de data asta – Moscova, cuvintele nu ajută prea mult. Poate că vocabularul meu e prea sărac… o fi și asta. Moscova e orașul care contrastează cel mai puternic în Rusia. Atât de puternic încât, de multe ori ai impresia că ești în altă țară. Una mult mai dezvotată. Nu știu cum arăta capitala imperiului sovietic în vremurile în care steagul roșu flutura pe cladirile din Kremlin, dar am mari îndoieli că aducea cu ce poți să vezi acum. Oarecum, megalomania comunistă s-a transmis celor care azi dețin puterea economică în Moscova. Poate că nu ar trebui să mă mir. S-ar putea să vorbim de aceleași persoane sau de urmașii lor. Casele lor de la periferie arată ca niște mici castele Disney. Fără nicio exagerare. Limuzine negre, mari, cu geamuri la fel de negre, mașinile sport, acoperite sau nu,  off-road-uri cât un munte sfidează orice lege (bine, asta nu mai ține de mașină și bani, toată lumea conduce la fel, doar că o Lada veche de 20 de ani nu se poate face remarcată prin viteza amețitoare prin care circulă). Cladirile comuniste, concurente ale zgârie-norilor capitaliști, dar întinse și pe orizontală (Universitatea Lomonosov e un simbol al acestora) poartă, încă, semnele trecutului. Secera și ciocanul, steaua roșie, basoreliefuri reprezentând muncitorimea, țărănimea, dar și intelectualii de tip nou – ingineri, probabil – sunt acolo. Doar că înăuntru se fac bani, motorul economiei capitaliste… Sunt acum sedii ale multinaționalelor. Sau poate doar ale companiilor rusești (cu acționariat aproape întotdeauna de stat, chiar dacă nu majoritar) care se ocupă de exploatarea resurselor rusești. Cartierele de locuit ale Moscovei sunt zonele cu cea mai mare densitate de locuitori pe kilometru patrat. Astfel de zone eu n-am mai văzut nicăieri. Nu arată ca în București, sunt mai aerisite, dar sunt incredibil de înalte! Eu nu știu cum cineva poate să locuiască acolo. Mai sus de etajul douăzeci, achiziționarea unui apartament devine un izvor de senzații tari. Nu contează dacă sunt vechi sau noi, blocurile arată ca în Tower Blocks. Douăzeci, chiar treizeci...

Moscova (5) – Aproape de nori

Dacă ajungeţi în Moscova, eu zic că Ostankino Tower e un “must”! Bine, aşa zic eu… Care am o fixaţie cu chestiile înalte. Cam peste tot pe unde am ajuns, am căutat punctul cel mai înalt din oraş şi am urcat în el. Fără excepţie. Aşa că nu trebuie să luaţi de bun tot ce vă sfătuiesc. Dar în Ostankino TREBUIE să urcaţi! Dincolo de faptul că e cel mai înalt turn din Europa, are şi platforme pentru vizitatori la înălţimi ameţitoare (poţi să urci până aproape de 350 metri, înălţimea maximă pentru public – o platformă deschisă, adică fără geamuri, că ai nişte gratii acolo…). Doar că trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare înainte să puteţi admira oraşul de acolo, din nori. Aţi fost pe aeroport? Ei bine, securitatea e la fel de draconică. Dacă nu mai dură… Oarecum e explicabil, după două incendii în nici zece ani. Nici acum nu au terminat de refăcut restaurantul distrus atunci. Cum ziceam, două puncte de înregistrare (la unul dintre ele îţi trebuie paşaportul), un card unic de plastic pentru acces, un control scanner, unul făcut de un poliţist.  Acces doar cu ghidul, garduri, plafon de protecţie. Destul de ciudat, comparativ cu Main Tower din Frankfurt, să zicem. Şi mult mai scump. Dar merită fiecare copeică. [Show as...

Moscova (4) – Kremlin sau Polul Opulenţei

Vă las cu câteva fotografii pe care le-am făcut între zidurile Kremlinului. Locul arată absolut impecabil. Nu există (sau n-am văzut eu) nicio pată de mizerie pe pereţii bisericilor, nicio dală de granit sau marmură spartă, niciun geam crăpat. Nicio hârtie pe jos, nici măcar un muc de ţigară! Şi cred că vă puteţi da uşor seama de ce am ales acest titlu… [Show as slideshow]  ...

Pagina 1 din 7
1
2
3
»