Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Moscova (3) – Kremlin, cetatea de nepătruns

Moscova (3) – Kremlin, cetatea de nepătruns

Jun 3, 2012

De fapt, trebuia să mă aştept. Kremlin înseamnă citadelă, fortăreaţă…  Cu Muzeul de Istorie în dreapta şi Kremlinul în stânga luate ca şi repere, am crezut că o să mă descurc. De obicei, n-am probleme de orientare, mi-ajunge să orientez harta în planul realităţii (sa am aceleaşi direcţii) şi să memorez câteva detalii de pe ea şi îmi găsesc drumul. De data asta, n-am prea reuşit. Şi asta pentru că preşedintele proaspăt reales a dorit să vadă cum stă cu susţinerea celor din partid. Partid care conduce Rusia în prezent. Desfăşurarea de forţe a fost incredibilă. Doar că nu prea a fost vorba de uniforme e data asta. Au fost şi OMON, şi poliţie normala, dar cei mai mulţi erau cei îmbrăcaţi impecabil, la costum. Şi aşezaţi pe scaunele din faţă ale unor limuzine al căror preţ nu prea am cum să-l ghicesc. Extrem de discreţi, după geamuri fumurii şi ochelari de soare negrii, aşteptau relaxaţi să se termine congresul Rusiei Unite. Cred că am văzut mai mult de 100 de maşini, 90% fiind germane. Mercedes, Audi sau BMW. Cum strada n-avea trecere de pietoni şi Kremlinul se afla pe partea mea, am plecat încet printre maşini. Cu camera în mână, cu rucsacul în spate… cu o mică hartă atârnându-mi din buzunarul blugilor…, dar mai ales cu un pic de morcov, am început să fac slalom printre limuzinele oprite. Probabil că au ochiul format, că pe mine nu m-a băgat nici dracu în seama deşi era evident că n-aveam ce să caut acolo. Nici măcar poliţiştii nu m-au luat la întrebari. Ba mai mult, când mi-am dat seama că nu mai am cum să merg mai departe (adică aş fi putut, dar deja văzusem intrarea şi trebuia să trec strada să ajung la ea) şi m-am oprit să întreb un poliţist cum să trec strada, mi-a făcut loc printre gardurile alea şi mi-a arătat o altă intrare. În perimetrul de securitate. Jur că în momentul ăla, fără să ştiu limba şi doar cu oameni înarmaţi în jurul meu, chiar am avut emoţii. Mai ales că nu-s eu vreun blond să aduc a rus… Mai repede a vreun musulman. Noroc că n-aveam barbă! După ce...

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Jun 1, 2012

Am coborât în Piaţa Revoluţiei. Cea din 1917… Că alta nu cred că au. Din nou, acelaşi decor impunător. Staţia pare mai mică în momentul în care te dai jos din metrou, dar îşi arată adevărata dimensiune atunci când descoperi că deasupra peronului mai sunt încă trei magistrale unite prin tot felul de pasaje. Cum ziceam şi în prima postare despre Moscova, nu cred că am mai văzut vreodată ceva atât de bine gândit. E adevărat, sunt optzeci de ani de când au inaugurat prima magistrală… Fără să mă mai uit pe hartă, am ieşit la întâmplare, puţin probabil să o iau în direcţia opusă având în vedere fluxul de turişti care mergeau într-o singură sens: către Kremlin… Deşi Piaţa Roşie o ştiam de la televizor şi din poze, realitatea a ţinut să îmi prezinte altceva. Sau întâmplarea, nu ştiu exact cine. Întreaga piaţă, cu excepţia unei zone din faţa zidurilor Kremlinului era dedicată sportului. Controale de securitate (ca pe aeroport, dacă nu cumva chiar mai atente) la intrare, porţi făcute din detectoare de metale, poliţie (sau alt serviciu similar, dar al statului, judecând după însemnele afişate) în contrast cu evidenta distracţie de după garduri. Baschet, fotbal, ping-pong, badminton, lupte, scrimă, box… aproape Olimpiadă. Toţi în alb, toţi cu zâmbetul pe buze. Turişti colorând decorul. O maşină de formula 2 expusă acolo. Am trecut destul de repede prin zonă, nu înainte de a mă amuza de o poliţistă care n-a mai rezistat şi şi-a adus un coleg cu care să joace tenis de masă. Dacă nu stai să-i judeci după uniformele înfiorător de urâte şi dacă ai face abstracţie de zonă, n-ai avea probleme să îţi imaginezi că eşti în Paris, să zicem. Am ajuns la renumita Catedrală Sfântul Vasile. N-am intrat, fiind mult prea puţin interesat de opulenţa pe care ortodoxismul n-are nicio problemă să-o afişeze. Ca o paranteză, după ce am văzut în Rusia, sunt convins că de la ei ni se trage. Sau măcar e un păcat al bisericii ortodoxe şi n-are nicio legătură cu noi, cu românii. Mi-a fost destul să-i admir arhitectura. La nici o sută de metri de biserică, ca într-o piramidă ridicată faraonilor timpurilor noastre, Lenin asistă...

Moscova (1)

Moscova (1)

May 29, 2012

Nu am stat mult în Moscova. Puţin peste treizeci de ore. Cu excepţia orelor în care m-am odihnit la hotel sau am stat să mănânc, m-am plimbat întruna. Lumina naturală ţine mai mult acum, aşa că la zece seara poţi să citeşti liniştit ziarul pe stradă… Iar ieri au fost 29 grade Celsius. Am avut, aşadar, parte de o vreme excelentă. Nici nu ştiu cum să încep, aşa că o iau cronologic… Primele momente De la Kaluga la Moscova poţi să ajungi cu trenul, cu trenul rapid sau cu autocarul. Cum TGV-ul rusesc trece doar prin gara externă a oraşului iar cu autocarul riscam să pierd ore prin ambuteiaje, am ales prima variantă. Pentru două sute şi ceva de kilometri am platit vreo treizeci de lei (plus încă zece pentru taxiul până la gară – e foarte interesant taxiul la ruşi, tariful începe de la 100 de ruble pentru primii trei kilometri, indiferent dacă mergi 100 de metri sau 2,9 kilometri) pentru un tren cam ponosit la exterior, dar extrem de curat şi bine întreţinut la interior. Un fel de “personal” de la noi… 3 şi 20 de minute pe ceas, atât cât era trecut şi pe net. Ajuns în staţia Kievskaia, realizez că Bucureşti Nord ar câştiga fără drept de apel partida la curăţenie. Şi la ergonomie. Şi la orice vreţi voi. Doar la măsurile de securitate nu ar câştiga… Nu poţi ieşi din staţie dacă ai aruncat biletul… n-ai cum să treci de barieră. Obsesia pentru securitate e omniprezentă în Moscova. Sunt filtre peste filtre la fiecare intrare, indiferent dacă-i piaţă publică sau obiectiv turistic în spaţiu închis. Vis-a-vis de gară, un fel de mall contrastează puternic. Sticlă şi oţel. La fel de puternic şochează şi o altă clădire, vreo două sute de metri mai departe, cu o formă demnă de La Defence… Metroul respectă şi el trendul filtrelor. Dar mai e ceva legat de metroul moscovit. Nu am văzut nicăieri atât de multă risipă! Staţiile sunt absolut imense. Cred că metroul se întinde pe o suprafaţă mai mare decât un oraş cu 50.000 de locuitori de la noi. Si ma refer DOAR la suprafata folosita de staţii şi linii. Atât! Fără exagerare....

Coduri QR – o idee

Coduri QR – o idee

May 22, 2012

De codurile QR cred că aţi auzit toţi. Se folosesc în sute de moduri… nu se poate să nu fi văzut sau chiar scanat  unul. Astăzi, în timp ce mă uitam pe o revistă plină de astfel de coduri, mi-a venit o idee. Mă gândesc că folosiţi booking.com. Eu îl folosesc de foarte mult timp, fiind aproape singurul meu furnizor de hoteluri. Că o fac în scop personal sau business, mă duc şi caut pe paginile lor. Alegerea e destul de grea pentru că am o groază de criterii… Dar, în fine, nu asta e important aici. Important (sau util) ar fi altceva. Să pună un QR code pe pagina fiecărui hotel, cod care să conţină fie coordonatele geografice ale hotelului, fie adresa fizică a acestuia (ţară, oraş, stradă, număr) şi care să poată fi interpretate de orice aplicaţie de navigaţie (gen iGO, TomTomNavigator and so on…) şi să genereze automat traseul optim. Cum multe aplicaţii A-GPS folosesc aceeaşi hartă a GoogleMaps şi se conectează la internet, nu văd de ce ar fi atât de complicat. Probabil că cititorul de QR ar trebui integrat şi în aplicaţia de navigaţie, dar nu de aia au programatori? Da, poate e un nice-to-have, dar mie tare mi-ar plăcea doar să dau click pe un icon, să scanez şi să am deja traseul, fără să mă mai chinui să tastez şi pe smartphone. Sau...

Valencia

Sunt doar câteva fotografii… Urmează și textul. În curând. [Show as...

Poveste din China

Poveste din China

Apr 26, 2012

Un cunoscut de-al meu a mers în China. Să se plimbe pe acolo, nu cu treabă, așa că a avut timp berechet să bată străzile. Și mi-a povestit o întâmplare (oarecum) definitorie pentru China de astăzi. A cumpărat de prin târguri tot felul de nimicuri la niște prețuri ridicole. Prețuri pe care le-a redus la sfert față de cât cereau ăia pe acolo. Dar niciunul mai mare de 10 dolari americani. (Chiar zicea că dacă ai cumpărat un articol plătind un preț din două cifre, ai fost înșelat rău de tot.) Era plină piața. Ceasuri ale căror indicatoare cădeau sau se blocau, curele care crăpau după a doua deschidere, iPhone, Samsung, Nokia – fake-uri ordinare, camere foto – de la săpuniere la DSLR-uri – la fel de prost contrafăcute. Haine de firmă. Orice firmă! Și aici vroiam să ajung. Omul e unul cu bun-simț, adică nu și-ar lua un ceas Breitling (care costă în realitate 4000 EUR) cu 9 dolari… doar ca să epateze. Asta ca să dau un exemplu. Așa că a pus ochii pe niște tricouri tip polo. Tricouri care n-aveau niciun fel de emblemă pe ele. Arătau OK, erau simple, exact ce căuta. Ceva care să nu sară în ochi. Doar că tricourile „bulk” erau considerate materie primă. Iar taraba chinezului era un atelier de croitorie. Și atunci când a vrut să le cumpere, chinezul n-a vrut nici în ruptul capului să i le vândă așa, nebranduite. L-a pus să își aleagă dintre zecile de sigle (sau cum naiba se numesc chestiile alea aplicate pe haine). Toate „haute couture”! Prietenul ăsta al meu, nu și nu, că el vrea tricoul simplu, că nu-i trebuie niciun brand aplicat, chinezul o știa pe a lui, că el fără emblemă nu vinde… Și n-a vândut. În final, unul a plecat cu mâna goală, celălalt a rămas cu marfa nevândută… Și-a luat până la urmă un telefon. A funcționat doar atât cât l-a ținut bateria… Vreo zi. M-aș plimba un pic prin Dragonul Roșu. Ar fi ca o mică excursie prin China… Sursa foto: aici....

Pagina 2 din 7
1
2
3
»