Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Lebensraum

Lebensraum = habitat (lb. germană). Nu, n-are nicio legătură cu asta. Voiam doar să fie un termen mai dur… Mă uitam prin feeder și am dat (inițial) peste poza asta:  Sursă foto: aici. Apoi am citit și articolul. Preiau parțial textul din Tion, continuarea o găsiți pe site. „Proprietarii Abatorului de pe bulevardul Eroilor au început lucrările de igienizare acolo imediat după ce au fost amendați de Primăria Timișoara pentru nerespectarea legii privind protejarea monumentelor istorice și a autorizației de construire pe care o dețineau, la mijlocul lunii trecute, dar apoi s-au oprit, spun reprezentanţii municipalităţii. Viceprimarul Traian Stoia îl amenință pe omul de afaceri Ion Țiriac cu plângeri penale dacă nu va lua măsuri pentru a stopa degradarea monumentului. (…)” Pentru cei care nu sunt din Timișoara, clădirea e un fost abator, monument de arhitectură. E în aceeași stare de când mă știu. De când sunt în orașul ăsta. Și pe zi ce trece se degradează. Nu cred că-l mai prinde deceniul viitor, dacă nimeni nu intervine. Și acesta e un caz fericit. Vorbim despre o clădire frumoasă (atât cât a mai rămas din ea), dacă lăsăm în urmă destinația ei inițială. Vorbim despre un spațiu situat în „zona zero” a Timișoarei. Studenții sunt la două minute distanță. La propriu. Și sunt cu miile, dacă nu cu zecile de mii. Mai jos am făcut o captură din Google Maps, ca să identificați zona despre care vorbesc, dar am pus și harta (cu ocazia asta am învățat cum să pun o hartă embedded, că nu mai e atât de intuitiv ca înainte)… Google Maps O zonă mai bună nu există! Și cu toate astea, nu se întâmplă nimic acolo. Luați Google Maps și tastați Timișoara. Dacă vă plimbați deasupra orașului, o să găsiți zeci de astfel de zone care par părăsite. Și chiar așa sunt. Sau sunt depozite de materiale de construcții. Balastiere. În centrul orașului. Clădiri rămase ca muți martori ai industrializării haotice și fără noimă din timpul comunismului. Focare de infecție. Cămin pentru maidanezi. Pentru aurolaci și vagabonzi. Eldorado-ul fierului vechi. Sursă interminabilă de praf. Praf care, în cele din urmă, ajunge în casele noastre, pe hainele și mașinile noastre, peste tot....

Viitor

Viitor

Jan 29, 2013

Un timp am crezut că toate imaginile acelea care prezentau dezvoltarea în timp a Dubaiului erau simple editări digitale. Dar nu e așa. Orașul s-a ridicat (la propriu) din deșert în mai puțin de jumătate de secol. Petrolul din zonă i-a fost combustibil. Sper doar că și-au pus problema perioadei post-petrol. Pentru că, în caz contrar, am mari îndoieli că le vor ajunge banii (pentru iluminatul clădirilor, nu mai vorbesc de aer condiționat) mai mult de o săptămână… Dubai 2.0 from Richard Bentley on Vimeo. Sursa foto:...

Turnurile de apă din Timişoara

Despre ce ai putea sa vorbeşti la o zi de la lansarea oficială a noului model de telefon Apple? … Nu-mi vine acum numele lui. 🙂 Glumesc, şi eu abia aştept să-l vad, dar pe la noi, prin zona asta care cică-i fruntea, toate ajung mai încet. Poate s-o fi lansat şi la noi în Timişoara şi nu am aflat eu, cine ştie? Sunt unele lucruri, langă care ai trăit vreme de 15 ani, ai trecut (poate nu) zi de zi, dar până nu le-a imortalizat altcineva ca să ţi le arate, le-ai ignorat complet. În seara asta am fost la Bastion (un loc de care oraşul ăsta ar trebui să fie mândru) la invitaţia unui prieten care a expus acolo fotografii.  Am scris ieri despre asta. Iniţial, am crezut că e vorba de cu totul altceva, dar până la urmă a fost chiar interesant. Dovadă, articolul acesta. În Timişoara sunt doua turnuri de apă. Gemene. Ridicate în două cartiere vechi ale urbei, Fabric şi Iosefin, turnurile se apropie de centenar. Probabil că de vreo cincizeci de ani au fost uitate, la cum arată. Dar până acum. Cel puţin pe hârtie. Câtiva studenţi la Arhitectura s-au jucat şi joaca asta le-a ieşit bine. Am vazut câteva proiecte, schiţe şi desene care m-au facut sa visez.  Cum ar fi să avem şi noi câteva “city landmarks”? Cum ar fi să beau o cafea, chiar dacă nu chiar ca în Dusseldor sau în Berlin, la aproape  200 de metri, admirând oraşul de sub mine? Cum ar fi să le văd în fiecare noapte inundate de lumină. Cum ar fi să le aranjeze măcar puţin, să nu mai fie atât de triste? Văd că studenţii au reuşit să îşi imagineze… Nu sunt singurul care a scris despre asta. Şi mă bucur! Chiar dacă am găsit articolele doar în seara asta, când am căutat o poză pentru articol. Las mai jos cateva link-uri. Mă bucur ca am găsit şi în Adevărul câteva rânduri. Dacă aveţi timp, mergeţi şi pe la Bastion, să vedeţi ce au făcut studenţii. Poate că în viitorul nu prea îndepărtat vreun proiect de acolo va prinde viaţa. Mă gândesc că în fiecare oraş găsim astfel de obiective, uitate de timp şi de autorităţi. Dar sunt locuri care înseamnă ceva pentru istoria oraşului. Un caz similar a fost şi...

Pagina 1 din 1
1