Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Brooklynbridgepanorama

Brooklynbridgepanorama

Apr 25, 2012

Autor: christian...

Bioparc Valencia

Bioparc Valencia

Apr 22, 2012

Europa înghite, încet-încet, întregul areal sălbatic. Lupii dispar de pe continent sau fug către zone mai puţin populate, spre nord-est, către Rusia europeană. Animalele mai mari rămân prizoniere în rezervaţii. Iar prin păduri mai vezi doar mistreţi, vulpi şi arici. Şi păsări. Acesta e preţul pe care îl plătim supra-populării continentului. Oraşele nu mai pot creşte pe verticală, plecăm spre periferii. Pădurile lasă locul terenurilor arabile, trebuie să hrănim cumva cele trei sferturi de miliard de locuitori. Ne întindem ca într-un joc de strategie. Din păcate, se întâmplă în realitate. Şi atunci când vedem locuri ca acesta, ne pierdem cuvintele. Şi realizăm cât de frumoasă e viaţa când e atât de diversă. [Show as slideshow] Bioparcul din Valencia e un loc în care omul a construit un Pământ în miniatură. Animale din Africa (pentru moment, dar planurile de expansiune includ Asia şi zonele de la Tropice), aduse să trăiască (aproape) în mediul lor natural. Fără garduri (mai exact, sunt ascunse vederii), fără beton, fără grajduri. Doar natură. 100.000 mp de ecosistem, o mică Africa în inima unui oraş. Dacă ajungeţi vreodată în Valencia, e un loc pe care nu ar trebui să îl...

Şi astăzi…

Şi astăzi…

Apr 21, 2012

Natura nu stă degeaba. Ca şi timpul, de altfel… Totul se transformă sub ochii...

Nu toți suntem nemți

Nu toți suntem nemți

Apr 12, 2012

În trei ani de zile am ajuns cel puțin o dată pe an în măcar una dintre țările europene considerate „în pragul colapsului”: Grecia, Italia sau Spania. În plin sejur și nu numai. Și de fiecare dată m-am simțit extraordinar. Nu am mai văzut nicăieri oameni atât de relaxați. Și nici atât de zâmbitori (la acest capitol, poate rușii să mai poată concura; nu înțeleg ei de foarte multe ori ce le spui, dar zâmbesc). Dacă vrei să mănânci repede, mergi la fast-food. Altfel, masa devine un ritual. Nimeni nu se grăbește. Iar dacă ești turist, ar trebui să ai drept motto latinescul „Festina lente!”. Străzile lor sunt curate. Nu tot timpul, că-i greu să le păstrezi așa după ce mii de turiști uită de obiceiurile lor din țările de baștină. Dar cel puțin dimineața sunt impecabile. Mijloacele de transport în comun, la fel de curate, vin și pleacă la timp. Parcurile, îngrijite și aranjate. Plaja, în același ton. Se construiește, se repară, se recondiționează clădirile vechi. Ajungi să te întrebi unde naiba se ascunde criza? Sunt țări în care vin turiști din toată Europa. În special din țările care acum caută soluții pentru salvarea lor din criză prin impunerea unor soluții care poate ar merge. Dar nu pentru țările pe care Mediterana le scaldă. Am mai scris cu ceva timp în urmă că n-ai cum să-i scoți din ale lor pe riverani… Pur și simplu, n-ai cum! Și nici nu vreau! Lăsați Grecia, Italia și Spania așa cum sunt! Nu vreau să merg acolo și să dau de localnici care stau într-una cu ochii pe ceas, să trăiesc după reguli stricte și să mă simt ca în delegație! Decât să căutăm soluții, mai bine le mai dăm o speranță (sau un viitor) și ne facem în continuare concediile acolo. Și nu doar noi, românii… Ne-am bucurat vreme de jumătate de secol de soarele lor, de marea lor, de nisipul lor, de mâncarea lor. De spiritul lor. De ce ne-am dori să se schimbe...

Fenomene extreme

Televiziunile de la noi se grăbesc să declare “extrem” aproape orice fenomen meteorologic care e puțin mai diferit. Stau și mă întreb cum ar fi sunat știrile de la noi dacă un astfel de tornadă s-ar fi întâmplat în România… O tornadă de foc. Fenomenul acesta e cu adevărat o raritate! Sunt prea mulți factori concurenți și e destul de greu să îi găsești pe toți într-un loc. Natura nu încetează să ne uimească. Sau (poate) să ne avertizeze…...

11541

11541

Apr 7, 2012

   11541 scaune roșii… câte unul pentru fiecare locuitor ucis în timpul asediului asupra orașului Sarajevo. Un loc gol în oraș, un loc gol în casă, un loc gol în inimile celor din jur. Au trecut douăzeci de ani de atunci. Douăzeci de ani de la cel mai sângeros conflict la care Europa a fost nevoită să asiste după Cel de-al Doilea Război Mondial. La câteva sute de kilometri de noi mureau oameni într-un război stupid, se umpleau gropi comune, se ridicau iar lagăre de exterminare, garduri de sârmă ghimpată despărțeau din nou familii. Iar apartenența la o etnie sau alta a redevenit un criteriu arhisuficient pentru a justifica o crimă. Și întreaga Europă a stat și s-a uitat de la o distanță sigură cum timp de trei ani sângele a curs mai mult prin canalizarea orașului decât prin venele oamenilor…   Bosnia-Herzegovina e încă divizată. Nimeni nu uită. Nu iartă. Nici nu are cum…  Sursa foto:...

Pagina 20 din 38
«
10
19
20
21
30
»