Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Din nou despre dublul standard (2)

Din nou despre dublul standard (2)

Apr 27, 2012

Nu țin minte prea bine dacă au fost moțiuni de cenzură atunci când FSN/FDSR/PDSR/PSD conducea țara. Știu doar că erau masive proteste în stradă. Mii, zeci de mii de oameni contestau în orașele mari, zile la rând. Societate civilă, oameni de cultură, jurnaliști aveau motive să se considere persecutați. Minerii se plimbau prin capitală ca prin mina lor. IMGB făcea ordine. Jandarmii făceau uz de gazele lacrimogene sau paralizante, trimițându-le direct în plămânii demonstranților, prin stern. Baronii locali făceau legea prin județe, progeniturile lor băteau polițisti, dădeau … la tot cartierul. Televiziune Română, singura care ajungea peste tot în țară, nu transmitea demonstrațiile pe motiv de ceață. Guvernul organiza alegerile ignorând complet toate organizațiile independente și observatorii. Fraudele, deși  masive, nu puteau fi demonstrate. Nevoia de schimbare era evidentă. Europa ne pusese la colț, după ce cu doar câteva luni înainte ne deschisese larg brațele. România pierdea teren, pierdea timp… Noi, toți, pierdeam. Dar o schimbare era văzută ca o încercare de destabilizare a țării. Așa zicea Ion Iliescu, zâmbind diabolic și folosind expresii care au ajuns celebre. Astăzi, Iliescu ar trebui să fie mândru de urmașii lui. Nu numai că scopul (deținerea puterii înaintea alegerilor locale) scuză mijloacele, dar au reușit să îi păcălească și pe cei din singurul partid cu nume din România să le fie colegi.  Acum nu-i vorba de destabilizare. Nu. Acum vin ei să salveze țara. Și dacă stau să mă gândesc… adevărul e că nici măcar nu o destabilizează. Viața merge mai departe. Iar „dublul standard” e politica pefectă pentru Frontul Salvării Naționale. Dar nu pot să îmi dau seama cine se mai se bucură pentru o așa victorie… Să-i ascultați pe cei de la Timpuri Noi. Aveau (pe atunci) toate motivele să fie furioși… Și dezamăgiți. „Azi serbăm iar victoria Și îndoiala se ascunde în gând Azi serbăm iar victoria Moralul e un struț cu capul in...

Brooklynbridgepanorama

Brooklynbridgepanorama

Apr 25, 2012

Autor: christian...

Bioparc Valencia

Bioparc Valencia

Apr 22, 2012

Europa înghite, încet-încet, întregul areal sălbatic. Lupii dispar de pe continent sau fug către zone mai puţin populate, spre nord-est, către Rusia europeană. Animalele mai mari rămân prizoniere în rezervaţii. Iar prin păduri mai vezi doar mistreţi, vulpi şi arici. Şi păsări. Acesta e preţul pe care îl plătim supra-populării continentului. Oraşele nu mai pot creşte pe verticală, plecăm spre periferii. Pădurile lasă locul terenurilor arabile, trebuie să hrănim cumva cele trei sferturi de miliard de locuitori. Ne întindem ca într-un joc de strategie. Din păcate, se întâmplă în realitate. Şi atunci când vedem locuri ca acesta, ne pierdem cuvintele. Şi realizăm cât de frumoasă e viaţa când e atât de diversă. [Show as slideshow] Bioparcul din Valencia e un loc în care omul a construit un Pământ în miniatură. Animale din Africa (pentru moment, dar planurile de expansiune includ Asia şi zonele de la Tropice), aduse să trăiască (aproape) în mediul lor natural. Fără garduri (mai exact, sunt ascunse vederii), fără beton, fără grajduri. Doar natură. 100.000 mp de ecosistem, o mică Africa în inima unui oraş. Dacă ajungeţi vreodată în Valencia, e un loc pe care nu ar trebui să îl...

Şi astăzi…

Şi astăzi…

Apr 21, 2012

Natura nu stă degeaba. Ca şi timpul, de altfel… Totul se transformă sub ochii...

Nu toți suntem nemți

Nu toți suntem nemți

Apr 12, 2012

În trei ani de zile am ajuns cel puțin o dată pe an în măcar una dintre țările europene considerate „în pragul colapsului”: Grecia, Italia sau Spania. În plin sejur și nu numai. Și de fiecare dată m-am simțit extraordinar. Nu am mai văzut nicăieri oameni atât de relaxați. Și nici atât de zâmbitori (la acest capitol, poate rușii să mai poată concura; nu înțeleg ei de foarte multe ori ce le spui, dar zâmbesc). Dacă vrei să mănânci repede, mergi la fast-food. Altfel, masa devine un ritual. Nimeni nu se grăbește. Iar dacă ești turist, ar trebui să ai drept motto latinescul „Festina lente!”. Străzile lor sunt curate. Nu tot timpul, că-i greu să le păstrezi așa după ce mii de turiști uită de obiceiurile lor din țările de baștină. Dar cel puțin dimineața sunt impecabile. Mijloacele de transport în comun, la fel de curate, vin și pleacă la timp. Parcurile, îngrijite și aranjate. Plaja, în același ton. Se construiește, se repară, se recondiționează clădirile vechi. Ajungi să te întrebi unde naiba se ascunde criza? Sunt țări în care vin turiști din toată Europa. În special din țările care acum caută soluții pentru salvarea lor din criză prin impunerea unor soluții care poate ar merge. Dar nu pentru țările pe care Mediterana le scaldă. Am mai scris cu ceva timp în urmă că n-ai cum să-i scoți din ale lor pe riverani… Pur și simplu, n-ai cum! Și nici nu vreau! Lăsați Grecia, Italia și Spania așa cum sunt! Nu vreau să merg acolo și să dau de localnici care stau într-una cu ochii pe ceas, să trăiesc după reguli stricte și să mă simt ca în delegație! Decât să căutăm soluții, mai bine le mai dăm o speranță (sau un viitor) și ne facem în continuare concediile acolo. Și nu doar noi, românii… Ne-am bucurat vreme de jumătate de secol de soarele lor, de marea lor, de nisipul lor, de mâncarea lor. De spiritul lor. De ce ne-am dori să se schimbe...

Fenomene extreme

Televiziunile de la noi se grăbesc să declare “extrem” aproape orice fenomen meteorologic care e puțin mai diferit. Stau și mă întreb cum ar fi sunat știrile de la noi dacă un astfel de tornadă s-ar fi întâmplat în România… O tornadă de foc. Fenomenul acesta e cu adevărat o raritate! Sunt prea mulți factori concurenți și e destul de greu să îi găsești pe toți într-un loc. Natura nu încetează să ne uimească. Sau (poate) să ne avertizeze…...

Pagina 20 din 38
«
10
19
20
21
30
»