Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Gică de la Sculărie

Gică de la Sculărie

Oct 21, 2015

Dacă vorbim de salarii, există o tendință (aș risca să generalizez, dar cred că, de unde privesc eu, am de ce s-o fac) de auto-supraapreciere. Sau, cel puțin, nu am întâlnit până acum oameni care să zică: „am impresia că sunt prea bine plătit”. Mă gândesc că nu-l oprește nimic pe cel care a construit autostrada cu probleme din Transilvania să-și ceară banii pe lucrarea lui, chiar dacă-i făcută de mântuială. Și ceva (comparația cu media europeană din același domeniu) îmi spune că i-a luat cu mult peste valoarea reală a muncii depuse. Bine, nu pălmașul de rând, poate nici vreun șef de șantier, ci undeva mai sus au ajuns banii ăia. Dar exemplu e bun: a cerut și a primit. Probabil că nici cei care au pus bordurile prin București nu au avut rețineri în a cere mult mai mulți bani decât contraprestația lor. Și nici cei care au vândut CFR-ului perne la preț de laptopuri Apple. Și nici cei care au instalat aplicații software companiilor de stat. Aplicații care fac pe jumătate din ce au promis. Sau de care nimeni nu avea nevoie. Și probabil nici cei care au vândut spitalelor consumabile la un preț de opere de artă. Nici cei care au vândut calculatoare recondiționate școlilor, liceelor sau facultăților, dar la preț de Logan. Și cred că aș putea veni cu zeci de exemple aici. Dar mă opresc. Ce au în comun toate de mai sus? Că partea oneroasă a relațiilor are drept sursă bugetul de stat. Stat al cărui CEO (chief executive officer) nu poate fi atât de ușor identificat. Sau dacă e – șeful Guvernului, adică – nu prea îl interesează, indiferent cine ar fi el. Statul nu e nici SRL, nici SA. Nu are un proprietar… Și de aici o grămadă de probleme. Pentru că nu dai de la tine. Lucrurile se schimbă diametral când ajungi în mediul privat. Când scopul primordial al businessului e să faci profit (să-l optimizezi, nu să-l maximizezi – un aspect deloc înțeles în România, deși se învață și la liceu, nu ai nevoie să faci vreo facultate pentru asta), nu aruncă nimeni cu de trei ori banii pentru un job pe care cineva –...

Cușer, monșer!

Prolog: Departe de mine orice gând antisemit. Sau antireligios. Sau anti-orice! CÚȘER adj. invar. (Despre mâncăruri și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, excelent. – Cf. ebr.kâscher „curat, ritual”. (Conform DEX online) Am văzut o știre în dimineața asta despre un grup de evrei, deținuți în sistemul penitenciar din România (nu știu sigur dacă erau chiar israelieni sau doar cetățeni români) care m-a făcut să zâmbesc à la Harap Alb… Adică nu prea era râsul meu.  Respectivii dădeau în judecată Statul Român (prin Direcția Penitenciarelor, parte a Ministerului Justiției sau Afacerilor Interne, cred) pentru că nu li se asigura hrană cușer în pușcărie, în concordanță cu credința lor. Deci stai, cum vine asta? Ție ți se rupe de legea statului nostru (stat laic, până una-alta, da?) – că doar nu ești în închisoare pentru motive politice sau religioase, dar ai pretenția ca tu, cu drepturi civile suspendate ca urmare a faptelor tale, să primești un tratament în concordanță cu religia ta. Religie care nu se referă DOAR la ce bagi în gură, cumva am eu impresia că și faptele comise nu sunt chiar „cușer”… Nu știu care sunt șansele de reușită, dar cred că sunt, statul cam pierde pe bandă rulantă orice proces. Și dacă e așa, cum ar fi ca toți cetățenii, pe baza precedentului deja existent, să dea statul în judecată? Nu pentru hrană cușer, ci pentru hrană decentă. Elevii, studenții, bolnavii, bătrânii din azil… Sau din toate locurile în care statul ar trebui să asigure o masă cât de cât comestibilă celor care, nu ca în cazul deținuților care au săvârșit fapte împotriva statului român, nu doar că nu sunt certați cu legea, ba chiar poate sunt printre cei care încearcă să o impună… Sau printre cei care, într-un fel sau altul, lucrează pentru acest stat. Nu sunt de principiul că statul trebuie să facă tot, dar acolo unde e datoria lui să facă, ar fi bine să nu facă în bătaie de joc… Fie el, acel loc, o pușcărie sau o...

O tristă poveste a viitorului venit prea devreme

O tristă poveste a viitorului venit prea devreme

Jun 6, 2015

Ante scriptum (sau despre cum mă pot contrazice în câteva zile): „Viitor există și pentru hidrogen, nimeni nu-i nebun să investească într-o tehnologie care n-are nicio șansă să fie și profitabilă pentru producător, nu doar prietenoasă cu mediul.” Adevăratul vis erotic al omului (al bărbatului, cel puțin) e zborul. Așa zice Freud… Și, de mai bine de două secole, omenirea încearcă să se ridice. Cât mai sus, cât mai repede. Am ajuns și pe Lună, dar ne-am oprit, n-am mers mai departe. Zboruri cu echipaj uman la bord. O vorbă spune că nu există un mediu mai prolific progresului tehnic decât războiul. Că e un război real sau unul rece, contează mai puțin. Dacă ne uităm cât de mult a progresat aviația mondială din ’40 și până în prezent, avem și confirmarea. Soluții care s-au născut pentru a atinge sau menține supremația în aer sunt în uz astăzi, indiferent că ne referim la aviația militară sau la aviația civilă. Mă voi opri acum la unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte ale aviației civile. Născut din aceeași interminabilă competiție dintre două părți: Est și Vest. Tupolev 144. Sau, simplu TU – 144. Zeci de ani de cercetări, miliarde de ruble cheltuite, vieți pierdute… pentru o minune care a zburat doar de  câteva ori cu pasageri la bord, așa cum fusese gândit. Deși l-au ridicat în aer înaintea Occidentului și au atins Mach 1 primii, nu au reușit să demonstreze mai mult. Cincizeci și cinci de zboruri cu pasageri la bord. Atât. Șapte luni… Mai bine de o decadă de cercetări pentru șapte luni de zboruri comerciale cu pasageri. Au mai fost și zboruri fără pasageri, dar acelea nu prea contează. Sau poate contează, dar transportul de marfă, fie el și aerian, nu uimește pe nimeni. În total, puțin peste o sută de zboruri. Un simplu calcul ne demonstrează ca au fost foarte puțini norocoșii care au zburat cu această minune (până la urmă a fost o minune. cu toate defectele ei)… 140 de pasageri era capacitatea maximă a aeronavelor.   Mai multe fotografii aici: airliners.net și tu144sst.com. (Sursa: Wikipedia) Concorde  e răspunsul lumii libere. Dar tot cu banii statului. Statelor, de fapt, că vorbim de două: Franța și Marea...

Uite heliportul, nu e heliportul. Sau cum să faci o știre din nimic.

Uite heliportul, nu e heliportul. Sau cum să faci o știre din nimic.

May 22, 2015

Mi-a ajuns cât de des am văzut știrea aia cu elicopterul care nu a avut unde să aterizeze la Târgu Jiu, că era insulița ocupată cu tarabe și terase și mai știu eu ce, sărbătorindu-se zilele orașului. A circulat și la TV, și în online… Peste tot. Și, dacă nu ești din orașul respectiv, îți poate crește tensiunea: „Cum, dom`le, ăia se distrează și nu le pasă că nu poate ateriza elicopterul acolo”? Doar că lucrurile nu stau chiar așa. Adică da, elicopterul ăla nu a putut ateriza pe heliport. Dar insula nu a fost ocupată ad-hoc, se știa că se vor organiza activități acolo. De ce nu a anunțat nimeni că, temporar, heliportul e indisponibil? Și că orice intervenție va avea loc pe și de pe Stadionul Municipal? De ce nu au fost anunțați cei de la SMURD? Problema a fost una de comunicare. 100%. Dacă Primăria s-ar fi gândit să anunțe serviciile de intervenții de urgență, știrea aceasta n-ar fi existat. Eu nu-mi aduc aminte să fi văzut unde exact e heliportul, deși nu-s două luni de când am fost prin orașul natal, vedeta ultimelor zile de știri interne (alături de știrea cu heliportul, mai era una cu perdeaua de apă și una cu procesiune religioasă de acum două zile). Și am fost pe insulă. Poate e dincolo de baza aia de agrement, în partea de nord, că pe acolo nu am ajuns. Și nici de pe Google Maps nu îmi dau seama unde-i. E un pătrat mare, alb, nemarcat, poate ăla e. Harta Dacă nu e acolo, și e în zona fântânilor arteziene, poate îmi explică și mie cineva ce au avut autoritățile în cap să-l amplaseze atât de prost… Căi de acces? Da, ocolind la greu, că doar nu treci cu salvarea peste podul care deja a trecut de suta de ani (și care nu mai e destinat traficului auto). Nu ai cum să urci salvarea pe el, începe și se termină cu trepte. Și dacă ar fi accesibil, tot ar exista pericolul real ca podul să nu mai reziste unei mașini, în prezent fiind doar reabilitat pentru traficul pietonal. De când mă știu, elicopterele au aterizat întotdeauna pe Stadionul Municipal. Accesul...

O listă

O listă

Apr 20, 2015

Am ajuns în trei locuri în care umanitatea a încetat să existe vreme de câțiva ani, prea mulți, în prima jumătate a secolului trecut. Două dintre ele sunt acum muzee, al treilea e doar un monument ridicat ca să nu ne lase să uităm că acolo istoria s-a dorit a fi ștearsă. Dachau, Auschwitz și Płaszów (Cracovia). În fiecare loc am căutat mărturii despre evrei (sau deținuți, nu neapărat evrei) aduși din România. În Dachau există mențiuni despre un singur om provenind din România, dar numărul celor aduși din România și exterminați în Auschwitz și Płaszów este foarte mare. Se estimează că populația evreiască din actualul teritoriu al României a fost înjumătățită între 1939 și 1944. Majoritatea provenea din zona Ardealului cedată Ungariei. Și o la fel de mare majoritate a sfârșit în lagăre din Polonia. Dacă la Płaszów nu ai prea multe detalii despre proveniența victimelor, neexistând un loc pe care să-l mai vizitezi – în ianuarie 1945, totul a fost distrus și tone de pământ au acoperit locul și acum e doar un parc (sau nici măcar atât, e un loc de reculegere), la Auschwitz, în schimb, găsești o placă comemorativă și în limba română. Despre locurile acestea am mai scris: Dachau, Auschwitz și Płaszów. Și am mai scris și despre culpa românilor în subiectul Holocaust. Dar ar mai fi și altceva de scris. De scris despre românii care au ales să nu participe la această crimă. Mai mult, nu au ales doar să nu se implice, au ales să își riște libertatea sau chiar viața, salvând viața unui evreu. Români care au primit distincția „The Righteous Among The Nations” (parcă nu l-aș traduce). Nu sunt mulți, sunt doar șaizeci. Ei sunt cei care au supraviețuit. Ei sunt doar cei despre care s-a aflat. Ei sunt cei care au primit un copac la Yad Vashem. Cine salvează o viață salvează o lume întreagă. (כל המקיים נפש אחת מציל עולם מלא). romania...

Ruta ocolitoare

Ruta ocolitoare

Apr 18, 2015

Zice sibianul de Groparu că Valea Oltului ar fi incompatibilă cu statutul de bază pentru autostradă pe motiv de grâu. Mă rog, de rezervă strategică. Ideea asta o au și rușii (na, că nu m-am abținut, iar am scris despre ei), argumentând lipsa autostrăzilor sau a autostrăzilor de calitate pe teritoriul Rusiei Vezi Doamne, inamicul vine călare pe tanc în Rusia, taman pe autostradă. Argumentul era valabil în trecut, acum tre` să ai o doză prea mare de nebunie să mai crezi că un război masiv se mai poartă cu praf de pușcă și tunuri. Dacă stăpânești informația (și mijloacele ei de propagare), ai câștigat războiul. În fine, am luat-o pe arătură… Să revin la subiect. Păi dacă pe Valea Oltului nu se poate, de ce nu o fac pe Valea Jiului? Că oricum e totul praf (și la propriu!) pe acolo, de când s-a săpat în munte. Și apa săracului Jiu e și ea mizerabilă, nu văd cum ar mai afecta-o. Pădurile sunt deja tăiate cu sălbăticie (ironic, nu), piatra e adusă de romani acolo, deci e de bună calitate, un drum județean care pare să nu mai fi fost întreținut de prin aceleași timpuri face și el cu greu față traficului… Și poate n-ar fi rău să treacă pe acolo. De ce să mai ajungă la Râmnic? Pitești – Craiova (ai rezolvat și Renault-ul și Ford-ul) e oricum în plan, am văzut (bine, în plan sunt multe, dar se pare că doar acolo). De la Craiova mergi spre sud, să dai și bulgarilor mașini, dar mergi și spre nord. Că nu doar Târgu-Jiu e vai de capul lui, mai sunt și orașele miniere din Hunedoara… Ar fi mană cerească pentru zonele ălea să aibă așa ceva, cu o infrastructură cât de cât modernă, poate scapă de piatra asta de moară numită minerit. Am mai zis asta, fiind zone profund monoindustriale, vor deveni zone suprapopulate cu șomeri atunci când se termină cărbunele. Și ieși cu ea la Deva, care are deja o bucățică de drum din ăla magic și e deja (aproape) conectată la Europa. Sibiu e dezvoltat bine-merci, nu mai are ce face cu încă o autostradă, și nici nu cred că...

Pagina 3 din 38
«
2
3
4
10
20
»