Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Va mai amintiti cine sunt?

Adrian Iosif Cocoana, Andrei Placinta, Costi Raducanoiu. Si or mai fi si altii, nu la fel de faimosi. Tot sistemul educational poarta vina pentru comportamentul...

La scoala

Unde v-aţi da prima oară cu bicicleta roşie? ne intreaba Arhi in a doua sarcina la care m-am decis sa scriu pentru o bicicleta rosie de la Coca-Cola.  Cum stiu cat de mult mi-am dorit pe cand eram copil o bicicleta, incerc sa o fac punandu-ma in locul unuia din scoala generala. In ce clasa e? Ei, asta n-are importanta! Ramane cum am zis: daca o castig, o fac cadou! “Pe strada mea nu trece niciun autobuz si nici vreo statie de altceva nu-i. Prima statie e pe Strada Principala. Ca sa ajung la intersectia cu strada aia trebuie sa merg pe jos cam un kilometru. Nu ca mi-ar fi greu, am mers mult pe jos, dar cateodata sunt asa de multe noroaie si n-am pe unde sa le ocolesc. Iar daca ploua, apa imi trece de glezne. Am mai incercat sa merg pe bordura dar nici acolo nu reusit sa ajung fara sa ma ud. Dupa ce iau autobuzul (care de obicei e arhiplin la ora aia) merg vreo doua statii si trebuie sa il schimb iarasi. Cu autobuzul asta de-al doilea, inca o statie. Sunt norocos, scoala mea e chiar vis-a-vis de ultima oprire. Si cand ma intorc, am acelasi traseu. Nu ma plang, alti copii merg pe jos si mai mult. Eu macar o fac prin oras, nu prin pustiu. Dar mi-ar placea sa ajung mai repede la scoala. Am gasit si o scurtatura. Nu am cum sa fac mai mult de o jumatate de ora pe drum. Asta, daca as avea o bicicleta. Si nu trebuie sa merg pe strazi prea circulate. Unele dintre ele au trotuarele destul de late incat sa merg pe acolo fara sa incurc trecatorii, chiar daca nu au inca desenate pistele pentru biciclisti.  Fata de aproape o ora la dus si una la intors cat fac acum. Pe acolo m-as da prima data! Pe drumul pana la scoala, chiar daca sunt in vacanta. L-am batut deja de atatea ori ca-l stiu cu ochii inchisi. Stiu fiecare intersectie, stiu pe unde trebuie sa trec strada, stiu unde pot sa imi umflu rotile cand mai pierd aer. Doar bicicleta imi mai lipseste! Si dupa aia… toata ziua...

Absurdistan

Avem o scoala in  satul Teaca – judetul Bistrita-Nasaud. In ea invata astazi in jur de opt sute de elevi. Si lucrurile par sa fie si mai bune: scoala respectiva a fost dotata cu tehnica de calcul (material educational) de ultima generatie. 25 de calculatoare. Un calcul simplist (1500-2000 lei per unitate X 25 = 37500-50000 lei) ne arata ca nu-i chiar de ‘ici, de ‘colo investitia asta. Dar are sens, astazi sa stii sa lucrezi cu un calculator reprezinta o a doua alfabetizare. Toate bune si frumoase, pana acum. Dar stai! Ca parte cea mai interesanta de abia acum incepe. Scoala nu are curent electric! Statul roman (indiferent ca-i reprezentat de Guvern sau autoritati locale) n-a mai dat si banii pentru racordare la retea. Sau i-a dat, dar nu pe toti. Acum, calculatoarele stau intr-un depozit. Sunt proape noi. Nu conteaza ca sunt toate sansele ca ele sa nu mai porneasca atunci cand electricitatea isi va gasi calea catre scoala aia pentru ca praful, umiditatea, frigul nu stau degeaba. Nu mai vorbesc de uzura morala. Exista un bransament improvizat dar nu vreau sa ma gandesc ce inseamna asta. Si, din tot sufletul, i-as sfatui pe oamenii aia sa renunte la el. E mai bine sa ai o scoala, chiar si asa, fara curent decat sa iti tii orele pe camp. Teaca e un sat din Absurdistan. Continentul Europa. Anul 2011. Si nu doar atat. Absurdistan face parte din UE, o entitate cu pretentii. Din nu stiu ce motive (obisnuinta, cred, dar s-ar putea sa fie si alte motive) oamenii ce traiesc pe aceste meleaguri inca ii mai spun pe vechiul nume: Romania. Am citit aici un articol pe tema asta. Nu e un caz unic; cred ca multe altele raman anonime. Graba cu care acele calculatoare s-au achizitionat (mi-e imposibil sa cred ca nu se stia de lipsa electricitatii) ma face sa ma gandesc si la altceva: licitatiile pentru echipament IT sunt facute de catre institutiile bugetare in cel mai mare secret si numai pentru cei alesi! Alesi ce au trei sau patru firme. Toate (si doar ele) participa la licitatie. Ia sa vedem, ghiciti cine castiga?   Sursa foto:...

Incalzirea globala si ziua de maine

Nu cred in scenariile apocaliptice, asa cum sunt ele promovate in filme. Nimic nu ma poate face sa cred ca ceva se va schimba atat de rapid incat sa ajungem la cataclisme la scara planetara peste noapte sau intr-un interval de zile. Nu. Asa ceva nu poate fi, in niciun caz, argumentat stiintific. Dar se schimba pe durata unei vieti! Dramatic, chiar. Si cand zic viata, vreau sa spun mai putin de trei decenii. Pentru ca atat pot merge in urma cu experienta personala. Cati dintre voi va aduceti aminte de verile deceniului 9? Anii ’80 si ceva… Eu nu cred ca am trait temperaturi de 38 de grade! Niciodata! Si nu tin minte sa fii avut vreo iarna in copilarie fara zapada. Sau treceri de la iarna la vara nu printr-o primavara, ci printr-o saptamana! Nu prea reusesc sa imi aduc aminte de vijeliile ca acum sau de temperaturile de maneca scurta in iarna. Viata pe Terra va merge mai departe. Dar nu cred ca o sa reusim toti sa mai spunem asta. Darwin o sa isi demonstreze genialitatea in urmatoarele decenii, secole si selectia (naturala? Putem, oare, sa o mai numim asa?) va face trierea. Asta a fost un fel de live-blogging. Ma uit pe geam/la tv si mi-e teama sa fac o previziune pe douazeci de ani. Sursa foto:...

Ce sa mai zic?

Cati km sunt intre Lugoj si Timisoara? 50? Hai, maximum 60! Nu stiu cat de strategica e ruta asta, dar daca tot te apuci de o treaba, nu iti faci de la inceput toate calculele? Ca stiu ca bani s-au dat la greu pe studiile alea de pre-fezabilitate, fezabilitate si pentru orice altceva mai era necesar. In mintea mea asta inseamna sa prevezi cam orice situatie ce ti-ar putea da peste cap proiectul si, fie te opresti si incerci alta ruta,  fie cauti solutii pentru problema! Dar sa ajungi cu drumul la jumatate si sa iti dai seama ca tu nu ai luat in calcul totul, sa sistezi lucrarea, sa ajungi la tribunal ca sa expropriezi 500mp de pamant – nu e si cazul la portiunea de autostrada de mai sus dar il regasim in altele, sa ajungi sa iti dai seama ca nu mai ai cu cine sa lucrezi mai departe, mi se pare amatorism din partea celor ce au intocmit documentatia pentru proiect. Si nesimtire fata de banul public! Doar daca studiile s-au platit fara contraprestatie, ca asa era targul, si atunci e de inteles. Nu imi da si mie cineva niste milioane bune de euro doar ca sa desenez in MS Paint peste niste harti pe care le-am copiat de pe GoogleMaps? Hai, ca promit sa umplu tara de autostrazi! LE: Initial am scris Arad. Era vorba de Lugoj. Nu ca asta ar schimba ceva din ceea ce voiam sa zic. Oricare alta portiune de autostrada din Romania se regaseste in textul de mai...

Nunta (aproape) pe plaja

Am zis intr-un post de ieri de o nunta. Am vazut, de fapt, doua mirese. Una in Terracina, la hotelul in care am stat eu si a doua in Piazza di Spagna, in Roma. Dar nu era cu nunta dupa ea. Oricum, nici la prima nu intru in detalii. Dar surprins de unele, le-as zice aici. Pana pe la 8 seara, totul cam ca pe la noi: restaurant aranjat dragut, pe o zona cu gazon niste mese. Afara,  bufet suedez (probabil ca si inauntru) si bere la un dozator tare simpatic, aveai impresia ca are peretii transparenti si ca e tot timpul plin cu bere. In schimb, seara au inchiriat piscina si sa te tii acolo de chef! Ce haine de gala, ce pantofi de fite! Toata lumea in costume de baie, desculti si cu pahare de plastic in mana (sa nu sparga ceva in care mai apoi sa-si taie tendoanele!). Ginerele avea o pelerina pe el de ziceai ca-i Batman iar mireasa era singura, parca, in costum alb. Ametiti doar atat cat trebuie ca sa se distreze – n-am vazut pe nimeni cazut pe jos de beat – mai vedeai din cand in cand invitati aruncandu-se in piscina dar nu sa se racoreasca. Nu se punea problema de racorit, nu erau mai mult de 20 grade Celsius. In aer si in apa. Au adus o brazilianca (si un brazilian, dar cum ala era imbracat, nu l-a prea bagat nimeni in seama) si a iesit chiar bine. Nu am realizat care erau nasii, socrii si daca ala n-avea pelerina si ea slip/sutien albe nu prea aveam cum sa imi dau seama nici cine-s mirii. La 12 fix s-a incheiat totul. Bine, ei programasera autobuze pentru invitati pe la 10, 10 jumatate. Dar n-a plecat niciunul. Si dupa ce soferii au asteptat cateva minute, au plecat fara pasageri. A… si ascultau, printre altele, Alexandra Stan. Si mirele era din Spania....

Pagina 37 din 38
«
10
20
36
37
38