Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

TimeScapes

TimeScapes

Dec 14, 2012

TimeScapes e filmul de debut al lui Tom Lowe, primul film 4k vandut vreodată publicului (4k e un format de e calitate foarte înaltă – 450% mai mulți pixeli comparativ cu HD, 2700% mai mulți dacă îl comparăm cu televiziunea standard).  Graficul de mai jos exprimă cel mai bine pe unde e acest format:   Cum niciun cuvânt nu poate înlocui o imagine, aveți două trailere ale filmului mai jos. Filmul e de vânzare pe iTunes la un preț nu cu mult mai mare decât cel al unei sticle de vin făcut pe la noi. Un vin mediu… Sursa foto/imagini:...

Noapte bună!

Noapte bună!

Dec 8, 2012

Cam asta-i tot ce mai pot să urez celor care mâine merg la vot cu ură și cu dorință de răzbunare. Celor care vor pune ștampila cu gândul că n-au reușit să-l dea jos pe Traian Băsescu în lunga vară a suspendării și care încă îl mai cred singurul vinovat și vor să-l pedepsească. Celor care se lasă (se)duși de discursuri care abundă în clișee ca „patrie”, „demnitate”, „să nu mai stăm în geunchi”, „să arătăm cine suntem”, „neamestec în treburile interne”. Celor care cred că banii vor putea să vină la nesfârșit pentru pensii, salarii, prime și premii, dar și pentru școli, spitale, drumuri, pentru că sacul nu are fund. Celor care, după ce Europa ne-a deschis porțile, acum o arată cu degetul și îi fac reproșuri care ar concura cu succes alaturi de ce auzeam cu aproximativ un sfert de veac în urmă. Păcat, mare păcat că nu au putut să ne deschidă și ochii, nu doar porțile. Celor care cred că Rusia ne va proteja mai bine decât cei pe care i-am așteptat atât să vină. Celor care cred că NATO e doar o joacă. Și încă una care ne costă prea mult. Celor care vor aștepta supuși autocarele „democrației” pentru a mai vota odată, și încă o dată, și încă o dată pentru câțiva lei. Celor care vor pune la greu ștampile acolo unde trebuie pe buletinele rămase, pierdute… Celor care merg mâine la vot cu gândul schimbării, doar atât aș vrea să le mai spun: și schimbarea în rău e tot o schimbare. Noapte bună, România! Oriunde te-ai afla… Sursa foto:...

Nou și vechi, zi și noapte – Moscova

Nou și vechi, zi și noapte – Moscova

Dec 4, 2012

Pe un frig de mi-au dat lacrimile (un noiembrie frumos și cald, spuneau rușii), am reușit să surprind frânturi dintr-un oraș care crește, crește, crește… Pe verticală și pe orizontală. [Show as...

Das Vierte Reich

Das Vierte Reich

Nov 18, 2012

“Das Dritte Reich” – acela de o mie de ani visat de Hitler s-a stins în 1945. Dictatorul nu i-a supraviețuit. Au murit împreună în acel aprilie 1945; aprilie care, odată cu moartea lui Hitler a adus și sfârșitul razboiului. Amândoi (creator și creație) erau deja în metastază… Germania a fost ruptă în două. Inițial în patru, dar pană la urmă au fost destul de înțelepți să o lase (de fapt, n-au avut ce face mai mult) în două. Estului i s-a răpit orice șansă. Tancurile rusești rămase acolo au fost garantul trist al acestui furt. Poporul german, lovit inițial de o extremă, era complet îngenunchiat de o alta. Sârma ghimpată, ziduri, gloanțe. Moartea era pedeapsa normală pentru speranță.   În vest, speranța a supraviețuit. O țară complet distrusă renăștea prin banii celor care o învinseseră (niciodată în istorie nu s-a mai întâmplat așa ceva, ca învinsul să primească ajutor de la învingător – vezi rezultatul deceniilor în care Estul Europei a plătit tribut Uniunii Sovietice ca și despăgubiri de război) și, la fel ca în est, prin speranța oamenilor. Speranță în schimbul căreia au primit mâini întinse să-i sprijine.  George Marshall Nu o să intru în prea multe amănunte de natură politică sau istorică. Au trecut aproape cinci decenii… așa cum au trecut. Republica Federală Germania (din 1949) a devenit una dintre puterile europene și ale lumii. Una dintre puterile recunoscute nu datorită forței armate. La fel ca un al mare învins, Imperiul Nipon, RFG a reușit nu doar să supraviețuiască, ci și să domine. Și nimănui nu îi mai este frică de ea. Și nu de ieri, de azi… Germania Federală era tărâmul visat de mulți dintre români înainte de ’89. Cred că lumea visa la Germania ca țară de adopție mai mult decât la țara tuturor posibilităților, SUA. După reunificarea celor două state germane în 1990, nimeni nu cred că s-a mai îndoit că vom avea un lider incontestabil în Europa. Nu avea nimeni dubii nici înainte, dar așa a fost evident. Din 1990 până în prezent, Germania nu a făcut altceva decât să crească. Nu neapărat în frontiere, ele au rămas aceleași. Dar numele germane sunt atât de cunoscute peste tot...

Алекса – Где же ты

Aleksa e una dintre câștigătoarele „Fabricii de stele” – «Фабрики звёзд» (un fel de „Românii au talent” rusesc) care a dispărut aproape imediat de pe scena muzicală. Din cauza unor conflicte cu producătorul său, se pare. Se întâmplă și la alții. Și încep să cred că astfel de emisiuni (că-i „Vocea României”, „Factor X” sau orice altceva), unde câștigătorii nu reușesc mai mult de câteva apariții meteorice, nu pot să-i pună în lumină mai mult decât ține blițul unui aparat foto. Mai...

Plecați!

Plecați!

Oct 27, 2012

„M-am săturat de România, aș pleca oriunde! Doar să nu mai stau aici!”. Sunt cuvinte pe care le aud atât de des… Stai! Nu le aud, le citesc! Sau poate le aud, dar numai la televizor. Am o grămadă de prieteni sau colegi care au plecat să lucreze afară. Unora le-a fost de foarte mare ajutor firma pentru care lucrează. Având filiale peste tot în lume, multinaționalele te ajută cu un transfer cam oriunde. Cred că și în Africa ai putea să mergi, dacă ți-ai propune… Dar nici măcar unul nu și-a pus problema să rămână definitiv acolo. Ba nu, mă înșel: știu pe cineva care a emigrat în Australia și care nu cred că întoarcerea mai are vreun sens. Toți cei despre care vorbesc au plecat cu contract (cu posibilitatea de prelungire) și cu toate actele în regulă. Și nu pe 500 de euro, ci pe salarii la fel de mari ca și cele ale colegilor lor din țările respective. Platesc contribuțiile acolo, sunt deja vorbitori ai limbii țării în care au ajuns, au mașini înmatriculate în țările adoptive. Probabil că mulți ar putea deja să depună actele pentru cetățenie. Dar nu o fac! De ce? Pentru că, pentru cei mai mulți dintre ei, nu e mai mult decât o experiență de viață. Pentru că ei făceau exact același lucru și în România. Și nu vorbesc despre serviciu… Ci despre viața de zi cu zi. Despre modul în care se comportau pe stradă, despre felul în care înțelegeau să-și plătească taxele și impozitele, chiar dacă uneori li se păreau prea mari și nu își vedeau banii reîntorcându-se în societate, chiar dacă drumurile pentru care plăteau taxe nu erau ca cele din Austria sau Germania. Nu încercau nicio „combinație”, niciun „tun”. Erau cetățeni normali. Europeni, ca în reclamă. Am auzit și de oameni fără școală care au ales să-și încerce norocul prin alte părți. Oameni care lucrează în construcții, în alimentație publică, în service-uri auto. În locuri în care nici măcar nu te aștepți să îi găsești. I-am întâlnit peste tot prin Europa. Oamenii aceștia pleacă fără să-și urle peste tot frustrarile. Pleacă, muncesc. Dacă își dau seama că au de ce să rămână, rămân....

Pagina 10 din 17
«
9
10
11
»