Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Midnight sun

Cred că îmi doresc să ajung în Islanda de decenii bune. Nu glumesc, de când am citit „O călătorie spre centrul Pământului”, și nu cred să fi avut mai mult de 10 ani atunci, mi-am dorit să o văd. Pe atunci am văzut-o doar cu ochii minții. Mai târziu am mai văzut-o și la Teleenciclopedia, sâmbăta, probabil cea mai bună emisiune a timpurilor acelea. Apoi… trebuia doar să alegi sursa. Internetul e mare. O țară superbă, din orice punct de vedere. Și o bună dovadă că, uneori, izolarea îți face bine. Midnight Sun | Iceland – 4K from SCIENTIFANTASTIC on...

Take a short break

Atunci când nu ai cum să evadezi din betonul omniprezent, când ochiul nu mai vede nimic pe cerul scufundat într-o ceață gri, indiferent dacă e zi sau e noapte, când ești sătul de zgomotul motoarelor, de claxoane, de bâzâitul continuu al colegilor din birou, pune-ți căștile și dă „play” videoclipului de mai jos. Sunt aproape șapte minute de relaxare… A, am uitat: nu închide ochii! Dreamscapes from Jonathan Besler on...

Cerul (încă) e limita

Cerul (încă) e limita

May 16, 2013

Aproape îmi rup gâtul de fiecare dată când ajung într-un oraș în care s-a putut construi pe verticală. Mă minunez la vederea celor 56 de etaje ale Main Tower, sau la cele trei sute de metri ale Ostankino Tower, la noul cartier business din Moscova, La Defense, Torre Mapfre sau Torre Agbar… La tot ce înseamnă inginerie, arhitectură, tradiție, inedit, inovație sau curaj în construcții. Sunt vrăjit de soluțiile alese (nu că m-aș pricepe, dar nu trebuie să ai geniul lui Gaudi sau viziunea lui Niemeye să admiri realizările), sunt invidios că așa ceva nu vedem și la noi… Sunt orașe vechi de sute de ani, dar care se ridică (timid sau cu tupeu) spre cer. Și apoi vezi asta: Dubai Timelapse from dimid on Vimeo. și-ți dai seama că civilizația nu mai are nevoie de trecut, se poate ridica „din pământ, din piatră seacă” (la propriu). Și din...

76 seconds

Un vapor în 76 de secunde. Puțin peste un minut… N-ar fi rău! Mai ales că nu-i orice navă, e chiar cea mai mare din lume: Triple-E. Bine, nici dacă ar fi să-l fac din piese LEGO, nu aș ajunge la performanța asta. Dar timpul de fabricație pentru un autoturism de serie mare (probabil că) e pe undeva pe...

Deșert peste mări

Deșert peste mări

Feb 16, 2013

Rusia (sau Uniunea Sovietică, după cum au fost vremurile) n-a fost și nu este o țară despre care să poți spune că e prea norocoasă. Să nu înțelegeți greșit, probabil că-i cea mai bogată țară de pe Terra, dar când ai bogățiile îngropate sub pământ înghețat, undeva în inima Asiei sau după Cercul Polar de Nord… cam greu le scoți la lumină. Și asta nu e tot: oamenii nu trăiesc din uraniu. Da, îl pot da la schimb, pot vinde energia sau rachetele nucleare, dar banii aia nu ajung oamenilor. Cea mai mare problemă a Rusiei a fost alta: pământul, oricât de întins, nu a hranit-o. Secole de-a rândul s-a murit de foame. La propriu. Chiar și secolul trecut am asistat la decimări ale populație din acest teritoriu. Evident, un popor flămând nu poate fi stăpânit. Cum țarilor le-au lipsit mijloacele tehnice, sarcina de a modela natura le-a revenit dictatorilor comuniști. Stalin, un om cu viziune (normal că glumesc, era doar un criminal odios…), a plănuit cea mai mare schimbare a Rusiei din toate timpurile. Baraje, canale de irigație sau chiar navigabile, împăduriri și defrișări. „Terraformare”, practic. Chiar pe Terra. Rezultatul? Un dezastru cumplit… Natura le-a aranjat pe toate în milenii, ba chiar în perioade mai mari. Când vrei să schimbi ordinea firească în ani, n-are cum să-ți iasă. Marea Aral – În urmă cu cinci decenii a fost a patra întindere de apă a lumii (ape interioare). Astazi… suprafața e redusă la un sfert din cea inițială, volumul – sub o cincime. Salinitatea a crescut și ea enorm. Iar dunele de sare rămase în urma apei se împrăștie purtate de vânt pe suprafețe mult mai mari, contaminându-le. Contaminare cu metale grele, pesticide și bacteriologică… Nicăieri în lume factorul uman nu a provocat un dezastru mai mare. Și acum vorbim doar de ecosistem. Dar dramele umane de pe (fostele) țărmuri ale acestei mări sunt și ele parte ale dezastrului. Industria – bazată pe pescuit și construcția navelor – a disparut. Șomajul în zonă a ajuns la 19%, sau cel puțin așa spun statisticile oficiale. Dar cifra reală pare a fi mult mai mare. Majoritatea sunt femei. Migrația a crescut exponențial. Urmăriți și montajul de...

Ushuaia

Ushuaia

Jul 17, 2012

Ushuaia – capătul lumii… Cel mai sudic oraș al emisferei sudice. Capitala Țării de Foc, o provincie a Argentinei situată în continuarea Patagoniei – provincie mult timp disputată de Chile și Argentina. În jur de 60.000 de locuitori. Un loc în care nu știu cum ai putea să ajungi din România. (De fapt, știu. Că m-am jucat un pic cu site-urile de rezervări de bilete de avion: 2000-3000 euro, cel puțin două escale, aproape două zile de călatorit). Ushuaia e o destinație turistică cu adevărat exclusivistă, dar nu neapărat în sensul pecuniar… Și dacă altfel nu o să apucăm să o vedem, măcar cu gândul (sau cu Google Maps) putem să ne plimbăm. View Larger Map   USHUAIA – ARGENTINA from Ignacio Leonardi on Vimeo. Poate nu aveți răbdare/timp să vă uitați la toate cele 11 minute… așa că am pus și unul mai scurt. Dar și niște fotografii. PATAGONIA – ARGENTINA – TIMELAPSES from Ignacio Leonardi on Vimeo. [Show as slideshow] Sursa foto: aici și...

Pagina 1 din 3
1
2
3