#TimisoaraNoastra

#TimisoaraNoastra

Eu nu m-am nascut in Timisoara.

Orasul l-am descoperit din povestiri. Bine… si din Geografia pe care o invatam la scoala. Incercam sa mi-l inchipui, strada cu strada, piata cu piata, parc cu parc. Chiar si inainte de Revolutie, Timisoara a fost sinonimul cuvantului “libertate”. Nu imi dau seama de ce, dar eu asa l-am vazut. Poate pentru ca era atat de… vestic? A urmat 1989, cu acel Decembrie petrecut intre radioul pus pe Europa Libera si televizorul fixat pe RTS (canalul national de televiziune as Jugoslaviei), amandoua relatand evenimentele din Timisoara. Era cam acelasi lucru, nici sarbii nu aveau imagini prea multe. Am descoperit libertatea, apoi gustul amar al dezamagirii (oricum, mult mai bun decat cel sarat al sangelui pe care l-au simtit altii mai putin norocosi), a trecut liceul si am ajuns aici la facultate. De atunci sunt tot aici.

Poate sunt nostalgic, nu stiu. Desi nu sunt chiar atat de batran. Dar parca mi-e dor de o alta Timisoara. De aceea pe care am gasit-o atunci, in ’96. Cand lumea nu era atat de agitata, cand nu vedeai peste tot lipsa celor 7 ani de acasa, cand parcurile erau o incantare pentru toate simturile, cand nu trebuia sa te uiti de 100 de ori in toate partile inainte sa treci strada pe trecerea de pietoni, cand nu se auzeau claxoane din toate partile… Cand, cand, cand…

Au trecut aproape 20 de ani de atunci. Da, am progresat, probabil ca si numarul de locuitori ai urbei a crescut. Si nu te poti opune viitorului. Trebuie doar sa il accepti.

Insa, o parte din sarmul veacului trecut (Doamne, cum suna! Veacului trecut…) l-am regasit sambata, mergand pe jos, prin Timisoara. Cladirile sunt aceleasi, Bega curge in aceeasi parte, Catedrala a ramas la fel de impunatoare! Ar trebui sa o fac mai des, din masina nu mai ai sansa sa mai vezi ceva…

PS: (Cred ca era mai bine sa fie ANTE scriptum!) Doua timisorence (prin adoptie, ca si mine): Nebuloasa si Cristina, au avut acum un an o initiativa excelenta! Au repetat-o anul acesta, cu si mai mult succes!

Cei peste 50 de bloggeri veniti de peste tot in acest weekend sa ne vada orasul vor avea ce sa scrie! Si cred ca o mai buna promovare decat o vor face ei (PROBONO!), n-are cine sa o faca! Felicitari si Primariei Timisoara! Nu sunt intotdeauna de acord cu deciziile conducerii orasului, dar de data asta, gestul Dlui Orza (viceprimar) de a fi prezent printre invitati si decizia Primariei de a pune la dispozitia bloggerilor tramvaiul de epoca, imi lasa impresia ca oficialitatiile au inteles, in sfarsit, rolul on-line-ului. Si nu in ultimul rand, il salut pe Dan, ghidul pe care eu nu l-am ascultat decat vreo ora si jumatate, dar care m-a convins… Un om care cunoaste Timisoara mai bine decat imi cunosc eu propriile buzunare.

Mi-a placut un raspuns de-al lui, nu il citez fiindca n-am retinut 100% cuvintele. Sinteza: Timisoara nu e un oras care sa exceleze prin varfurile sale. Timisoara exceleaza prin intreaga comunitate.

Timisoara e un oras deschis. Am venit si am ramas aici si n-am avut niciodata impresia c-am deranjat pe cineva cu asta!

Dimpotriva! Timisoara lor, a banatenilor, a devenit si #TimisoaraMea… #TimisoaraNoastra!