Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Vreme trece, vreme vine

Etichete: , ,

Ieri a fost o zi normală. Un pic de soare, niște nori, a bătut puțin și vântul, nimic deosebit pentru o iarnă în Timișoara. Pe la două dimineața, vântul se transformase binișor în vijelie. Hai, că nici asta nu ar fi ceva inedit pentru Banat (centrale eoliene erau aici – pe Semenic – încă din anii optzeci). Dar ce a urmat, nu a mai semănat deloc a iarnă!

Fulgere și tunete (atât de puternice încât vibra blocul) și, aproape imediat, grindină. Da, toate astea în noaptea de 20 spre 21 decembrie. Noaptea solstițiului de iarnă. (By the way, știați că la anul solstițiul de iarnă o să fie pe 22 decembrie? Eu credeam că-i tot timpul pe 21…)

IMG_0525

Acum e iar soare. Și bate vântul. Da, încălzirea globală e o invenție, nu există…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Când o zbura porcul

Nu există românism mai mare decât creșterea porcului în gospodăria proprie! Aceea mândrie „e porc crescut de mine, nu-i îndopat...

Close