E cam timpul să închid acest mic serial. Evident, cu o concluzie. A mea, la fel de evident…

Nu sunt un pretențios. Sau sunt, dar nu sunt snob, arivisit sau vreo mironosiță. Am stat în căminele Complexului Studențesc din Timișoara vreme de patru ani, și singur (un timp) în cameră, și cu încă un coleg, dar și în patru sau chiar cinci, când aveam „chiriași” peste noapte/săptămână etc. Dacă ați trăit o astfel de experiență anterior anului 2000, nu prea vă mai poate speria nimic.

Ei bine, unele locuri arată acum la Straja cum arătau pe atunci în Complex. Dar azi, majoritatea construcțiilor din Complex s-au renovat, au ajuns să fie decente, într-un echilibru cu zona și cu restul clădirilor. Nu mai vezi orice culoare sau formă acolo. S-a cizelat, cum s-ar zice. Au fost nevoie de niște ani, dar acum e bine. Și sunt convins că e bine și la interior, nu doar la exterior.

Cam asta e nevoie și la Straja. O redefinire. O renaștere. Nu putem repara stațiunea demolând tot, că nu suntem pe poziții de forță. Da, s-a greșit când s-au dat toate acele autorizații de construcție. Da, planul urbanistic zonal e o glumă bună/tristă. Da, probabil că-s bani negri plimbați între o droaie de buzunare. Dar dacă vrem să facem ceva bun cu zona aia, ar cam trebui să luam măsuri. Preferabil de azi.

Și hai să o luam punctual:

• În primul rând, nu ar mai trebui permise noi construcții sus, pe munte. Vrei cabană/pensiune/hotel? Jos, lângă telegondolă! Ai și loc de parcare, ai și acces facil.
• Interzis accesul oricărui autoturism privat pe drumul către Straja. E păcat de natură, e păcat de drum, e păcat de loc. Dacă nu ești un vehicul implicat în aprovizionarea zonei sau în transportul turiștilor, rămâi cu mașina în zona telegondolei. Fără excepție. Indiferent dacă ești proprietar sus! Dacă ești proprietarul unui teren și al unei clădiri care nu-s parte din circuitul turistic (oficial, nu că pui tu cazarea pe Facebook), lași mașina jos.
• Dacă tot trebuie să te cazezi sus (deocamdată), îți organizezi urcarea cu una dintre firmele (hmmm) care au microbuze sau mașini speciale de transport.
• Și pentru că am adus vorba de asta, neapărat trebuie reglementat transportul de persoane. Sunt câteva microbuze care duc/aduc turiști, dar e ceva atât de neturistic totul… De fiscalizare nu mai vorbesc. Și dacă asta lipsește sau nu e făcut într-un mod civilizat, e evident că toți vor încerca să urce cu mașinile personale pe munte. Dacă ați mers vreodată în Antalya, aveți cel mai bun exemplu la ieșirea din aeroport.
• Parcări la baza muntelui. Parcări, nu curțile oamenilor transformate în parcări ad hoc. Nu așa se face turism.
• Drumul de acces în stațiune trebuie regândit. De lățit nu se prea poate, dar măcar semaforizat acolo unde nu intră două mașini în paralel. Sau un sistem de bucle cu sens unic. Nu știu, nu-s de la Circulație sau Drumuri și Poduri, dar trebuie să fie o soluție.
• Căi de acces pentru pietoni/schiori. Asta e o condiție care trece dincolo de „obligatoriu”. E mai mult de atât! Cum ziceam în articolele dinainte, eu un supliciu să pui pe cineva cu schiuri în spate și clăpari în picioare să urce spre pârtii în condițiile de acolo.
• Dulapuri pentru schiuri și clăpari la baza pârtiei principale! Sau măcar pentru schiuri, dacă nu vrei să faci o treabă ca lumea până la capăt și să le încălzești. Iei un container din ală de se pune pe tir și-l compartimentezi, ai loc de cel puțin cincizeci de compartimente. Îți scoți sigur banii într-un an! Ai pus două containere, ai rezolvat problema pentru toată stațiunea.
• Locuri de masă pe terase – închise sau semideschise. Nu vine nimeni la munte să stea între patru pereți de beton.
• Locuri de odihnă/admirat peisajul pe munte.
• Toalete decente.

În plan urbanistic sunt foarte multe de făcut. Și foarte greu de reparat. Nu s-a construit după vreo regulă, iar asta se vede. La propriu. Toate culorile, toate formele, toate materialele. Aș zice că e nevoie de o armată de arhitecți pentru a scoate Straja la lumină. Nu pot să îmi dau aici cu părerea despre ce ar trebui făcut, doar pot să spun că așa cum e acum e oribil. Și sunt indulgent.

Dar există și părți bune. Și părțile bune sunt în acele locuri care pentru schiori contează cel mai mult: pârtiile.

Straja are niște pârtii extraordinare. Dacă locul are și șansa unor precipitații consistente peste iarnă, lucrurile sunt chiar ușor de gestionat. Mai ales că nu sunt probleme prea mari legate de vânt. Cum spuneam, pădurea a rămas destul de prezentă, și asta ajută. Evident, trebuie refăcut telescaunul de pe vârful Straja, pârtia de sub telegondolă trebuie ținută „în viață”, indiferent de vreme, ca peste tot în lumea civilizată. Iar bucata aia de drum care o „taie” ar trebui să dispară. Pe sub pârtie sau pe deasupra ei. De preferat, de tot.

Apoi niște marcaje mai bune n-ar strica. Și nici un panou mare, cu harta stațiunii, cu toate instalațiile și pârtiile, cu posibilitatea de a vedea în timp real care sunt on și care off. Nici o hartă electronică nu ar strica, una într-un app pentru smartphone.

Apoi ar putea gândi accesul și dinspre versantul sudic. Chiar dacă nu se poate schia (nu prea țin pârtiile expuse soarelui, cam de aia toate-s orientate către nord), se poate măcar încerca un drum de acces până în zona submontană din Gorj (da, știu, patriotism local, dar nici măcar nu vă puteți imagina cât de frumos e pe acolo), și o telegondolă către vârful Straja. S-ar dezvolta și turismul local, turism care a început să prindă contur, de când se întrevede un nou drum Transalpin. Dacă s-ar rezolva un astfel de acces, ar crește puternic numărul de turiști.

Și ne putem gândi și la o dezvoltare către est, unde mai e deja o telegondolă (la Vulcan), dar și către vest, unde e un lac superb, care poate fi gândit ca „bază” pentru cei ce vor să urce pe munte doar ca să schieze și care-și doresc ca seara să se întoarcă într-un loc mai „prietenos”. Nu direct, că e o distanță destul de mare, dar sunt convins că se pot „conecta” toate vârfurile de la Vulcan la Câmpul lui Neag. Dacă un astfel de proiect pare utopic, vă invit să vă gândiți cum arată orice vale (de munte) din Austria. Eu cred că zece ani ar ajunge pentru infrastructură (instalații de transport și pârtii).

Restul ar exploda de la sine: cabane, pensiuni, chiar și hoteluri. Dacă vine și autostrada până la Râmnicu-Vâlcea, dacă vine și drumul express până la Craiova, Valea Prahovei va avea șansa să respire. Sunt deja bucureșteni care schiază la Straja, ar veni înzecit dacă ar exista drumuri până aici și un domeniu schiabil mai întins.

Și dacă trebuie reclamă, bag mâna în foc că aș găsi niște pasionați de schi ca mine pe care să-i conving să scrie și să promoveze pro bono locul. Ba cred că ar face-o din proprie inițiativă, nici măcar n-ar trebui să-i trag eu de mânecă.

Dar azi există șansa ca toată zona să aibă parte și de zile mai bune. E una dintre cele mai frumoase, dar și cele mai sărace de la noi. Oamenii de acolo abia supraviețuiesc, ar fi o șansă imensă pentru ei. Știu că se pot face atât de multe pentru Straja… Uitați-vă la pozele făcute „din mână”, de pe schiuri, uneori de pe telescaun sau teleschi. Și imaginați-vă cum ar putea fi.

Am schiat la Straja când era mult, mult mai rău ca acum. Am schiat în condiții care le fac pe cele de azi să pară science-fiction. Am înghețat pe telescaun, am stat la cozi imense, cu echipament care acum pare o glumă, îmi amorțeau degetele de frig de fiecare dată când trebuia să scot mănușile ca să-mi plătesc fiecare urcare pe teleschi sau doar să dau biletul. Am strâns din dinți de furie când mi-am zgâriat schiurile care și așa abia alunecau.

Dar aș repeta fiecare clipă, pentru că atunci când există pasiune, nimic altceva nu mai contează.