Nu stiam ca, in 1986, Belgrad a concurat la organizarea JO de Vara din 1992.  A pierdut in fata Barcelonei. Poate au incercat sa arate ca si in Serbia se poate, nu doar in Bosnia&Hertegovina (Sarajevo, 1984 JO de Iarna). Am aflat asta cand am cautat videoclipul de mai jos. Chiar daca e out-of-date, lasa sa se vada cum arata capitala Iugoslaviei cand noi inca aveam doar 2 ore de program la televizor si ne imbracam numai in haine gri.

Tot in Belgrad, Iron Maiden, cu Bruce Dickinson vocal, cantau in 1986. 1986, da? The Wall era difuzat pe unul dintre posturile lor nationale de televiziune. La fel si emisiuni care rulau numai in Europa de Vest, preluate sub sigla Eurovision (nu stiu daca e vreo legatura intre concurs si sigla asta). Sau meciurile CM/Europene de Fotbal. Competitii la care participau si echipe din Iugoslavia (de fapt, singura tara din Est) – Jeux sans Frontieres erau redifuzate in lumea libera. Turismul era in floare pana in 1990 si importanta componenta a PIB-ului. Jugoslavii aveau drept sa calatoreasca oriunde si chiar sa se stabileasca peste hotare. Fara sa existe cea mai mica problema din partea autoritatilor. Din contra, chiar se sprijineau astfel de “relocari”.

Ei bine, asta-i imaginea tarii vecine, imaginea cu care am crescut eu. Si cel mai mare soc a fost sa vad ca mare parte din Belgradul de acum inca o mai pastreaza. Mai sunt inca pe cladiri reclame ale firmelor de atunci. Centrul vechi e plin de ele. Cladirile ce le poarta n-au mai fost renovate de atunci. Cu exceptia Novi Beograd, orasul arata ca si cum timpul s-ar fi oprit mai bine de 20 de ani.

Observatia imediata, atunci cand nu esti pe “Ulica Knez Mihailova” sau prin alte locuri de interes turistic, e ca oamenii de rand sunt mai saraci decat cei de la noi. Poti sa vezi asta pe orice strada, nu numai dupa cum sunt imbracati oamenii, ci si dupa ce masini conduc. Strazile sunt sparte, poate mai rau decat la noi. N-am vazut cladirile distruse de bombardamentele din 1999. Am inteles ca le-au pastrat asa, nu le-au mai reconstruit.

Dar acolo unde s-a renovat sau construit ceva (in orasul nou, mai ales), poti vedea o fata noua a Belgradului. Din pacate, lucrurile n-au stat prea bine pentru ei din ’90 incoace, si asta se simte, sunt putine investitiile. Dar la fel de bine se simte si dorinta de a lasa in urma trecutul.

L-am putea include pe lista destinatiilor de weekend – “city break”. Dar cred ca doar in conditiile in care nu esti la o distanta mai mare de 300 km de el. Altfel, nu prea merita. Hotelurile sunt relativ scumpe. Dar compensarea vine dinspre serviciile turistice. Totul e mai ieftin ca la noi. Mancarea, servita in portii mari, bautura, toate sunt la preturi accesibile. Parcarea in oras, chiar in centru, nu atinge tarifele din Budapesta sau Viena. Poti gasi strazi pe care parcarea e inca gratuita. Daca nu, tichetul il poti cumpara de la automate sau de la vanzatorii ambulanti, dotati cu o imprimanta speciala. Dar, aceeasi regula ca in orice mare oras: maxim doua ore pe strada, intr-un loc!

Ca si concluzie, as recomanda orasul, dar maxim pentru un weekend. Nu e chiar un oras turistic, prea multe n-ai de vazut. N-am incercat croaziera pe Dunare, dar sunt convins ca nu are acelasi farmec ca si in Budapesta sau Viena. Si mergeti la un hotel de cel putin 4 stele. Daca e de 3, nu va faceti rezervare decat daca e nou-nout! Sau daca face parte dintr-un lant hotelier cu nume. Si recomandarea e valabila pentru orice tara din estul Europei!