N-am studiat limba engleza in scoala. Am prins-o de la televizor. La inceput, inainte de ’89 a fost mai greu. Nu prea aveai de unde, cei care erau pe atunci adolescenti stiu cum era. Un film in limba engleza era “rara avis” pe TVR. Ramaneau sarbii si bulgarii (astia din urma, pe modelul prost al occidentalilor, dublau, nu titrau). A fost un act cognitiv destul de greoi, dar a dat ceva rezultate.

Aparitia firmelor de distributie a posturilor TV prin cablu a insemnat o explozie a optiunilor. Cum nu exista niciun cadru legal, puteai sa redistribui orice canal vroiai. Majoritatea erau germane, italiene (canalele lui Berlusconi erau excelente!), frantuzesti (si aici erau cateva carora le simt si acum lipsa) dar si canale “de nisa”, ca sa zic asa: Cartoon Network, Sky News, BBC News, Eurosport. Toate erau retransmise in limba engleza. Cum sportul la televizor nu ma prea interesa, stirile nu ma prindeau nici atat, canalul cel mai vizionat era Cartoon Network!

Umorul desenelor animate de atunci (aveam 14… 15 ani!) nu se prea adresa celor mici. Mie mi se pareau (pe atunci) teribil de amuzante. Se mirau ai mei cum de pot sa rad la 2 Stupid Dogs, la Johnny Bravo, la Dexter`s Laboratory. Nici nu stiu daca imi mai aduc aminte toate mini-serialele: Cow and Chicken, I Am Weasel, Courage the Cowardly Dog… Erau tare multe.

De aia, de fiecare data cand vad pe undeva pe net mentionandu-se numele “Dexter”, gandul imi fuge la micutul geniu si la laboratorul sau si nicidecum la asa ceva!

Le-am cautat si azi pe Cartoon Network. Nu le-am mai gasit. Si mai rau… totul e dublat, acum! Mie mi-au prins bine. Erau amuzante si, odata cu distractia de moment, am invatat si engleza. Pierdeam cate o ora pe zi in fata ecranului, dar nu cred ca fara folos. Cand am crescut si am inceput sa studiez limba engleza  pentru munca de zi cu zi, mi s-a parut totul mult mai usor.