Când eram în liceu, îmi cumpăram casete dintr-un mic magazin (de fapt, era doar un chioșc dintr-un magazin mai mare) din Tîrgu-Jiu. Pe atunci nu știam mare lucru despre drepturile de autor. Nici nu erau prea multe legi, așa că se pirata undeva pe la 101%. („Lucrasem” chiar și la un studiou de înregistrări. Mult spus „studiou”, acolo se copia la greu muzică.) Cumpăram casete cărora le spuneam „originale” doar pentru că aveau o coperta copiată pe un copiator de calitate, poate chiar realizată într-o tipografie. Știam că nu sunt chiar originale. Pentru că nu aveau versurile înăuntru, dar și pentru că plasticul casetei era unul normal, alb sau negru, neinscripționat. Erau produse în Polonia, din ce mai țin eu minte.

Și, în primul an de facultate, aveam să îmi dau seama că diferența stă mai ales în preț. Am cumpărat prima caseta cu adevărat originală (coloana sonoră din „The X-Files”) cu aproape toată bursa mea de pe o lună. Casete… că discuri, nu prea erau. De fapt, poate erau, dar cum nu aveam CD-player, nu le căutam. Am trecut la discuri abia atunci când am avut un player pe mașină. Cred că și acelea erau piratate, mai puțin cele cu muzică românească, pe care holograma ORDA cred că era cea originală.

E evident că nu poți să găsești totul în magazine, așa că fișierele mp3 au rămas la putere. Nu-i un autodenunț, cred că a fost o normalitate. Nu am nici cea mai mică umbră de îndoială că până și cel mai vajnic apărător al legilor drepturilor de autor a avut măcar un fișier de acest gen, care să nu fie cumpărat, ci doar dat jos de undeva de pe net. Cu mici excepții, cam orice fișier mp3 pe care l-am avut stocat pe calculator/telefon sau orice altceva, a venit prin peer-to-peer. Adică…

Dar acum există alternative. Și există la prețuri acceptabile (prin comparație, o seară în oraș e mult, mult mai scumpă). Nu vreau să fac reclamă produsului scos pe piață cu puțin timp în urmă de către Zonga + Vodafone, dar când găsești muzică de prin alte țări, de care nu prea știe nimeni, dar pe care eu îi caut pentru că i-am auzit o dată și mi-au plăcut, când compania de telefonie mobilă îți oferă gratuit traficul aferent aplicației, când ai limite impuse doar de capacitatea gadgeturilor tale… De ce mai furi?

Când ai un telefon pe care ai dat o căruță de bani, dar de uiți la trei euro… Ce ar mai fi de spus?  Știu că nu banii te opresc să cumperi muzica, ci mentalitatea. Dacă o găsești gratis pe net, las’ s-o cumpere fraierii.

Despre voyo.ro și vplay.ro au mai scris și alții (aiurea.eu și mariciu.ro), eu nu mă uit atât de mult deloc la seriale (ca să mă afecteze), așa că am putut să privesc toată treaba asta detașat… Poate că e cam devreme pentru noi, dar nu cred că voyo.ro o să fie singurul serviciu de acest timp. Și ei, ca și Zonga, doar ce au aparut. Aveți răbdare! Probabil că, până la mix-ul cu Vodafone, nici Zonga nu era prea popular (bine, nici acum nu știu cât de cunoscut este). După petrecerea din iarnă (parcă), nu mai vorbea nimeni de el.

Și mai e ceva: totul are un cost. Conținutul video nu face excepție de la regulă. Și se pare că nu e nimeni dispus să-l plătească. Sau să plătească mai mult. Nu acum, cel puțin.

Sursa foto: aici.