Până prin 2015, indemnizația de creștere a copilului era 85% din media lunară a ultimelor douăsprezece luni, dar nu mai mult de 3400 lei. Apoi s-a luat hotărârea să se scoată plafonul de 3400 lei, dar, totuși, să existe o limită maximă. Nu cred că a trecut un an de la discuțiile despre asta. Undeva pe la începutul anului erau, mai mult ca sigur. Pe atunci discuțiile erau în felul următor: de ce să nu primească omul toată suma cuvenită, suma pentru care a cotizat în ultimul an, că cine-i statul să facă astfel de discriminări, de ce să oprească el din bani. Nu s-a mai plafonat. În condițiile în care reținerea era plafonată, da? Deci indemnizația provenind de la un buget de stat (nu am reușit să-l găsesc, dar cred că e vorba de Asigurări Sociale) nu e plafonată, dar reținerea e (baza de calcul pentru venituri mari și foarte mari e, de mult timp, cinci salarii medii brute pe economie). Nu vreau să fac presupuneri că se vor găsi (s-au găsit?) oameni care să jongleze cu cifrele și cu legea. Nu, prezumția de nevinovăție primează. Și nu despre asta e vorba. 

Acum, noul guvern, care se bucură de o popularitate imensă (naiba știe dacă sunt ironic sau nu, poate cei care i-au votat chiar îi susțin), vrea să umble și la sursă. Forțat fiind, actualul guvern scoate plafonarea. Dar nu pentru că vrea, ci pentru că n-are ce face și caută bani oriunde. Trec peste orice calcul care ar demonstra cu ușurință că banii în plus la buget nu vor ajunge nici pentru poștașii care aduc pensiile și merg direct la subiect: dubla măsură e o prostie. Și în lege, și în orice altceva.  Mai ales în opiniile exprimate în social media.

Fără să generalizez (așa că evit „toți”), mare parte din on-line-ul pe care îl urmăresc a sărit cu gura împotriva deciziilor de ambele dăți. Evident, nu-s afectați într-o și mai mare parte de deciziile de mai sus, dar asta nu-i împiedică să comenteze. De fapt, nu trebuie să ni se întâmple și nouă ca să avem dreptul să comentăm. E o țară liberă. Dar argumentele de la primele discuții devin contra-argumente acum. Și cum x + (-x) = 0, s-a cam pierdut timpul degeaba. Nu poți să pretinzi indemnizații neplafonate, cât timp sursa veniturilor rămâne limitată. La fel cum nici reciproca nu e corectă. 

Nu, nu sunt socialist/comunist/whatever. Sau suporter al actualului partid de guvernământ! Nici expert în contabilitatea bugetară, abia am luat examenul la materia asta (așa-i că mulți dintre voi nici măcar nu știați că există o disciplină cu numele ăsta, dar vă aruncați la opinii despre cum ar fi bine să funcționeze statul?).  Și nici nu vreau să vă dau lecții despre economie, solidaritate socială sau empatie. Și nici nu e vorba despre ceea ce fac guvernanții cu banul public. Aia e treaba Curții de Conturi, a DNA-ului… 

E vorba doar de consecvență. Și de evitarea dublului standard. De care toată lumea uită. Că deh, e mai ușor așa. 

Dacă aveți timp, aruncați un ochi aici: Legea finanţelor publice (Textul copiat mai jos provine din legea publicată pe respectivul link. Legea e aplicabilă oricărui buget de stat și nu cred că a suferit prea multe modificări din 2011.). Legile nu-s perfecte. Uneori sunt votate în Parlament de părieriști mai sfertodocți și mai amatori decât meseriașii cu studii la Școala Vieții de pe Facebook. Și cu probabile sau posibile condamnări penale. Dar mă bazez pe restul, care au un gram de carte și poate mai multă minte. 

”CAPITOLUL II
Principii, reguli şi responsabilităţi
SECŢIUNEA 1
Principii şi reguli bugetare

Principiul universalităţii
Art. 8. – (1) Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume
brute.
(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume,
cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.
Principiul publicităţii
Art. 9. – Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se
prin:
a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu
prilejul aprobării acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra
conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile,
prevăzute de lege.

Principiul unităţii
Art. 10. – (1) Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor
publice.
(2) Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse
forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile
acestui buget, cu excepţia celor prevăzute la art. 62 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art.
68, precum şi a celor pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare a
personalului.
(3) Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului
energetic şi ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de
stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie specială, urmând regulile şi principiile
acestui buget.
(4) În vederea respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data
intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea
actelor normative pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie
specială incluse în bugetul de stat.

Principiul anualităţii
Art. 11. – (1) Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o
perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar.
(2) Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în
contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului
respectiv.

Principiul specializării bugetare
Art. 12. – Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe
surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura
lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

Principiul unităţii monetare
Art. 13. – Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională”