Dacă în prima parte am încercat să vă povestesc despre viața de zi cu zi cu o mașină electrică, rândurile de mai jos sunt despre experiența care e, de cele mai multe ori, subiectul miștourilor celor care au încă sub capotă un motor termic: drumurile lungi.

Cum spuneam și aici, sunt două condiții decente pe care trebuie să le ai în vedere când pleci la drum – să îți planifici o oprire și să nu te grăbești foarte tare. Condițiile sunt valide indiferent de tipul autoturismului pe care îl conduci. Doar că, mai ales printre români, acestea sunt destul de rar îndeplinite. De ce spun asta? Știu mulți care aleg să meargă distanțe lungi, de peste 1000 km fără oprire, doar ca să facă drumul dintr-una. Și o mai și calcă. Poate e OK să mergi constant primii 400 km cu o viteză medie de 135-140 km/h, poate chiar și fără oprire, dar nu poți să ții un astfel de ritm tot drumul. Nici înainte de electrică nu am considerat că e sigur pentru mine și pentru familia mea să nu împart un drum mai lung în două. O oprire peste noapte face minuni. Și, de cele mai multe ori, drumurile mele cele mai lungi aveau destinația finală stațiuni montane din Austria sau Italia. Dacă aș fi condus toată ziua, cu siguranță tot noaptea aș fi ajuns acolo, iar prima zi de schi ar fi fost ratată din cauza oboselii. Și pentru ce, când ai sute de opțiuni de popas pe Booking?

Să revenim, că a fost prea lungă paranteza.

Mi-am propus un drum până la Cracovia. Cam 1400 km, dus-întors. Autostradă și nu numai. Urcat și coborât Carpații la granița Slovacia – Polonia. Și încă vreo sută și un pic prin Polonia. Ruta: Timișoara – Arad – Oradea – Miskolc – Kosice – Presov – Nowy Sacz – Brzesko – Cracovia. Returul a fost pe aceeași rută.

(Hint – dacă doar tranzitezi Slovacia de la sud la nord, nu prea are sens să urci pe autostradă, deci nici taxa de drum nu îți trebuie, poți, fără probleme să mergi pe drumurile lor naționale/europene, sunt cam ca la noi. Cea mai scurtă perioadă pentru taxa de autostradă costă undeva la 100 lei, iar numărul de kilometri pe care i-aș fi parcurs ar fi fost cam 60. Deci, din partea mea, ai un „Nu!”.)

Hai, să pun frumos, cu liniuță și de la capăt, o statistică:

• Distanță totală: 1526 km (autostrăzi, drumuri europene, drumuri naționale, condus prin orașe)
• Timp total condus: 23 ore
• Timp total traseu Timișoara – Cracovia (și retur a fost la fel, plus/minus câteva minute în vamă): 10 ore
• Viteza medie: 66km/h
• Consum mediu: 15.7kw/h
• Distanță parcursă pe autostrăzi (aprox): 500 km
• Viteza pe autostradă: 110 – 120 km/h, dar și cu vârfuri de 140 în depășiri
• Număr de opriri pe traseu: 2, una la dus, una la întors.
• Total încărcări: 4 (una în Timișoara, la plecare, la dus și la întors, în Kosice, și una în Cracovia, dar sunt mai multe detalii mai jos)
• AC pornit: 80% din timp

Acum un pic despre consum, costuri și timp (capacitatea bateriei este de 98kwh):

• Prima alimentare, Timișoara – 80 kwh, cost între 100 și 200 lei, depinde de stația unde alimentezi – 2 h
• A doua alimentare, Kosice – 82 kwh – cost 49 euro, aprox 250 lei, rețeaua GreenWay. Au aplicație validă în Slovacia, Croația și Polonia. 1h 20min
• A treia alimentare, Cracovia – 40 kwh, cost 100 zloti, aprox 115 lei. PowerDot, fără aplicație, on spot, cu scan de QR code. 45 min
• A patra alimentare, Kosice – 53 kwh, 31 eur, cam 150 lei, rețeaua GreenWay. 1h (mai puțin, de fapt, vreo 53 minute)

Asta a fost toată alimentarea – puțin peste 250 kwh, cost – 615-715 lei. Timp? Well, timpul nu a fost nicicum pierdut – în România am fost la cumpărături, în Kosice am oprit să mâncăm de ambele dăți, iar în Cracovia, deși aș fi putut să nu alimentez, că mi-ar fi ajuns pentru drumul de întoarcere până la Kosice, am alimentat într-un mall, deci shopping. Practic, oricum eram acolo de fiecare dată și timpul ar fi fost unul pierdut dacă nu alimentam. Puteam să reduc și prețurile, alimentând AC, nu DC, dar am considerat că timpul e mult mai important într-un concediu așa scurt. Dar dacă rămâneți undeva mai mult de patru ore, why not, go for AC!

_{*Ar mai fi ceva care merită amintit – diferența de nivel a fost una notabilă, cu + și -, dar și cu observația că oricum ai merge la vale, nu recuperezi ce ți-a mâncat în plus la deal.}

Ba mai mult, costurile din „roaming” ar fi putut fi și mai mici, dacă mi-aș fi bătut puțin capul să îmi aleg două-trei rețele preferate și să cumpăr pachete prepaid. GreenWay are așa ceva și aș fi ieșit cam la 60% din cât am plătit acum în Slovacia, dacă luam pachetul lunar de 100kw/h. Cred că e doar EvGo e mai ieftin în România. În Timișoara, de fapt, că nu e peste tot la fel. Poate și în Polonia e la fel. În plus, din totalul de mai sus, aș putea să mai scad cam 17kw/h, că-s încă în baterie. Iar dacă aș fi dus totul la minimum posibil, cred că nu aș fi trecut de 400 lei. Faceți un calcul pe kilometru… Șocant, știu. Cam 25 bani.

Să pun în balanță combustibilul clasic? 1500 km, o medie a consumului de 8%, dacă vorbim de diesel, și un preț mediu de 1.5 euro/litru… cam 900 lei. Și am fost rezonabil, că nu prea ai cum să scoți 8% în condițiile de mai sus.

Nu am o concluzie, că nu acesta e scopul articolului. Am vrut doar să arăt mașina electrică nu e una doar pentru oraș. 700 kilometri nu sunt deloc puțini. Dar dacă ai, de la început, totul stabilit, e ușor. Și foarte, foarte important: nu pune presiune prea mare pe pedala de accelerație. Motorul electric reacționează imediat la cea mai mică atingere, dar crește și consumul. Exponențial. Mai răi ca-n cazul motoarelor termice. Acesta mi se pare cel mai mare dezavantaj. Da, poate exista riscul să nu găsesc liber conectorul de mare viteză, dar sigur aș fi găsit altul pe o rază de 1 km. Timpul pierdut să-l găsesc ar fi fost neglijabil. Iar unele evenimente cu adevărat de neprevăzut, cum a fost pana generală de curent din Balcani, ar fi pus orice mașină în aceeași imposibilitate de alimentare. Pompele de benzină tot cu curent merg și ele…