După ce m-am uitat la aproape tot sezonul doi al show-ului „Românii au talent” și am aflat și câștigătorul, dincolo de spectacolul foarte bine promovat (social-mediatizat, chiar), bine pus în scenă și de succesul de necontestat, am rămas cu câteva întrebări/constatări:

•  – De ce nu sunt publice statisticile SMS-urilor/apelurilor trimise? Ar înlătura orice suspiciune vis-a-vis de rezultatul final. Da, știu, ar putea influența rezultatul direct al voturilor (știind că s-au exprimat doar 10.000 de voturi în ultima finală, te pune un pic pe gânduri și poți să faci un calcul rapid din care să rezulte că tu, ca și participant, ai putea să iei premiul cel mare cu o investiție de… 20.000 euro, să zicem). Dar cred că vorbim de un număr mult mai mare de voturi. Acest prim punct mă face să mă gândesc automat la al doilea…
•  – Înțeleg logica: „Românii au talent” e un business, nu o instituție de binefacere. Se bagă bani mulți acolo, logistica e impresionantă, nu e un show de doi lei… Dar la audiențele pe care le au, reclamele ar trebui să fie ca în finala SuperBowl de scumpe. Mă rog, păstrând proporțiile. Oricum, premiul cel mare vine de la un  operator de telefonie mobilă. Și atunci, mi s-ar părea normal ca de pe un telefon să meargă un singur vot. Da, e un pic comunist ce zic. Dar n-am zis că ar trebui să fie scoasă și suprataxa…
•  – Dacă online-ul consideră că e meritul lui că a câștigat Cristian Gog, înseamnă că a luat-o complet razna! A pune în balanță cele câteva mii de conturi active de twitter (promovarea s-a făcut preponderent în acest mod – sau cel puțin asta a fost observația mea) cu milioanele de telespectatori… Eu zic că e deplasat. Niște banner-e pe bloguri nu au impactul televiziunii. Oricât de mult o hulim, o criticăm, o ignorăm, impactul e copleșitor. Cuvântul lui Andi Moisescu a adus mai multe voturi decât o mie de tweet-uri.
•  – Nu l-am susținut nici pe blog, nici prin contul de twitter pe Cristian. Ba chiar mai mult, am avut impresia de multe ori că prietenii lui au sufocat atmosfera cu mesajele. Dar am supraviețuit. Cristian mi se pare un exemplu de bun-simț și de modestie și nu merită să fie jignit în niciun fel. L-am urmărit de mai multe ori comentând momentele altor concurenți și n-am văzut nicio clipă invidie, trufie sau orice alt sentiment care să nu-i facă cinste. Sper să nu se schimbe. Nu îl cunosc personal, am schimbat cu el câteva rânduri via web cu mult înainte de a ajunge pe scena celor de la ProTV. N-am niciun motiv să-i fac publicitate.

Până una-alta, ProTV a dovedit încă o dată că în materie de televiziune nu prea are concurent. Dacă finala MasterChef ar fi avut loc tot săptămâna asta, pe lângă EuropaLeague și Românii au talent, eu zic că ar fi avut săptămâna cu cea mai mare audiență din istoria României. Și așa, cu doar două finale și fără să văd cifrele, eu cred că audiența a fost la un nivel apropiat de cotele pe care TVR le avea în 1994, când echipa națională de fotbal ne făcea să visăm atât de frumos.

Și, complet off-topic: mi-ar plăcea să văd online-ul atât de implicat și în alte momente. Momente în care cineva sau ceva chiar are nevoie de sprijinul nostru. Cristian s-ar fi descurcat și singur.

Sursa foto: aici.