Moscova – final
Nu vreau să fac din articolele despre Moscova un serial mai lung decât „Tânăr și neliniștit”, așa că acesta devine un epilog. N-am nici cea mai mică îndoială că, de data asta – Moscova, cuvintele nu ajută prea mult. Poate că vocabularul meu e prea sărac… o fi și asta.
Moscova e orașul care contrastează cel mai puternic în Rusia. Atât de puternic încât, de multe ori ai impresia că ești în altă țară. Una mult mai dezvotată. Nu știu cum arăta capitala imperiului sovietic în vremurile în care steagul roșu flutura pe cladirile din Kremlin, dar am mari îndoieli că aducea cu ce poți să vezi acum. Oarecum, megalomania comunistă s-a transmis celor care azi dețin puterea economică în Moscova. Poate că nu ar trebui să mă mir. S-ar putea să vorbim de aceleași persoane sau de urmașii lor. Casele lor de la periferie arată ca niște mici castele Disney. Fără nicio exagerare. Limuzine negre, mari, cu geamuri la fel de negre, mașinile sport, acoperite sau nu, off-road-uri cât un munte sfidează orice lege (bine, asta nu mai ține de mașină și bani, toată lumea conduce la fel, doar că o Lada veche de 20 de ani nu se poate face remarcată prin viteza amețitoare prin care circulă).
Cladirile comuniste, concurente ale zgârie-norilor capitaliști, dar întinse și pe orizontală (Universitatea Lomonosov e un simbol al acestora) poartă, încă, semnele trecutului. Secera și ciocanul, steaua roșie, basoreliefuri reprezentând muncitorimea, țărănimea, dar și intelectualii de tip nou – ingineri, probabil – sunt acolo. Doar că înăuntru se fac bani, motorul economiei capitaliste… Sunt acum sedii ale multinaționalelor. Sau poate doar ale companiilor rusești (cu acționariat aproape întotdeauna de stat, chiar dacă nu majoritar) care se ocupă de exploatarea resurselor rusești.
Cartierele de locuit ale Moscovei sunt zonele cu cea mai mare densitate de locuitori pe kilometru patrat. Astfel de zone eu n-am mai văzut nicăieri. Nu arată ca în București, sunt mai aerisite, dar sunt incredibil de înalte! Eu nu știu cum cineva poate să locuiască acolo. Mai sus de etajul douăzeci, achiziționarea unui apartament devine un izvor de senzații tari. Nu contează dacă sunt vechi sau noi, blocurile arată ca în Tower Blocks. Douăzeci, chiar treizeci de etaje, fac blocurile să pară, de la distanță, niște totemuri imense. Sunt peste tot! În interiorul inelului doi de centura (centrul orașului e cam scutit de așa ceva) sunt cele vechi, la periferie sunt cele noi. Dar le poți vedea și printre cartierele mai vechi, completând puzzle-ul. Nu pot să îmi dau seama unde își țin mașinile… Am văzut cartiere cu totul și cu totul noi, cartiere care ar putea adăposti lejer un orășel de zece mii de locuitori, complet goale. Niciun apartament locuit, deși totul părea terminat. Banner-ele, agățate peste tot, făceau reclamă degeaba. Zona părea un oraș fantomă. Din discuțiile cu colegii mei din Rusia am înțeles că orice locuință e extraordinar de scumpă în Moscova. Prețurile bat la scor de finala de campionat european (sic!) ceea ce se vinde prin alte capitale europene.
Vestigiile comuniste, în mare parte, sunt într-o stare de degradare evidentă. Există un mare parc expozițional în zona VDNH, VVȚ – Всероссийский выставочный центр – locul în care puterea sovietică se lăuda cu realizările republicilor. Astăzi, totul e un mare bazar. În pavilionul aeronauticii se vând flori, semințe de flori și unelte de grădinărit… Iar acoperișul stă să cadă. Pavilionul Tehnicii e chiar mai rău. Dalele sunt sparte în totalitate, nici măcar spații comerciale nu sunt înăuntru.
Câteva clădiri sunt într-o stare mai bună și adăpostesc muzee naturale. N-am apucat să le văd altfel decât de afară. Mai au un mic parc de distracții, un acvariu și un delfinariu și, atunci când am fost eu acolo, se ridica un Fan-Zone – începea Euro2012. A… și urma să se deschidă un pavilion nou, cel mai mare din zonă. Prima expoziție – tehnică militară.
Mai au și un tren suspendat în această zonă, un tren maglev, un metrou aerian, de fapt, dar a cărui viteză amețitore nu cred că trece peste 30km/h. Poate că mergea și mai tare, dar nu o mai face. Dar priveliștea pe care ți-o oferă face toți banii.
Pe cât de rău arăta spațiul expozițional, pe atât de bine arată noul cartier de zgârie-nori. Încă în construcție, zona aduce puțin a șantier, dar la cum se mișcă lucrurile pe acolo, la anul o să fie gata totul. Inclusiv stația de metrou contrastează prin modernism, materiale folosite și lipsa însemnelor comuniste. Aflat chiar pe malul râului Moscova, zona o să fie cu siguranță un „must see” pentru turiști. Mai ales pentru cei pasionați de arhitectura modernă.
Ce ar mai fi de spus? Moscova are străzi excelente, foarte, foarte largi. Eu am numărat și opt benzi, toate pe un singur sens. Nu am circulat prea mult pe ele, dar am străbătut orașul – median – de la sud la nord și n-am simțit nicio groapă. În foarte multe locuri, trecerile de pietoni nu există. Sunt pasaje pietonale subterane. Ar fi aproape imposibil să traversezi pe la suprafață…
Are câteva malluri impresionante, GUM-ul fiind doar o mică, exclusivistă și extrem de piperată prăvălie. Am trecut cu mașina pe lângă o zonă comercială vreme de cinci minute, cu o viteză de măcar 50km/h… asta ca să aveți o idee despre spațiul imens pe care îl ocupa. Sunt zone aflate spre marginea orașului, dar sunt extrem de populate, judecând după numărul de mașini parcate afară. Puterea de cumpărare a moscoviților e foarte, foarte mare, cred că media se apropie de cea a orașelor europene din vest. Într-un din zonele astea am văzut un afiș interesant: mobilă din România (știa Dl. Marga ce știa…).
Rămâi impresionat de grija pentru parcuri și zone verzi. E incredibil cât multe și cât de curate sunt! Sunt zeci de parcuri, unele de-a dreptul de nestrăbătut la picior de la un capăt la altul. Am mers printr-un astfel de parc echivalentul a două stații de metrou și am văzut doar o parte din el.
Zona Universității Lomonosov e și ea un paradis verde… Și nu doar parcuri; terenuri de sport, piste pentru alergat, pentru biciclete, fântâni arteziene, toate puse la dispoziția studenților. Au și o trambulină pentru sărituri cu schiurile, au și un telescaun scurt, chiar și o pârtie de schi. Toate în mijlocul orașului.
Curățenia și siguranța sunt și ele două caracteristici ale orașului. Nu m-am simțit nicăieri mai sigur ca în Moscova (n-am fost în cartierele acelea imense, dar am circulat cu metroul la ore destul de înaintate). Forțele de poliție și securitate sunt peste tot. Obiectivele turistice sunt foarte bine asigurate, trenurile – la fel. Peste tot sunt oameni în uniformă purtând arme (letale, nu glume de cauciuc). Și cine știe câți or mai fi în civil. Puteai să vezi destul de des polițiști oprind pe cei care aveau un aspect asiatic (nu e vorba de chinezi sau japonezi, evident). Cât despre curățenie, pot spune că am văzut mașini care spălau străzile în orice moment al zilei, n-am văzut oameni aruncând mizerie pe jos, nici măcar chiștoace de țigară.
Mai am și bile negre de dat. În general legate de consumul de alcool. Vânzarea acestuia în magazine este interzisă după ora 10. Dar mulți își fac rezerve. Am văzut oameni atât de beți încât dormeau pe stradă. Nu pentru mult timp, fiind treziți și ridicați de prima patrulă. Dar și tineri cu sticla în mână în metrou. În mână și în gură… Sau prin oraș. Consumul cred că e permis, n-am văzut pe nimeni să se lege de ei.
Cred că ar trebui să vorbesc puțin și despre oameni. Din start, țin să spun că sunt rusofob. Folosesc acest cuvânt care generalizează un sentiment la nivelul întregului popor rus pentru că nu există un cuvânt care să definească disprețul și neîncrederea doar față de lideri. Și nu e vorba doar de cei de astăzi, ci pentru toți liderii ruși. Dintotdeauna. Atitudinea lor, transmisă din generație în generație, mai presus de orice orientare politică, a rămas aceeași. Sper doar că prezentul să le ofere surprize. Oamenii de rând s-au săturat de amăgirile astea, au început să ridice privirea și, mai nou, vocea. Nu mai vor să fie stăpâni peste alte nații, atât timp cât nu au din ce să trăiască. Tot ce li se întâmplă de vreo zece ani cred că le-a deschis ochii. Au văzut că viața înseamnă și altceva decât gri anost. Iar locuitorii Moscovei știu asta și o trăiesc. Au primit cu brațele deschise occidentul decăzut, au acceptat slujbele imperialiștilor și participă activ la profitul multinaționalelor. Le conduc mașinile, le consumă produsele, le utilizează gadget-urile. Reclamele imense sunt peste tot, societatea de consum, atât de hulită de comuniști, s-a instalat cu succes. Rusia a trecut de acel „point of no return”. Conducătorii o știu. Dar mai ales o trăiesc. Imposibila întoarcere, ca să-l parafrazez pe Marin Preda, e un statu quo. Îmi dau acum seama că am lungit introducerea asta mult prea mult și că n-am cum să mai scriu la fel de mult despre oameni. Poate deja am făcut-o, nu știu… Lumea se schimbă și cred că acest lucru e cel mai important. Oamenii simt altceva.Visează. Își doresc. Îi poți vedea pe Arbatskaya, pe terasa Hard Rock Cafe la un sandwich , McDonalds e plin tot timpul, KFC la fel. Luxul e prezent peste tot, nu numai în Kremlin. Iar limuzinele negre nu mai sunt doar ale nomenclaturiștilor.
BMW, Mercedes, dar și Lada, iPhone, MacBook, role, Segway, biciclete science-fiction, concerte rock ad-hoc, dar și ZZ Top, Sting, Madonna și mulți alții, beach-volley… Haute-couture, iahturi, sticlă și metal. Simboluri comuniste din abundență, uneori chiar lângă reclama la McDonalds, turiști germani alături de veterani ai Armatei Roșii în fața Mausoleului lui Lenin.
Moscova e un oraș european. Chiar dacă lumea încă se chinuie să vorbească o limbă străină, chiar dacă alfabetul lor e greu chiar și pentru cei care au crescut uitându-se la televiziunile sârbești și l-au învățat și în școală (nu generalizez, e autoironie…), chiar dacă formalitățile sunt un chin peste tot în Rusia, de la acordarea vizei până la cazarea într-un hotel… ești în Europa.
Pun punct aici, deși sunt convins că multe gânduri și amintiri mi s-au estompat și nu au mai prins un loc în acest articol. O ultimă frază, pe care am mai folosit-o (parțial): comunismul a murit în Rusia, iar asta o poți vedea cel mai bine în Moscova.
2 thoughts on “Moscova – final”
frumos articolul
@deea: Mulțumesc!