Murmansk
”Well now, citizen, look at yourself.
You’ve stayed ’til one.
Now it’s closing time!
Paid your tab?
Better tote it up.
Or are you planning to stay ’til dawn?
Damn.
With a face that has forgotten how to smile
I walked away from the past…
From the Hotel Arctic
Into a darkness untouched by any god:
The blind polar night.”
“A Toast to Zhenya” – Yuri Iosifovich Vizbor
Murmansk.
Aproape de capătul lumii. Al lumii civilizate… La extremitatea boreală a peninsulei Kola, cu două grade deasupra Cercului Polar de Nord (68°N, 33° E)…Este unul dintre cele mai izolate orașe ale Rusiei, dar cu o vârstă pe care unii semeni de-ai noștri, mai norocoși sau doar mai longevivi, au atins-o și chiar au depășit-o: 97 de ani. Ultimul țar al Rusiei e cel care decide nașterea acestui oraș, cu scopuri, evident, militare. Nu apucă să-și vadă creația… Tot odată cu Revoluția Sovietică, numele îi este schimbat din cel cu conotație țaristă (Romanov pe Murman) în numele pe care îl mai păstrează și azi. În cazul Murmansk, mi-e greu să cred că ar avea șanse să revină la denumirea lui istorică, adevărul fiind că, în timpurile dinaintea comunismului, orașul, practic, nu exista… Aproape a dispărut în Al Doilea Război Mondial, sub atacurile armatei germane în 1941, dar nu a fost niciodată cucerit, rămânând una dintre porțile de intrare a resurselor (necesare efortului de război a URSS) până la sfârșitul acestuia.
În prezent e cel mai mare oraș dincolo de Cercul Polar. Cu mai mult de 300.000 de locuitori (deși la sfârșitul mileniului erau cu 50% mai mulți), Murmansk e un „spike” în zona respectivă. Din toate punctele de vedere. Aplicând tiparul comportamental al unor animale de la antipozi (pinguinii se strâng în grupuri compacte pentru a evita pierderile de temperatură individuale), orașul s-a dezvoltat aproape integral pe verticală. Procentul clădirilor care adăpostesc o singură familie? 1%!
Temperatura medie anuală oscilează în jurul punctului de îngheț al apei… Temperatura medie anuală! Sub douăzeci de zile pe an cu soare și cer senin, cele mai multe zile cu precipitații din Europa, aproape jumătate de an cu ninsoare, șaizeci și cinci de zile… (nopți ?) de cicluri de 24 de ore de noapte polară. Nu pare o zonă prea blândă cu cei care și-ar dori să se mute acolo.
Cu toate acestea, se asteaptă o creștere importantă a rezidenților. Motivul? Shtokman Fields!
Murmansk a fost, până în 1991, un oraș închis vizitatorilor (probabil celor străini). Astăzi, nu prea cred că e o destinație turistică normală. Poate e una ideală pentru pasionații de fotografie. Mie, unul, mi-ar plăcea să ajung acolo… Au ceva orașele rusești. Nu sunt sigur ce anume au, dar am impresia că retrăiesc istoria, atunci când sunt acolo. Prea puține s-au schimbat în Rusia ca să mi se pară altfel. Dar, în același timp, realizez că e singurul mod (de a re-simți acele timpuri) pe care mi-l doresc: din postura de turist.
Vizitați și link-ul ăsta Severe Arctic Murmansk, din nou un excelent foto-reportaj de pe English Russia.
Sursa informațiior: Wikipedia și Northern Experiment. Foto: English Russia, GPS Information, Keithv, Fubiz, Remembering Letters.
One thought on “Murmansk”
frumos