“Pedeapsa capitală în România

În România comunistă au fost executate 104 persoane. Între 1965 si 1989 Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Ultimele persoane condamnate la moarte şi executate au fost soţii Ceauşescu (25 decembrie 1989).” – Wikipedia

Romania ultimilor ani, daca ar fi sa ne luam dupa jurnalele de stiri de la televiziune, este o tara in care crimele se petrec pe banda rulanta. Nu am stat sa verific statisticile Politiei (poate nici macar nu sunt publice), dar nu prea imi vine sa cred ca fenomenul infractional, in special omorul, a atins cote mult mai inalte decat in trecut. Inainte, orice stire cu conotatie negativa, lipsea cu desavarsire, ca si cum nu s-ar fi intamplat, asa ca ma indoiesc ca avem cu ce sa comparam. Dar sa presupunem ca e asa…

Se impune reintroducerea pedepsei cu moartea?

Marcel Tundrea este un exemplu trist al erorilor din justitie. Poate cel mai mediatizat. Eliberat, dupa 12 ani de puscarie, omul a facut tot ce a putut ca sa fie reabilitat dupa ce, cu jumatate de gura, un tribunal a decis ca este nevinovat. Din pacate, a murit la doar 52 de ani. Si inclin sa cred ca o parte din vina o poarta conditiile de detentie. A murit sarac, dar cunoscut.

Am exclus, ab initio, orice altceva decat eroarea umana: judiciara, a procurorului, a legistilor… nu conteaza unde anume, in tot acest lant, exista o eroare. Un detaliu scapa, se pierde, este ascuns, nu este gasit. Nu prea are multa importanta. Cu toate astea, chiar si dupa 12 ani de privare de libertate, mai ai o viata. Poti da in judecata sistemul, sa plateasca daca au fost incompetenti. Poti face multe, daca sistemul a gresit… Pentru ca mai esti in viata.  Daca pedeapsa cu moarte ar fi existat atunci cand Marcel Tundrea a fost condamnat, ar fi existat sanse mari sa o primeasca. I-au trebuit 12 ani… 12 ani in care sa isi strige nevinovatia, pana sa il auda cineva. Nu cred ca ar fi asteptat atat timp cu executia.

Nimeni nu e perfect. Toti suntem supusi greselii, iar sistemul nostru juridic este asa cum este. Dar, macar dintr-un punct de vedere, tot este bine: putem sa mai reparam ceva, in cazul in care am dat-o in bara.