N-am de gând să iau momentul de glorie al celor care chiar știu să facă un review (și nici vorbă să fiu ironic)…

Am noul iPad de vreo două luni. Din chiar ziua lansării lui în România, ca să fiu mai exact. M-am jucat, am navigat pe internet, am citit câteva reviste, am ascultat muzică, m-am uitat un pic pe youtube… Nu l-am umplut de aplicații, că nu pentru asta l-am luat. L-am luat ca o extensie a laptop-ului, pentru că n-am de gând să-l car chiar peste tot cu mine. Mai exact, ca pe un ultra-ultra-portabil. Dar care-mi prinde bine și prin casă.

Dincolo de faptul că e ceva fascinant (n-am mai avut o tabletă până acum, m-am jucat pe ele prin show-room-uri și cam atât, deci n-aș avea cum să fac o comparație cu altceva), dincolo de faptul că și aici Apple n-a lăsat nimic la voia întâmplării – vorbesc de design, dar și de ce are înăuntru, am o singură problemă cu el: mă înnebunește că trebuie să îi curăț ecranul de fiecare dată când îl folosesc. Oricât de curat aș fi pe mâini (și sunt aprope suferind de Obsessive–Compulsive disorder), tot las urme!

Și atunci nu înțeleg de ce se mai chinuie săracii ingineri (sau ce or fi) să scoată un atât de performant ecran, în condițiile în care în două minute, dacă nu stai cu servețelul special pe el, s-a dus naiba tot „Breakthrough Retina Display”-ul!

A… Și nici n-am scris pe blog de pe el.

Sursa foto: Apple.com.