Știrea tristă a săptămânii e, fără îndoială, cea despre avionul căzut (prăbușit intenționat, se pare) în Franța. Pe mine mă miră cum ceva atât de important ca trecerea de la pilot automat la cel manual se face făra ca cei de la sol, măcar controlorii care lucrează pentru compania care deține avionul, să nu fie anunțați de schimbare. Nu-i ca și cum ai lansa rachete nucleare, să ai nevoie de amprente și coduri, dar măcar de confirmarea verbală a ambilor piloți……
<— Partea a cincea Până acum, am vorbit despre o Rusia care pare să trăiască în prezent. De la străzi, transport în comun, taximetrie, oameni pe stradă, prin restaurante, la clădiri de locuit, magazine, clădiri oficiale. Orașe relativ mari, mari, imense (Kaluga – 400.000 locuitori, Kazan 1.100.000, Moscova… greu de estimat – între 10 și 20 de milioane, depinde cum privești), viață normală. Dar am avut ocazia să văd și altceva. Chistopol. 60.000 locuitori. Un mix de tătari, ruși, bulgari. Or…
Indiferent de cât de mare e echipa de specialiști care lucrează pentru Google, Microsoft, Apple [poți să treci aici orice mare companie care are departamente cu mii de angajați în zona „Research and Development”], de cât de mare e bugetul acordat acestor departamente, de cât de mult timp s-a lucrat la un proiect, oricât de complex și inovativ ar fi acest proiect și cât de multă valoare adăugată va include, va exista, cu siguranță, un blogger (sau un social media something), fără…